Pache Protopopescu, primarul care a schimbat radical Bucureştiului în trei ani

Bucureştiul a avut zeci de primari de-a lungul vremii, însă nu mulţi au fost cei care au reuşit să intre în istorie cu realizări notabile. Pache Protopopescu a fost omul care a făcut cele mai notabile schimbări din Capitală, rămânând în cărţile de istorie ca fiind edilul ce a inovat oraşul.

Primarul Bucureştiului în anii 1888 şi 1891, Pache Protopopescu a reuşit să fie cunoscut ca unul dintre cei mai eficienţi şi inventivi primari ai Bucureştiului. Aflat doar pentru trei ani în fruntea Capitalei, între aprilie 1888 şi decembrie 1891, bărbatul a lăsat în urmă multe proiecte pe care le-a dus la bun sfârşit şi care l-au făcut cunoscut ca unul dintre cei mai buni primari din istoria oraşului.

Acesta s-a născut la 12 februarie 1845, în Mahalaua Negustori, iar numele de „Protopopescu“ l-a căpătat ca urmare a faptului că tatăl său slujea ca protopop la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou, potrivit istoricului Dan Falcan. De asemenea, spune istoricul, prenumele de „Pache“ vine de la modul în care l-au strigat pe fostul edil colegii de şcoală.

Studii în străinătate

Pache Protopopescu a urmat Facultate de Drept, dar s-a şcolit şi la Paris unde în 1870 şi-a luat doctoratul, iar până să devină primar al Capitalei, a fost prefect al poliţiei, avocat, profesor la şcoala de comerţ şi deputat din partea liberalilor.

Istoricul Dan Falcan mai povesteşte că în anul 1888, prin decret regal, Pache Protopopescu este desemnat de Consiliul Municipal, aşa cum era la vremea aceea nefiind ales de locuitori, primar al Bucureştiului.

Peste 3.000 de becuri cu gaz

În doar trei ani, edilul a reuşit să introducă telefonul public, să extindă iluminatul electric până în Piaţa Teatrului Naţional, să construiască primele trotuare şi noi artere de circulaţie. Acesta a trasat inclusiv axa Bucureştiului de la est la vest, de la Piaţa Operei , Sf.Elefterie şi până la Mihai Bravu.

“După ce  Em. Protopopescu Pake a deschis noul bulevard care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului, s-a pus problema iluminării lui după noile cerinţe, dar pentru că nu se putea altfel la acea dată, s-a hotărât scoaterea lămplilor electrice din grădina Cişmigiu «care nu avea nevoie de lumină pe timpul iernii şi instalarea lor pe bulevard, între actuala piaţă Sf. Elefterie şi Calea Moşilor»”, nota istoricul George Potra.

Câţiva ani mai târziu, în 1906, străzile oraşului erau luminate de 3.969 de becuri cu gaz, dar şi cu mii de lămpi cu petrol, cu ulei mineral şi altele. Cu toate acestea, multe străzi mărginaşe nu aveau lumină deloc.