Evenimentul nu a trecut neobservat, chiar dacă principala preocupare politică a acestor zile şi săptămâni o reprezintă posibilitatea alegerilor anticipate. S-au adus cu această ocazie şi laude, s-au formulat şi reproşuri.

Din categoria acestora din urmă cele mai multe s-au referit la prudenţa dovedită în luarea unor decizii-cheie legate de probleme ce preocupă marea majoritate a electoratului. Aşa cum sunt alegerile anticipate, dacă şi când vor fi făcute sau tăierea pensiilor speciale. S-au formulat şi critici referitoare la prestaţiile unor miniştri. Cele mai multe note proaste le-au primit  trei doamne cum nu se poate mai vocale, intrate în atenţia publică din cauza declaraţiilor lor extrem de hazardate.

Doamna Monica Anisie, ministrul Educaţiei, deţine detaşat primul loc în topul ineficienţei şi al gafelor. Încă din momentul numirii şi eu, şi alţi comentatori am formulat observaţii şi rezerve în privinţa opţiunii pe care dl. Orban s-a văzut obligat să  să o facă mai puţin ca urmare a propriei voinţe cât mai ales la solicitarea expresă a preşedintelui Klaus Iohannis. Doamna Anisie a confirmat rapid cele mai negre pronosticuri. După vorbele necugetate legate de pretinsa lipsă de importanţă a testelor PISA, doamna ministru al Educaţiei a ajuns să fie dezaprobată până şi de membrii Consiliului Naţional al Elevilor care i-au cerut să retragă în regim de maximă urgenţă proiectul referitor la structura anului şcolar 2020-2021. Al cărui principal criteriu de alcătuire pare să fie cel conţinut în zicerea „pauzele lungi şi dese- cheia marilor succese’’. Ieri, aceeaşi doamnă Anisie şi-a dat în cel mai jalnic chip măsura incompetenţei. A dovedit că ar trebui să urmeze cât mai rapid un curs de Pedagogie. Şi-a ridicat poalele-n cap, s-a dat în stambă totul în văzul lumii şi al presei,  Aşa că avem toate indiciile să credem că, dacă doamna Monica Anisie va mai rămâne fie şi numai pentru trei luni la şefia Ministerului Educaţiei, o va depăşi la capitolul bâlbe şi declaraţii neinspirate pe d-na Ecaterina Andronescu.

La mijlocul săptămânii trecute au intrat în colimator şi neobosita la capitolul gafe şi vorbit aiurea doamnă prim-vicepremier Raluca Turcan. Căreia i-a ieşit pe gură porumbelul referitor la o eventuală creştere a vârstei de pensionare. Nu a apucat neostoita doamnă Turcan să îşi înghită, precizeze şi nuanţeze vorbele că pe aceeaşi temă a dat cu bâta-n baltă ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, doamna Violeta Alexandru. Care, pe lângă eventualitatea creşterii vârstei de pensionare, a mai făcut vorbire şi despre pretinsul apetit pentru nemuncă al românilor. Pe care i-a făcut, subliminal, leneşi de-a dreptul. Într-o ţară normală, pentru astfel de afirmaţii jignitoare doamna Alexandru ar fi trebuit să îşi dea demisia. Insa în cauză nu a catadicsit nici măcar să îşi ceară scuze.  Doamna respectivă a pus ciracii şi  comunicatorii partidului să inventeze explicaţii neconvingătoare pentru întârzierea pensiilor. Nu ştie oare doamna Alexandru că vorbele şi minciunile nu ţin de foame?

Nu se bucură de o presă prea bună nici ministrul Finanţelor, dl, Florin Cîţu. Acum, e drept că nicăieri în lume finanţistul şef al ţării nu este o persoană din cale afară de simpatică. Dl. Cîţu cu atât mai puţin având în vedere dezastrul moştenit de la inconştientul playboy Eugen Orlando Teodorovici. Care mai are şi acum  neobrăzarea să vorbească, să critice cota înaltă a deficitului bugetar la care s-a ajuns din cauza domniei sale şi a întregii echipe de guvernare pesediste. În fapt şi fapte o şleahtă incapabilă, prost educată şi perversă. D-lui Cîţu i se reproşează continuarea sarabandei împrumuturilor la dobânzi mari, numai că altfel probabil că nu ar mai fi de unde să se plătească pensiile şi salariile căci guvernarea PSD-ALDE a lăsat vistieria goală, dar şi creşterea cursului de schimb al euro. Uitându-se că preţul monedei unice europene creşte în fiecare an în luna decembrie.

De la începutul lui noiembrie 2019 şi până astăzi, guvernul condus de dl. Ludovic Orban a avut de rezolvat nenumărate probleme. Probabil că în momentul învestirii nici nu îşi imagina ce îl aşteaptă. Se prea poate să nu fi fost chiar foarte sigur nici că va primi votul de învestitură şi tocmai de aceea are această compoziţie amestecată. Cu miniştri buni şi cu alţii care, în condiţii normale, nu ar fi putut fi socotiţi apţi nici pentru postul de secretar la consiliul comunal. Unde mai pui că asupra Executivului în funcţie plouă cu fake news-uri , aşa cum a fost acela al anulării peste noapte a creşterilor de salarii ale profesorilor cu începere de la 1 septembrie sau cu permanente atacuri la persoană. Cel mai expus fiind ministrul Sănătăţii, dl. Victor Costache, care a mai avut şi ghinionul declanşării “afacerii Beuran”, evident una urât mirositoare şi care pare a întruni toate condiţiile de a sfârşi în sălile de tribunal.  

Cum spuneam, când şi-a asumat misiunea de a administra ţara, dl. Orban se prea poate să nu fi avut imaginea clară a dimensiunii dezastrului pe care îl moşteneşte. Lucrurile de astăzi seamănă în multe privinţe cu starea în care a găsit România guvernul CDR-PD-UDMR condus de dl. Victor Ciorbea după alegerile din noiembrie 1996. Atunci noua guvernare a beneficiat de multe luni de îngăduinţă din partea presei. De data aceasta, lucrurile nu stau şi nici nu mai pot sta astfel. Orice abatere, orice derapaj trebuie drastic sancţionate. Nimic mai primejdios decât punerea în practică a devizei “oricum ar fi, ei sunt ai noştri” .

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro