Fireaşte, de la Gabriela Vrânceanu Firea în persoană, de care înţeleg că mă „leagă” peste 110 de prieteni virtuali comuni. O primă reacţie a fost să le povestesc prietenilor apropiaţi şi să ne amuzăm împreună, că uite, dom’le, a citit ce am scris eu şi acum vrea să fim „prieteni”! Recunosc că pe undeva m-a şi măgulit o asemenea atenţie din partea unei persoane care păstoreşte starea şi bunăstarea a peste 2 milioane de locuitori şi bănuiesc că nu pridideşte cu treaba la început de mandat.

Numai că bucuria de moment avea să se transforme la fel de rapid în dezamăgire, citind şi un comentariu postat de aceeaşi „Gabriela Vrânceanu Firea” la textul publicat şi share-uit de mine pe pagina personală. În fapt, doamna Firea (sau mai degrabă PR-ul său de la primărie) a ţinut să îmi răspundă într-un fel de drept la replică, pe care m-aş fi grăbit să îl reproduc integral aici, dacă nu aş fi observat că de fapt este un comunicat de presă pe care mai toate publicaţiile l-au prezentat în cursul zilei de ieri. „Bună seara! Permiteţi să îmi spun şi eu punctul de vedere....”, începe doamna primăriţă „alocuţiunea”.

Şi urmează texul ăla în limbaj de lemn, în care mi se povesteşte despre faptul că „se doreşte elaborarea unui regulament de desfăşurare a (sic!) evenimentelor”, „m-am întâlnit cu responsabilii....”, „am fost informată”, „Bucureştiul trebuie să fie viu”, „să beneficieze de locaţii adecvate”, „Municipalitatea are în plan”, „sprijinim concret viaţa culturală” şamd.

Nu vreau să intru într-o polemică publică, nu vreau să îmi admonestez primarul la nici o lună de la preluarea funcţiei, însă repet ce am scris iniţial, NU ASTEA sunt problemele stringente ale Bucureştiului şi, mai ales, NU AŞA se rezolvă problema traficului din Capitală!

Fireşte, doamna primăriţă mi-a trimis şi mie exemplul chiriilor din Piaţa Constituţiei şi Arena Naţională (1.600 de euro şi 15-45.000), omiţând să îmi spună cât cere Romexpo SA pentru chiria într-un spaţiu privat ca cel pe care îl deţine şi unde nu văd de ce Primăria Capitalei ar subvenţiona chiriile unor evenimente private, din care organizatorii se presupune că au un profit.

Ceea ce nu înţeleg eu este dacă Bucureştiul este al bucureştenilor sau al maşinilor lor. Pentru că da, una este să te gândeşti la confortul locuitorilor şi să le amenajezi spaţii de relaxare, de joacă pentru copii, de agrement şi alta este să decongestionezi 10 zile pe an centrul Bucureştiului, uitând că blocaje se fac şi în Drumul Taberei, şi în Militari, şi în Colentina, în Rahova sau Balta Albă. De fapt, în tot oraşul. Pentru că este o infrastructură limitată şi depăşită a anilor ’50, cu tot atâtea maşini la mia de locuitori, într-o lume a anului 2016, în care tot mai mulţi români iau rable la mâna a şaptea şi se duc cu ele să-şi cumpere pâine de la colţul blocului!

Sincer să fiu, mă aşteptam ca doamna Firea chiar să îmi scrie un mesaj, în care să-mi spună: „Măi, Florine (dacă i-am zis Gabi se presupune că ne permitem deja, mai ales că ne-am mai întâlnit de-a lungul vieţii chiar şi în calitate de colegi de presă), uite cum stau lucrurile (şi aici deja o citez): „este evident că intenţia mea bună a fost distorsionată în discursul public”. Şi parcă o mai credeam. Dar când îmi dă copy paste (oare de unde a învăţat?) după un comunicat de presă, crezând că astfel mă lămureşte în ceea ce aflasem deja din Adevărul şi de pe mai toate site-urile de ştiri, atunci ce să mai cred?

În fine, faptul că a avut o reacţie este lăudabil, nu neg, însă dacă tot m-a citit prima dată, aş vrea să îi reamintesc, fără să dau detalii, că au fost situaţii mai puţin plăcute în care chiar mi-a trimis un mesaj personal, de mulţumire, pe care nu l-aş putea uita, chiar dacă în momentul respectiv aveam o opinie la un alt ziar, dar în favoarea domniei sale. Aş fi preferat un mesaj de două fraze în locul comunicatului respectiv, care nu spune practic mai nimic concret.

Desigur, imediat s-a trezit corul lăudătorilor, care mai de care mai prietenos cu doamna primar, lăudându-i activitatea prolifică şi înfierându-mă proletar în mesaje şi comentarii, că nu las femeia să muncească spre binele comun. Le-am explicat că este vorba despre o pagină personală, în care îmi rezerv dreptul de a alege prietenii virtuali şi mai ales de a nu permite propagandă sau injurii în spaţiul paginii mele. Personale.

Ceea ce aş vrea să mai subliniez apropo de mesajul doamnei primar este că am învăţat să nu mai înghit cu lingura de lemn mesajele politicienilor, trimise de nişte PR-i prost pregătiţi, care mai au şi lacune gramaticale (sau hai să le zic scăpări). Am învăţat să nu mai cred în jurămintele miniştrilor, ale primarilor şi ale demnitarilor care uită textul respectiv imediat ce l-au rostit mai demn sau mai „propăşit”.

Apropo, doamna Firea a ţinut să facă numirea în funcţie la Teatrul Excelsior, într-o instituţie de cultură care se zbate la fel ca toate celelalte să supravieţuiască. Acum serios, date fiind circumstanţele primelor decizii ale domniei sale, nu mai bine se întâmpla tot evenimentul cu pricina la Circul Globus?

PS: În final am decis să nu accept cererea de prietenie pe Facebook, pentru că aştept să dovedească mai întâi că este capabilă să facă ceva concret pentru bucureşteni, pentru cultura şi bunăstarea lor. Dup-aia putem fi prieteni. :-)

 

CITEŞTE ŞI

"Gabi Firea, nu fi rea!"   pe Blogurile Adevărul