Actuala Republică Moldova este un stat suveran şi independent şi nici cel mai înfocat anti-român n-ar putea aduce măcar o singură dovadă că România nu a respectat scrupulos această realitate politică. Neintervenind în opţiunile interne ale Basarabiei, România nu are nici o răspundere politică pentru actuala situaţie halucinantă, în care cei care pretind că luptă pentru destinul european al ţării luptă umăr la umăr cu pro-ruşii, pentru a crea la Chişinău o "revoluţie portocalie"  inversă, care să instaureze aici o republică de tip Doneţk - Lugansk.

Actuala criză este, însă, categoric, un eşec cultural dureros al ţării noastre.

Pentru că haosul de idei şi valori care a ieşit acum la iveală demonstrează, mai limpede decât orice analiză, eşecul total al României de a reprezenta un model cultural, din care Basarabia să poată învăţa ceva.

De la ridicolele "poduri de flori" la sinistrele "congrese ale spiritualităţii româneşti", de la "sfeştaniile naţionale" ale statuilor lui Ştefan cel Mare la "congresul mondial al eminescologilor", totul a fost o operetă de prost gust, care nu a făcut nimic pentru cauza regăsirii de sine a Basarabiei.

Comparaţi actuala nenorocire cu instinctul politic formidabil pe care l-a avut Basarabia în 1917-1918, şi veţi afla şi cauzele. Atunci, de regăsirea Basarabiei s-au ocupat, pe ambele maluri ale Prutului, personalităţi ca Stere, Buzdugan, Mateevici, Regele Ferdinand, Iorga, Ion I.  C.  Brătianu, toată partida filo-germană şi mulţi alţii, de acest nivel. Din 1989 încoace, se ocupă... pigmeii pe care îi cunoaştem.

Şi e păcat, pentru că s-au cheltuit resurse însemnate pentru ca Basarabia să îşi regăsească valorile şi identitatea. Cetăţeanul Republicii Moldova, intoxicat decenii întregi cu propagandă anti-românească, ar trebui, totuşi, să ştie că românii din dreapta Prutului nu au stat indiferenţi la zbaterile celor din stânga. Chiar dacă susţinerea Basarabiei a costat România resurse însemnate, ea se bucură în opinia publică de aici de mult mai multă susţinere decât se bucură parcursul pro-european în Republica Moldova.

E momentul să tragem linie şi, recunoscând acest eşec cultural, să schimbăm cursul periculos pe care ne-am angajat. E nevoie de strategii realiste şi coerente şi, mai ales, de oameni credibili. E nevoie ca românii din dreapta Prutului (barem cei reorezentativi...) să încerce să devină modele pentru cei din stânga. Să le poată transmite nu propagandă, ci un exemplu concret de reuşită a democraţiei şi parcursului european.

Mai ales că România nu e chiar atât de departe de o atare reuşită.