Duminică, am citit de două ori un articol, apoi am căutat alte surse pentru că mi s-a părut incredibil.

Sunt o femeie şi trăiesc în statul numit România, iar pentru mine decizia magistraţilor este inacceptabilă. Nu îmi pot imagina argumente care să legitimeze judecarea în libertate a celor 7 bărbaţi. Credeam - până recent fiindcă viaţa bate filmul -  că aşa ceva nu este posibil pentru că violatorii sunt un pericol social. Magistraţii au decis totuşi că nu sunt un pericol social. Să ne imaginăm o situaţie în care există un singur violator? Ce face instanţa? E posibil să decidă „pe loc“ să îl trimită acasă şi să-l bată cu compătimire pe umăr. Mă pot gândi la un astfel de scenariu pentru că nici măcar violul în grup, alături de privarea de libertate nu au fost argumente suficiente pentru magistraţi. Mă întreb unde este înţelepciunea lor în judecarea acestui caz? Acolo unde le-au interzis băieţilor să nu o contacteze pe fată? Acolo unde le-au interzis să intre într-o discotecă? Magistratul e suveran pe decizia lui, dar mulţi oameni se străduiesc să trăiască într-o societate „normală“. Decizia cam înfioară. Acestei fete i s-a modificat fundamental cursul vieţii. Şapte indivizi au decis cu bunăştiinţă să o abată de la drumul ei unde erau şcoală, prieteni, familie, planuri de viitor. Cei şapte bărbaţi i-au „deraiat“ viaţa acestei fete. Eu nu ştiu când va mai putea ea să râdă. Nu ştiu cum va mai găsi resurse ca să se bucure de viaţă. Nu ştiu cum va mai găsi linişte.

Te pipăie un ipochimen pe stradă fiindcă în mintea lui corpul tău e „bun public” şi nu mai eşti om zile bune. Darămite când e vorba despre o astfel de agresiune. Ana Rinder, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui declara: „Pacienta prezenta echimoze multiple şi a fost supusă unei traume, ce cu greu va fi depăşită, necesitând consiliere psihologică şi ajutor de specialitate”

Eliberarea din măsura de arest a fost motivată de judecători prin prisma lipsei antecedentelor penale. Aceştia au susţinut că „măsura arestării preventive nu mai întruneşte cerinţa proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora”. Noţiunea de proporţionalitate din acest paragraf mă va bântui multă vreme fiindcă îmi pare că râde dispreţuitor în nasul victimei, fata de 18 ani.

Cred că este o anomalie care trebuie explicată şi rectificată. Organizaţiile nonguvernamentale care fac partea din reţeaua Rupem tăcerea despre violenţa sexuală au reacţionat, au trimis o Scrisoare deschisă către Ministerul Justiţiei şi către Preşedintele Klaus Iohannis în calitatea sa de suţinător al campaniei ONU HeforShe.

 Redau un paragraf din textul Scrisorii:

“Solicităm Ministerului Justiţiei să facă publice modalităţile prin care a dispus transpunerea în dreptul naţional a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi cum vor fi puse în practică drepturile prevăzute de respectiva directivă (consilierea psihologică şi asistenţa de specialitate gratuită, asistenţa juridică gratuită, acordarea compensaţiilor financiare, măsurile de evitare a re-victimizării etc.). Solicităm totodată organizarea unor consultări publice care să implice şi reprezentanţii organizaţiilor de specialitate în domeniu. Detalii despre activitatea reţelei găsiţi pe www.violentaimpotrivafemeilor.ro.

Vă reamintim în acest sens că Directiva 2012/29/UE prevede următoarele:

·         ”Femeile victime ale violenţei bazate pe gen şi copiii acestora necesită adeseori un sprijin şi o protecţie deosebite din cauza riscului ridicat de victimizare secundară şi repetată, a riscului de intimidare sau de răzbunare asociat unor astfel de violenţe.” (considerentul 17)

·         „Statele membre se asigură că victimele primesc [...] informaţii, fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, pentru a permite acestora să îşi exercite drepturile prevăzute de prezenta directivă.(articolul 4 alineatul(1))

·         Statele membre se asigură că victimele au acces, în concordanţă cu necesităţile lor, la servicii confidenţiale de sprijinire a victimelor, în mod gratuit, care acţionează în interesul victimelor înainte, în timpul şi pentru o durată adecvată după încetarea procedurilor penale.(articolul 8 alineatul (1))”.

Întreaga Scrisoare o puteţi citi aici. Asociaţiile au reacţionat şi altă dată prompt, recent în cazul unui taximestrist care a agresat o femeie.

Ce îmi doresc acum este ca mobilizarea lor să genereze şi de această dată reacţii la nivelul opiniei publice. Din punctul meu de vedere se conturează un precendent periculos în judecarea cazurilor de viol. Încă ceva, i-aş ruga pe cei care vor comenta să nu îmi scrie: auzi doamnă/cucoană (după preferinţele fiecăruia), în sistemul de justiţie sunt mai multe femei decât bărbaţi. Nu genul persoanei e important, ci regimul de gen, adică acel context presărat cu valori şi credinţe despre femei şi bărbaţi, în care unele situaţii şi experienţe sunt acceptabile şi explicabile, iar altele nu.