Când eram mică toamna începea cu o ploaie. Acum toamna începe cu 30 de grade şi cu un şobolan mort pe aleea blocului, singurul fraier care probabil a mâncat otravă, dacă nu cumva o fi murit de bătrâneţe. Înainte de a muri, şobolanul s-a legănat de-a lungul şi de-a latul aleii, speriind toate creaturile, fie ele feminine sau masculine, apoi şi-a dat obştescul sfârşit şi a aşteptat să-l ridice cineva şi să-l ducă la gunoi. Care o fi cea de-a doua fiinţă moartă la mine sub geam n-am reuşit încă să identific, dar din ce spun oamenii care au făcut descoperirea nu e ceva care ar putea să genereze vreo fărâmă de milă printre locatari.

Dacă doi au murit, atunci câţi au mai rămas în viaţă? Asta e întrebarea care se pune acum şi la care nu are răspuns nici măcar administratorul, nici bătrânul de la şase, nici chiar Poliţia, după cum am înţeles, dar se lucrează la asta, în sensul că în următoarele ore se pare că şobolanii vor înflori buchete-buchete, acolo unde te vei aştepta mai puţin. „Numai să nu ne trezim cu ei în cap“, a sugerat un domn. „Şobolanii sunt foarte deştepţi“, a zis un altul. S-a tras concluzia, în scurt timp, că şobolanii sunt fiinţe superioare, cărora nu ar trebui să le facem rău.

Aşa cum sunt şi porcii, a adus cineva în discuţie problema pestei africane. Subiectul porcilor, unul chiar foarte bun pentru o seară de toamnă cu temperaturi de vară, a fost preluat şi analizat minute în şir, până când s-a ajuns la concluzia unanimă, sub geamul meu, că şi porcii sunt fiinţe foarte inteligente, că sunt empatice, că au sentimente, că simt când cineva vrea să le facă rău şi că, desigur, nu ar trebui omorâţi. „Ar trebui să se facă ceva“, a punctat un vecin. „Da, să se facă“, a subliniat altul şi a împins un pic mai încolo cu piciorul şobolanul decedat (plus cealaltă fiinţă moartă de lângă). „Se răhăţesc destul de mult porcii“, a şoptit domnul cu numărul trei, dar nimeni nu l-a băgat în seamă.

Încet-încet, discuţia a ajuns la politică. Oricum nu mai rămăsese mare lucru de analizat, pentru că s-a trecut şi prin meteorologie, şi prin fotbal, şi prin tenis. Domnii de la mine din bloc au recunoscut că nu înţeleg exact ce se petrece şi cine pe al cui joc îl joacă, cine cui i-o trage, aşa cum s-au exprimat, care-i varianta mai bună, dacă ar trebui să ţinem cu cineva sau doar să ne uităm de pe margine, iar un alt domn a subliniat, suflându-şi mucii într-un tufiş, că trăim vremuri foarte complicate şi foarte interesante, chiar, citez, vremuri de căcat.

Chiar atunci a coborât din bloc o doamnă care a făcut scandal că nimeni nu e în stare să cureţe aleea, apoi a adus o pungă în care a adunat şi şobolanul, şi cealaltă fiinţă de pe asfalt, şi a plecat cu cele două corpuri delict. Bărbaţii, în urma ei, au lungit pasul pe aleea blocului, înspre „Terasa Fericirii“ din colţ, unde puteau să analizeze şi să discute mai aplicat, mai liniştiţi, problemele mondiale şi soluţiile lor. Între timp, de sus, de pe blocul de zece etaje, îi privea plictisit porumbelul lui Dumnezeu.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.