Ce îi doreşte cu adevărat populaţia doamnei Gabriela Firea

Jocurile Olimpice de Vară din anul 1976 s-au desfăşurat la Montreal –Québec,  între 17 iulie şi 1 august. Palmaresul delegaţiei României a fost unul dintre cele mai bune din istoria participării ţării noastre la acest gen de mega- competiţii. Ţara noastră s-a situat pe locul 9 în palmaresul pe naţiuni căci obţinuse 4 medalii de aur, 9 de argint ş 14 de bronz.

Mai marii Comitetului Olimpic Român aveau toate motivele să îşi frece mâinile de bucurie. România îşi realizase obiectivul, aşa că erau convinşi că secretarul general al PCR şi preşedintele RSR le va aprecia munca. Aceasta fiindcă în mintea politrucilor români orice realizare, indiferent în ce domeniu -ştiinţă, sport, arte- era, în primul rând, una a şefilor, dar şi a ideologiei şi a politicii înţelepte în domeniu a comuniştilor, a nomenclaturii şi de abia pe urmă a competitorilor, a celor care munciseră cu adevărat în vederea obţinerii ei.  

În anul 1976 în fruntea COR se afla generalul-locotenent Marin Dragnea. Despre care se spune că ar fi unchiul actualului preşedinte al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Marin Dragnea era fost component al controversatei divizii militare pro-sovietice Tudor Vladimirescu. Fusese numit în anul 1974 într-o funcţie în care a rezistat până în anul 1984, când „a primit alte însărcinări”, formulă în vogă în perioada comunistă prin care se anunţa încă o operaţiune de „rotaţie a cadrelor ” extrem de pe placul lui Nicolae Ceauşescu. Căci aşa le arăta el tuturor activiştilor din subordine că destinele lor erau toate în mâinile sale. Cert e că Dragnea s-a comportat în fruntea COR aşa cum se comporta orice ofiţer politic. S-a aflat mereu în treabă, a dat indicaţii preţioase, însă concret nu a făcut nimic. Rolul lui era doar să aplaude şi să pună în practică politica în domeniu a PCR.

Într-adevăr, Ceauşescu a fost încântat de palmares.  Era unul bun atât prin comparaţie cu cel al multor ţări occidentale dezvoltate pe care visa să le ajungem, chiar să le depăşim în toate domeniile posibile, cât  şi cu cel al URSS, un ghimpe pe care-l simţea mereu în spate.

 Nu se putea rata, aşadar, prilejul de a fi fructificat politic rezultatul. Cu atât mai mult cu cât Nadia Comăneci, steaua gimnasticii româneşti, primise de 6 ori nota perfectă 10, obţinuse trei medalii de aur (la bârnă, la paralele şi la individual- compus), una de argint (cu întreaga echipă) şi de bronz (la competiţia de la sol). Ceauşescu a dispus organizarea unei mari festivităţi de premiere în cursul căreia unei fetiţe de numai 14 ani care, aşa după o arată imaginile filmate ale vremii, nu prea ştia bine ce i se întâmplă i s-a înmânat titlul de Erou al Muncii Socialiste şi i s-a înmânat Medalia „Secera şi Ciocanul”. A plouat mai apoi cu discursuri, elogii, mulţumiri, mult mai numeroase la adresa lui Ceauşescu decât la aceea a Nadiei.

Probabil că modelul din 1976 a fost în mintea doamnei Gabriela Firea. Vicepreşedinte PSD şi primar general al Capitalei, în clipa în care a hotărât organizarea unei adunări pe Arena Naţională în cinstea Simonei Halep care a câştigat sâmbătă turneul de la Roland Garros.

Extrem de ambiţioasa fostă angajată a famigliei Voiculescu, cea care acum se îmbată cu iluzia că ar putea să fie anul viitor candidata PSD la prezidenţiale, iluzie alimentată de sondajele cel puţin ciudate ale sociologului de casă al PSD, dezgustătorul ins Marius Pieleanu, spera că îşi va putea trage vreun oarece beneficiu politic.  Drept pentru care s-a gândit să îşi facă propriul număr, să se bage singură în seamă şi i-a înmînat Simonei cheia Bucureţtiului.

A primit însă exact ceea ce merita. Nesfârşite huduieli venite din inimă din partea populaţiei. Cred că nu exagerez deloc dacă pun alături huiduielile de care a avut parte ieri doamna Gabriela Firea cu cele încasate în 21 decembrie 1989 de Nicolae Ceauşescu. Pe doamna Firea au huiduit-o oamenilor cinstiţi  veniţi la Arena Naţională să o omagieze pe Simona Halep nu pe o parvenită politic care de trei ani, de când se face că ar conduce Bucureştiul, nu a făcut absolut nimic. Doar s-a umflat în pene.

Drept pentru care primăriţa Firea nici nu a mai intrat în dialoguri moarte cu participanţi plătiţi, aşa cum s-a întâmplat sâmbătă seara la eşuatul miting al PSD, nici nu a mai recitat prost şi cu greşeli versuri din poezii eminesciene, ci şi-a amintit zicala „fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă”, aşa că a dat fuguţa acasă.

A ajuns în faţa computerului şi a scris pe contul său de facebook nişte lucruri de-a dreptul aberante. A primit iar ce merita. Aşa că vitează cum o ştim, gata mereu de luptă pentru cauza pesedistă, şi-a închis vitejeşte contul. O vor apăra pe la televiziuni Chirieac, Badea, Gâdea. Pieleanu a şi făcut-o deja, Desigur la  compromisa Televiziunea Română în jalnica emisiune a încă şi mai jalnicului Ionuţ Cristache.