Prin unele zone din centrul oraşului, Primăria Municipiului a amplasat chiar hărţi publice, un fel de minighiduri turistice pentru vizitatori, iar vara circulă chiar şi un autobuz turistic, destinat să ducă turiştii străini şi nu numai, la principalele puncte de atracţie.

În ultimii ani, după ce s-au astupat catacombele Centrului Vechi, această zonă a devenit principala ţintă a turiştilor străini ajunşi în Bucureşti şi dornici de distracţie. Atractivitatea zonei este dată în special de cârciumile, barurile, cluburile, restaurantele, berăriile deschise aici, unde turiştii străini, tinerii în special, aleg să vină pentru petrecere, licori bahice, fetiţe, viaţa de noapte - principalele atracţii de aici.

Mai ales atunci când vremea este frumoasă şi se întind mesele, băncile, fotoliile pe spaţiul strâmt al celor câteva străduţe situate în perimetrul dintre Banca Naţională-Calea Victoriei-Piaţa Unirii-Splaiul Independenţei-Piaţa Sf. Gheorghe. În ciuda aspectului sordid al zonei, a constrastului dintre clădirile noi construite peste sau în locul celor vechi şi cel al ruinelor Centrului Vechi, în ciuda faunei infracţionale prezentă la tot pasul aici, a sordidului dat de locuinţele vechi, dărăpănate, de nelocuit dar în care stau, totuşi, o sumedenie de oameni, în ciuda riscului prăbuşirii în orice moment a vreunui zid bătrân, istoric şi a pericolului de incendii, sunt foarte mulţi turişti străini care aleg această zonă.

De când a devenit o atracţie, de când există viermuială maximă în special când vremea este frumoasă şi de preferinţă seara, noaptea, de când merge deverul la greu pentru micii investitori în localurile de aici, s-au înmulţit şi ştirile despre Centrul Vechi al Bucureştiului. I-a crescut notorietatea. Scandaluri, incendii, prăbuşiri de ziduri bătrâne şi alte evenimente întâmplătoare sau generate de oameni au devenit ştiri şi materiale de presă.

Din păcate, chiar dacă tot în acest perimetru istoric se găsesc, într-o stare mai bună sau într-o avansată degradare, o sumedenie de obiective turistice de interes cultural, istoric, religios, acestea sunt ignorate în mare parte de vizitatorii străini în favoarea localurilor şi locantelor.

Comparativ cu fostul Mic Paris, Capitala României de astăzi este un amestec de nou şi vechi, dacă ne referim doar la clădirile şi imobilele ridicate dinainte sau din perioada interbelică, la construcţiile din perioada comunistă şi cele din ultimii ani. Pentru un vizitator cu pasul al Bucureştiului, mă refer aici doar la zona centrală extinsă, de la Centrul Vechi, într-un perimetru mai larg cuprins între Calea Moşilor-Unirii-Universitate-Tribunalul vechi-Calea Victoriei-Casa Poporului-Bulevardul Mărăşeşti-realităţile, contrastele şi imaginile oraşului sunt devastatoare.

Dacă la faţadă, aspectele clădirilor par în regulă, în spatele blocurilor ridicate în perioada „Epocii de Aur”, ascunse de prima vedere a vizitatorilor sau trecătorilor, imobilele vechi ne arată starea de ruină avansată a vechiului Bucureşti. O ruină implacabilă în faţa vremii şi vremurilor, a nepăsării oamenilor, autorităţilor. O ruină tristă, degradantă şi extrem de periculoasă pentru cei care aleg să treacă, pe jos cu pasul sau cu autoturisme, autobuze, tramvaie pe străzile vechi care odată făceau fala Micului Paris.

Început şi sfârşit de Calea Moşilor

Una dintre ruinele Căii Moşilor, pericol permanent pentru oameni şi vehicule FOTOGRAFII Paul Stan

Un vânt mai puternic, o ploaie torenţială, un viscol, o cădere de zăpadă, trepidaţii, un zgomot puternic, un cutremur, Doamne fereşte, pot provoca oricând prăbuşiri şi tragedii printre ruinele vechiului Bucureşti.

Unele astfel de case au şi locatari

Ateliere în agonie, vestigii trecătoare ale înfloritoarei artere a Capitalei interbelice

Oglinda tristă a realităţii

În spatele Centrului Civic al lui Ceauşescu denumit odată, pompos, Bulevardul Poporului, în spaţiul cuprins între Ministerul Finanţelor-Tribunalul vechi şi Piaţa Unirii se află o altă faţă tristă a Capitalei.

Monument de patrimoniu în degradare

Degradare şi nepăsare

Ruine cu termopane

Peisaj natural în centru de Bucureşti, martie 2014

 

 

Bisericile au rezistat comparativ cu clădirile învecinate

Rămăşiţe ale altor vremuri

Vestigii imobiliare între Casa Poporului şi Bulevardul Mărăşeşti

 

În prim plan trecutul trecător, în fundal actualul Parlament (clădirea Casei Poporului)

Ce a fost şi ce a ajuns

Se duce fala Micului Paris

 

În loc de concluzie

Imaginile prezentate sunt doar o parte infimă a ruinelor Bucureştiului de astăzi. Ele au ajuns o pată urâtă, degradantă, dezonorantă pe faţa unei capitale cu pretenţii europene, dar şi un pericol permanent în primul rând pentru locuitorii oraşului  şi pentru toţi trecătorii pe aici, fie în tranzit: turişti, afacerişti, diplomaţi sau altfel de persoane străine venite în România.

Paradoxal, multe dintre clădirile care făceau fala Micului Paris au rezistat cu bine în perioada regimului comunist, nedărâmate, nedemolate toate şi chiar păstrate şi utilizate de autorităţile acelor vremuri. Au rezistat ca şi oamenii, demne, în plină epocă a construirii socialismului şi blocurilor de tip sovietic. Acum, într-o democraţie de tip nou, originală, imobilele Micului Paris îşi trăiesc ultimele clipe cu vestigiile într-o ruină continuă, tot mai aproape de pământ. În scurt timp, vor şi ajunge una cu pământul ca multe alte asemenea.

În oglindă, blocurile muncitoreşti se renovează, îşi cosmetizează aspectul, unele se consolidează, schimbând feţele oraşului. Schimbă imaginea de degradare cu cea de îngrijire.

Tot în oglindă, Bucureştiul s-a îmbogăţit şi îşi măreşte zestrea imobilelor cu noi clădiri construite în ultimii ani, cu aspect modern, dar care, nu se ştie câtă rezistenţă vor avea în timp. Eu nu cred că vor rezista vremii şi vremurilor nici jumătate cât au stat în picioare clădirile Micului Paris.

Doamne fereşte de un cutremur!