Fără eroismul, înţelepciunea  şi frumuseţea morală a unor femei ca Angelica Şoiman, o elevă de 18 ani, împuşcată de regimul securist în Bucureşti în decembrie 1989, ca Daniela Dârlescu, o  muncitoare ucisă la 20 de ani de aceeaşi ucigaşi comunişti la Sibiu, în 22 decembrie 89, unde am fi azi? Ce am fi azi fără profesoare ca doamna Cornea? Fără ziariste şi gânditoare de onestitatea, sagacitatea şi înţelepciunea Rodicăi Culcer şi Adelei Toplean, fără jurnaliste de investigaţie ca Emilia Şercan, fără juriste ca Livia-Doina Stanciu, Monica Macovei, Laura Kövesi, fără luptătoare ale acţiunii politice precum Maia Sandu, Clotilde Armand, Cosette Chichirău şi atâtea altele, pe care aş vrea să le pot enumera fără excepţie?

România e doldora de femei excepţionale. De femei meritorii. De femei muncitoare şi cinstite. De femei normale. România nu este o ţară a panaramelor. Dar atunci de ce unele din ele, puţine ce-i drept, dar ţipătoare prin definiţie şi de o stridenţă smintitoare sunt lăsate să apară atât de des la televizor să ne asurzească şi să ne orbească, împroşcând cu noroi oameni oneşti? De ce sunt expediate în studiourile de televiziune ale mogulilor securişti să participe la campaniile de linşaj menite a scoate din cursă oameni politici şi curaţi şi competenţi ca Nicuşor Dan, dar celui din urmă i se refuză dreptul de a le spune pe nume? De ce mizează pe ele un partid ca PSD? De ce se foloseşte de ele, spre a induce româncelor falsa impresie că principalul ei contracandidat, Nicuşor Dan, ar fi, chipurile, ”misogin”, o candidată de tot sulfuroasă ca bogătaşa Gabriela Firea care a controlat total, împreună cu PSD, Bucureştii? 

România panaramelor şi ignorantelor

De ce oare, culme a imposturii şi ipocriziei, această profitoare scandalagioaică nu se jenează să candideze din partea unui partid ce-şi zice, fals, ”social-democrat”, deşi, ca femeie, s-a dovedit orice în vandalizata capitală numai gospodină nu, iar formaţiunea ei nu reprezintă democraţi, dreptate socială şi oameni de rând, ci o castă cleptocrată, îmbătrânită în rele mafiote? 

Simplu. Pentru că există încă în capitală nu doar fauna creată de comunism. Din ea fac parte destule exemplare ale categoriei turnătoare, zgripţuroaică şi gospodină-aplaudac de mineri invadând la ordinul Securităţii Bucureştii, care n-au cum să aleagă altceva decât după chipul şi asemănarea lor, fiind, deci, parte a electoratului captiv al PSD. 

În trei decenii de manipulări televizate, de propagandă şi linşaj, precum şi de măsuri populiste gen mărit nejustificat de pensii, menite să ascundă sub un morman de machiaj şi iluzii realitatea că ”ne fură ei, maică”, dar ne-ar ”da”, pasămite, ”şi nouă”,  s-a mai cristalizat o categorie de alegătoare. Sunt reprezentantele acelui grup esenţial în alegeri disputate care sunt nehotărâtele, recrutate, în bună măsură, din categoria ignorantelor. 

Cele din urmă nu ştiu mai nimic şi cu atât mai puţin pe cine să aleagă în scrutine decisive, deşi au, de regulă, păreri foarte ferme. Realitatea înconjurătoare, oricât de evidentă e decăderea Bucureştiului sub Firea şi PSD, nu le lămureşte niciodată pe deplin. 

Unele s-au îndrăgostit nemuritor de Băsescu şi nu pricep că omul, turnător la Securitate, e umbra toxică a celui care a fost când, ca preşedinte, funcţia îi reconfigurase parţial creierul şi, în ciuda alcoolului, s-a străduit chiar să contribuie la modernizarea şi democratizarea României. Or, azi, Băsescu nu prea mai e decât un jalnic depozit de vanităţi şi ranchiună. 

Ajutat de nerozia unora, de greşeala tactică a adversarilor săi de la PNL şi USR care nu i-au aruncat un os de ros, precum şi de campaniile denigratoare, care sunt cu atât mai eficiente cu cât se găsesc mai mulţi ignoranţi şi nehotărâţi manipulabili, Băsescu e periculos nu pentru Firea, ci pentru singurul ei contracandidat cu şanse: Nicuşor Dan. În acest scop, Nicuşor e acuzat, fals, de un ”misoginism” la fel de imaginar ca presupusul, dar irealul lui ”trafic de influenţă”. Cum altfel să fie anihilat un politician promiţător? Spre a parafraza o lozincă de campanie dragă Gabrielei Firea, e clar că, în spatele anulării oricărui bărbat puternic stă fierea unei femei.

De ce nu iarăşi Firea 

Ceea ce nu preface PNL într-un partid mult mai respirabil decât PMP, ori pe Nicuşor Dan şi USR-PLUS în vreo uşă de biserică. Dar nu de traseismul  abject din PNL, de tranzacţionismul lui Barna şi de stângăciile verbale ale lui Nicuşor Dan e vorba aici. Şi cu atât mai puţin de posibilele sale neajunsuri teoretice, pe care nimeni nu le-a evidenţiat până acum credibil. 

Fiindcă şi de-ar fi Nicuşor egal cu zero, chiar dacă i-ar fi scăpat, cu ”panarame”, un termen sexist sau discriminator, ceea ce nu s-a întâmplat, de vreme ce reprezentantul dreptei peneliste şi useriste la cursa pentru Primărie numai misogin nu e, iar termenul folosit de el e perfect adecvat anumitor persoane, mintea, demnitatea şi responsabilitatea bucureştenilor le reclamă să-l voteze. 

Căci prea sunt evidente duplicitatea şi politicianismul greţos dindărătul bruscului puseu de fals ”feminism” al taberei lui Firea, aparent bisericoasa acuzată cândva, credibil, de propriul ei fiu vitreg şi de nevasta divorţată a primului ei soţ, de adulter şi de stricare a unei familii. Şi prea sunt vizibile urmările catastrofale ale puterii unor edili de partid şi de stat ca Firea.  

Dezastrul pe care-l lasă în urmă Firea

Marea ”neo-apărătoare” a drepturilor femeilor lasă în urmă un Bucureşti sinistru. Unul ostil femeii, vieţii de familie şi copiilor. Unul vitregindu-i pe toţi participanţii la un trafic sufocat. Unul plin de mizerii în chiar buricul târgului. Unul vremelnic fără apă caldă la multe blocuri şi sute de mii, ori milioane de locuitori. E o capitală europeană figurând, vai, printre cele mai poluate din Europa. O traversează rable în loc de tramvaie, cu scări şi trepte, care le fac extrem de greu de folosit pentru mame cu cărucioare, pentru pensionare, pentru oameni vârstnici şi oameni cu disabilităţi. 

Faimoase sunt obstrucţiile judiciare puse de Firea în calea unei firme arădene care a câştigat licitaţia realizată de Primărie pentru achiziţionarea de tramvaie moderne. Or, marea ”patrioată” Firea - (să-i spunem ”Furea” cum cu net mai puţină îndreptăţire i s-a spus contracandidatului ei ”Plicuşor Ban”?) - i-a preferat o întreprindere turcească. Tot Firea e responsabilă pentru poduri fără finalitate. Şi, cel puţin parţial, a cui dacă nu a ei să fie vina că o minunată urbe a lui Bucur a rămas poate singura capitală din UE fără o centură complet funcţională – ceea ce aglomerează teribil şi inutil traficul, poluând Bucureştiul, în loc să faciliteze ocolirea şi degrevarea de noxe a oraşului. 

Lista calamităţilor iscate de Firea e, desigur, mult mai lungă. Primăria Firei se laudă cu un număr infim de restaurări de edificii istorice, dar a irosit fonduri apreciabile pe lipsa de gust a unor farafastâcuri oribile, nişte mofturi decorând” capitala absolut respingător. Sau pe proiecte inutile, îmbogăţind mafioţi. S-au tot înălţat borduri, dar trotuarele, ca prostituatele care-l fac, tot stricate au rămas. S-au cheltuit resurse imense pe spoturi tv răsplătind televiziunile de casă ale oligarhiei pesediste în care, culmea, abia în final de mandat li se cere bucureştenilor să trimită online idei edilitare, ca şi cum până acum Firea n-ar fi putut dacă ar fi vrut să intre-n dialog cu ei. 

În răstimp, a continuat în pas alert degradarea şi demolarea celor mai frumoase case din Bucureşti, devenite, vai, jaf şi pradă rechinilor imobiliari vânând terenuri de clădit rentabil. 

A spune deci că n-am avea ”cu cine vota”, pentru că am pus botul la manipulări sau nu ne e simpatic Nicuşor, ori a irosi votul, dându-l unui candidat perdant, e a spori iresponsabil şansele candidatei pesediste şi a contribui consistent la perpetuarea calamităţii.   

Am spus-o şi o repet: Există trei probe de responsabilitate: iubim Bucureştiul? Ne apreciem libertatea şi demnitatea? Urâm infamia, securismul, ipocrizia, extremismul, impostura şi panarama eternului pesedism cleptocrat? Ne asumăm că de noi depinde viitorul, votăm şi optăm în Bucureşti pentru Nicuşor Dan.

Petre Iancu - Deutsche Welle