Pentru Principesa Elena, ca mamă, a fost una dintre cele mai triste zile din viaţa ei. Nu am nicio îndoială. Nunta fiului nu poate fi decât un moment de maximă intensitate pentru un părinte, pentru mulţi scopul suprem al vieţii (să-ţi vezi fiul fericit), ziua în care toate speranţele, grijile, fricile din copilărie şi adolescenţă încetează. În orice cultură din întreaga lume, ziua nunţii presupune o nouă etapă de viaţă, un ritual de trecere, de aceea binecuvântarea şi prezenţa părinţilor este obligatorie. În alte locuri, bucuria se întinde pe mai multe zile.  

În urmă ceva ani, tatăl surorii mele nu a participat la nunta acesteia. Din acest punct de vedere, a fost o zi cu amar pentru ea, pentru noi, familia întreagă, bucuria nefiind desăvârşită, dar şi pentru tatăl miresei. Şi el a fost trist, în ciuda supărării şi orgoliului său de neclintit. Stânjenitor a fost şi pentru o parte dintre invitaţi deoarece nu ştiau cum să reacţioneze, dacă să accepte invitaţia gândindu-se că vor periclita relaţiile cu cealaltă parte. În fine, la botez, tata a fost foarte fericit şi mândru, comportându-se exemplar cu nuntaşii.

În urmă cu câteva săptămâni, am fost invitat la o nuntă în Ardeal. Conflicte minore între mire şi părinţi (sau invers) i-au determinat pe aceştia să nu participe nici la mersul după mireasă acasă, nici la slujba din biserică. Şi de astă dată, nici mirele (trezindu-se deodată singur şi e oribil sentimentul singurătăţii), nici părinţii lui nu s-au simţit confortabil. În biserică erau aşezate scaune pentru părinţii mirelui, preotul amintea în predică de părinţii mirilor, fotograful căuta fără succes părinţii mirelui, iar nuntaşii nu au înţeles nimic. Penibilă şi tristă situaţie.

Că principele Nicolae nu a avut părinţii şi nici alte persoane din Familia Regală a României (cu excepţia surorii sale) la nunta sa, la cea mai frumoasă şi deplină bucurie din viaţa lui, a însemnat un gest de profundă tristeţe, singurătate şi părăsire cu efecte emoţionale pe termen lung. În viaţă sunt momente unice, esenţiale, irepetabile când chiar ai nevoie de sprijinul celor pe care tu îi iubeşti. Şi pentru orice fiu contează enorm de mult prezenţa fizică a mamei, indiferent de relaţiile schimbătoare, conflicte, certuri sau greşeli. Sunt sigur că mama principelui Nicolae a urmărit online nunta fiului său, cu lacrimi în ochi, mai ales că s-au împlinit în aceste zile de septembrie fix 35 de ani de la nunta acesteia cu tatăl principelui Nicolae.

Un abandon repetat din copilărie

Dar Nicolae a trecut prin multe greutăţi în viaţa sa, astfel încât sentimentul părăsirii şi abandonului l-a resimţit în repetate rânduri.

La 4 ani părăseşte Elveţia, după ce trăieşte împreună cu părinţii şi sora sa în casa de la Versoix, stabilindu-se în Anglia, în oraşul Durham, unde tatăl său preda geografia. La 6 ani, părinţii lui au divorţat. Un abandon, o tragedie. Psihologii spun că divorţul părinţilor este pe locul 2 ca impact traumatic după deces. Familia se mută din Durham în Sunderland. Mama se recăsătoreşte. La 17 ani tatăl său moare. Altă tragedie. La 30 de ani, după ce s-a implicat activ în activităţile Familiei Regale, după ce simte din plin iubirea românilor, este exclus din Casa Regală. La 33 de ani, la nunta sa, este iarăşi abandonat de Familia Regală. Nu mă gândesc doar emoţional, dar şi cât de greu financiar i-a fost să organizeze o astfel de nuntă, costuri de zeci/sute de mii de euro. Totuşi, câte păcate să fi avut acest tânăr?

Când Regele Mihai, la 1 august 2015, a luat decizia de a retrage titlul de Principe al României şi locul în Linia de Succesiune la Coroana României, nu a scris în acel document că l-a scos din inimă pe nepotul său şi că a interzis orice contact afectiv şi social-public între el şi Familia Regală. Dimpotrivă, acelaşi comunicat preciza că Regele Mihai „păstrează aceeaşi afecţiune nepotului său“. Mare lucru! 

Dacă Regele ar fi fost în viaţă şi în putere, am convingerea că ar fi participat personal la nunta iubitului său nepot. Regele a fost modelul prin excelenţă al bunătăţii, al modestiei şi dragostei şi mai cu seamă al iertării duşmanilor, a declarat deseori cu referire la cei care l-au alungat din ţară şi l-au înjosit retrăgându-i cetăţenia, urmârindu-l şi persecutându-l constant. Regele însuşi ne-a învăţat iertarea şi probabil ar fi revenit la decizia luată în 2015. Aşa cum s-a întâmplat cu Regele Carol al II-lea, care a trecut prin multe întâmplări contradictorii, a renunţat la domnie (1925), a fost dezmoştenit de Regele Ferdinand (1927), apoi a revenit la tron (1930), a abdicat (1940), s-a stabilit în Portugalia, s-a căsătorit cu o altă iubită, Elena Lupescu (după Regina Elena şi Zizi Lambrino), a murit şi a fost îngropat în exil. Şi totuşi, după 50 de ani, chiar dacă niciodată nu s-a mai întâlnit cu fiul său, Regele Mihai, şi în ciuda greşelilor grave repetate şi a imoralităţii, osemintele sale i-au fost aduse în ţară şi depuse la Curtea de Argeş, în prezenţa şi, desigur, cu acordul Familiei Regale. Vă amintiţi că la înmormântarea Regelui şi ulterior la slujbele de pomenire, Nicolae şi logodnica sa, Alina, au participat profund întristaţi şi românii au apreciat foarte mult reîntâlnirea şi chiar sărutul dintre Nicolae şi mătuşa acestuia, Principesa Moştenitoare.

Ce am pierdut – unitate naţională şi diplomaţie internaţională

Românii de rând, prezenţi la Sinaia (loc cu profunde semnificaţii monarhice), unii venind special pentru eveniment din alte oraşe alte ţării au folosit tot titlul „Principele Nicolae“. Pentru românul obişnuit contează omul, nu titlurile pe care oricum nu le înţelege. Junii Braşovului declarau: „suntem la dispoziţia Prinţului“. Un gest de iertare, dragoste şi unitate venit din partea Familiei Regale ar fi fost extrem de apreciat de români atât sentimental, cât şi în procentele încrederii.

Dacă la ultima nuntă regală pe teritoriul României, la căsătoria Principesei Ileana cu arhiducele Anton al Austriei, în iulie 1931 (tot la Sinaia), prezenţa Patriarhului Miron Cristea nu a fost posibilă deoarece Papa nu a aprobat două slujbe diferite: rit ortodox şi rit catolic, totuşi cu o zi înaintea nunţii, viitoarea mireasă a decis să se împărtăşească. Astfel, s-a celebrat o Liturghie la mănăstirea Sinaia unde Patriarhul însuşi a venit special pentru a-i oferi Sfânta Împărtăşanie.

Ce vreau să zic e că pe lângă episcopul de la Argeş (care nu a avut cel mai inspirat discurs - recomand nişte cursuri de public speaking cu Melania Medeleanu), Biserica Ortodoxă prin Patriarhul Daniel ar fi putut oficia cununia religioasă de ieri. Patriarhul Daniel, al cărui chip va rămâne pe clopotele catedralei mântuirii neamului sute de ani, ar fi avut şansa de a rămâne în istoria românilor şi prin faptul că a săvârşit slujba înmormântării Regelui Mihai I şi slujba cununiei nepotului Regelui Mihai. Dar a ratat această şansă. S-a rezumat la a-şi sărbători cei 11 ani de cap al BOR. Nu ştiu cât de fericit a fost. Dar la anul, la 12 ani, va avea o altă sărbătorire. Să fie sănătos.

Pe de altă parte, prin absenţa Familiei Regale a României de la această nuntă a lipsit şi impactul pe plan internaţional al evenimentului, prin neparticiparea deopotrivă a unor case regale din Europa şi din alte continente şi a reprezentanţilor instituţiilor statului român şi străin. La cununia principesei Ileana, pe lângă premierul Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Sadoveanu, Brătianu au participat reprezentanţi ai caselor regale internaţionale, iar mesaje de felicitare au sosit din partea preşedintelui Americii, Germaniei, Chile sau Regelui Albaniei. Probabil că la acea vreme România avea altă importanţă pe harta lumii de au sosit jurnalişti tocmai din America (The San Francisco Chronicle) şi la 1931 chiar nu erau zboruri peste ocean atât de facile ca astăzi.

E drept, nu mai suntem în epoca căsătoriilor regale cu impact geostrategic şi politic, dar câţiva reprezentanţi ai Familiilor Regale străine ar fi fost prezenţi, ceea ce ar fi contat pentru miri, nuntaşi, Familia Regală din România şi pentru România însăşi ca vizibilitate şi diplomaţie. Financiar vorbind, s-ar fi putut specula evenimentul de marile companii private, de televiziuni sau chiar de unele instituţii ale statului pentru a aduce nu doar imagine, ci şi încasări frumoase. Nu putem egala, dar la nunta Prinţului Harry cu Meghan se vorbea de milioane de euro.    

Decenţa invitaţilor

Nici oamenii politici din România nu au fost prezenţi, primari, parlamentari, conducători ai unor instituţii a statului. Ceea ce, pe o parte, reprezintă un fapt inteligent. Au existat voci cum că mulţi dintre aceştia au fost supăraţi că nu au fost invitaţi, dorindu-şi să bifeze un astfel de eveniment monden, să se laude repede pe Facebook, să atragă aprecieri, simpatie şi voturi. Cred că a fost o înţeleaptă decizie a mirilor de a nu invita politicieni de nicio culoare.

Modestia miresei

Mi-a plăcut mult rochia şi modestia Alinei Maria, cu motive discrete săseşti şi cu multe asemănări cu rochia Principesei Ileana de la 1931. Dar cel mai mult am apreciat fericirea şi zâmbetul mirilor. Caracterul internaţional al nunţii a fost subliniat de cavalerii de onoare din Belgia şi Marea Britanie, prietenii mirelui. Iar românii prezenţi la Sinaia sau cei care au privit această nuntă şi-au putut exprima bucuria şi încântarea. Unii chiar au comparat această organizare cu nunta altor personalităţi politice, constatând o diferenţă uriaşă în bun simţ, decenţă şi respect.

Nicolae, astăzi căsătorit, rămâne un model de tânăr iubitor de patrie, devotat şi pasionat de a schimba România. Cu siguranţă va continua să se dedice cauzelor sociale, educaţionale şi culturale. A câştigat foarte repede simpatia şi dragostea românilor în chiar primele luni de la stabilirea sa în ţară, a deprins repede limba română, a iniţiat proiecte cu impact public de la voluntariatul făcut la centrele pentru copiii cu dizabilităţi din Transilvania, la încurajarea lecturii, donarea a mii de cărţi prin maratonul pe bicicletă de peste 1.000 de km (de la Sighet la Constanţa) prin apropierea de munte, pădure şi natură (plantarea copacilor). Alina Maria rămâne un partener fidel şi de astăzi soţia nepotului Regelui Mihai, o tânără cu studii la ASE, cu experienţă internaţională de viaţă şi profesie şi cu calităţi umane deosebite, a impresionat prin prestanţa din ziua nunţii.

Faptul că relaţiile cu Familia Regală nu sunt prieteneşti va duce la continuarea unei dezbinări în activitatea publică separată, între români şi între actorii importanţi din societate. Unii vor dori organizarea unor evenimente sau proiecte publice şi vor invita Familia Regală, alţii vor prefera prezenţa lui Nicolae. O situaţie deloc comodă şi deloc favorabilă pentru Familia Regală şi pentru români, situaţia care ar putea lua sfârşit în pace şi iertare.