Inginerul care a mutat biserici din calea buldozerelor

Inginerul care a mutat biserici din calea buldozerelor

Eugen Iordăchescu

Eugen Iordăchescu a coordonat n anii ‘80 mutarea a trei blocuri şi opt biserici din Capitală, preum şi a două din provincie. Meritele inginerului au fost recunoscute prin brevetul „Procedeu şi instalaţie pentru ridicarea şi deplasarea construcţiilor“.

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu peste 20 de ani, planurile de dezvoltare a Bucureştiului, dar şi noile construcţii care urmau să apară în anumite zone din Capitală vizau demolarea a zeci de clădiri şi de biserici.

Mai citeşte şi:

FOTOGALERIE Cum au fost salvate unele biserici din Bucureşti din calea valului de demolări comuniste

„Acţiunea de demolare a Bucureştiului" era prezentată zilnic în paginile ziarelor din acea vreme. „S-a întocmit o machetă de 400 de metri pătraţi cu zona cuprinsă în sistematizare şi s-a expus la Sala de Sport din Giuleşti. Noi, proiectanţii, trebuia să identificăm ce urma să se dărâme pentru a se construi ansambluri pentru stat şi populaţie", îşi aminteşte inginerul Eugen Iordăchescu, cel care a implementat sistemul de translatare a clădirilor la noi în ţară.

Schitul Maicilor, primul imobil mutat

Analizând proiectul, inginerul a observat că, pentru a se construi Casa Poporului, urma să fie demolat Schitul Maicilor, o construcţie din secolul al XVII-lea. Pe suprafaţa de 50 de hectare era o serie de monumente de patrimoniu, dar şi biserici. Astfel, a depistat ce urma să fie ras de pe acel teren şi a făcut propunerea de a le salva, care la început a fost respinsă.

„Până la urmă, ideea mea a ajuns la urechile lui Ceauşescu şi ale Elenei şi cu greu au acceptat", mai spune Iordăchescu.  Astfel, a început acţiunea de mutare a schitului, care cântărea 750 de tone. A avut cinci mişcări în spaţiu, pe o distanţă de 245 de metri, şi a fost ridicată de la pământ la 1,60 de metri.

„Ai văzut, mă, că au reuşit!"

Prima realizare a inginerului Eugen Iordăchescu avea să stârnească uimirea celor doi tovarăşi ai ţării. „La prima vizită din timpul lucrărilor, Elena i-a zis lui Ceauşescu „Ai văzut, mă, că au reuşit!". Atunci mi-am dat seama că Ceauşescu era sigur că n-am să reuşesc şi probabil chiar şi-ar fi dorit să fie aşa", îşi aminteşte Iordăchescu.

Inginerul povesteşte că ideea de a salva astfel clădirile i-a venit luând drept exemplu un chelner cu o tavă plină de pahare în mână. „M-am gândit cum ţine în mână tava cu pahare fără ca acestea să se mişte, deşi el şerpuieşte printre mese. Mi-am dat seama că, dacă baza este stabilă, ce se află deasupra nu are cum să se mişte", spune inginerul.

A creat o dală groasă de beton armat pe care să stea clădirea fără să se demonteze şi în rest, a apelat la tot felul de dispozitive metalice, şine de cale ferată, boghiuri, prese şi utilaje comune activităţilor de construcţii.

Bloc mutat cu oamenii în el

Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim a fost cea mai grea clădire mutată de inginerul Eugen Iordăchescu. "Are 9.000 de tone. Nu-i uşor însă, la nicio lucrare din câte am făcut nu am avut parte de nicio defecţiune, de niciun accident. Cea mai mare bucurie era să stai sub o clădire ridicată, să ai curaj şi să fii sigur că nu se întâmplă nimic", mai povesteşte inginerul.

Alte biserici din Capitală mutate au fost Olari, Sfântul Ioan Nou, Ilie Rahova, Capra, Sfântul Ştefan şi Mihai Vodă. De asemenea, au fost salvate şi trei blocuri din calea noilor proiecte: un bloc din zona Ştefan cel Mare, unul de pe Bulevardul Ferdinand şi unul de la Aurel Vlaicu.„Îmi amintesc că din Palatul Sinodal nu s-a clintit absolut nimic. De asemenea, într-unul dintre blocurile mutate, oamenii au stat în apartamente în timpul operaţiunii", îşi mai aminteşte Iordăchescu.

Metoda de ridicare, secretul invenţiei

După ce clădirea aleasă pentru mutare a fost suspendată pe un anumit număr de prese active şi pasive, imobilul este ridicat pe cricuri hidraulice, întreaga operaţiune fiind urmărită prin aparatură topografică. Se introduc şinele sub clădire şi prin mai multe rotaţii aceasta este trasată. Mutările s-au făcut pe suprafeţe cuprinse între câţiva zeci de metri până la 200 - 300 de metri. 

"Ideea mea a ajuns la urechile lui Ceauşescu şi ale Elenei şi cu greu au acceptat să mă lase să mut clădirile."
Eugen Iordăchescu
inginer

Carieră continuată de fiii săi

Eugen Iordăchescu s-a născut la Brăila în anul 1929, a absolvit Institutul de Construcţii din Bucureşti. A ocupat funcţii în institute de proiectare, a fost cadru didactic şi este autor a trei brevete de invenţie. Inginerul este căsătorit şi are doi copii, ambii urmând cariera şi pasiunea tatălui. Unul dintre fiii lui Iordăchescu este şi beneficiarul brevetului de invenţie al tatălui.

În jur de 40 de construcţii, demolate de comunişti după 1980

Eugen Iordăchescu a reuşit să salveze doar câteva clădiri şi biserici din Capitale. Soarta celorlalte imobile care stăteau în calea dezvoltării comuniştilor a depins pur şi simplu de nazurile lui Nicolae Ceauşescu.

„De exemplu, trebuia să mai mutăm o clădire de patru etaje, prin 1984. Directorul direcţiei care avea sediul în acel imobil a cerut amânarea. Ceauşescu a venit la câteva zile şi a cerut demolarea care a şi început fără a ţine cont de amânarea cerută", a explicat Iordăchescu.

În Bucureşti au fost rase în jur de 40 de biserici şi mănăstiri, reuşind să fie salvate  doar 11 din Capitală şi două din provincie. Printre cele demolate se numără Biserica Brezoianu, Biserica Spirea Veche, Biserica Doamna Oltea, Biserica Mânăstirii Cotroceni, Bisericile Crângaşi I şi Crângaşi II şi multe altele.

Biserica Capra a fost salvată de la demolare în anul 1986, fiind în prezent amplasată la câţiva metri de locul iniţial, pe terenul cimitirului parohial din spatele acesteia   Fotografii: Eurogama

Blocul de locuinţe de pe Bulevardul Republicii a fost mutat în 1985

Schitul Maicilor se afla pe terenul pe care a fost ridicată Casa Poporului şi a fost salvată de la demolare în anul 1982

Biserica Mihai Vodă a fost mutată în 1985 pe o distanţă de 289 de metri, cu tot cu turnul clopotniţei

Biserica Olari a fost mutată 78 de metri în anul 1982. Lucrările au durat în jur de 100 de zile


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: