Motivul pentru care oasele deţinuţilor politic de la Periprava zac de ani buni la Institutul de Medicină Legală

Motivul pentru care oasele deţinuţilor politic de la Periprava zac de ani buni la Institutul de Medicină Legală

Munca la necropola de la Periprava

Rămăşiţele pământeşti ale deţinuţilor morţi în lagărul de la Periprava şi deshumaţi în ultimii şapte ani sunt tot în sertarele Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici, deşi urmaşii lor aşteaptă ca pe baza testelor ADN să li se stabilească identitatea, pentru a-i putea înmormânta creştineşte

În cele opt campanii de săpături desfăşurate în cimitirul lipovenesc de la Periprava, din Delta Dunării, au fost descoperite 66 de morminte ale deţinuţilor politic care au murit aici în timpul regimului de detenţie. Două locuri de înhumare erau goale, semn că urmaşii celor morţi au recuperat pe ascuns scheletele, în anii ’70 – ’80, pe baza informaţiilor primite de la gardieni sau de la bătrânii satului, şi au reuşit să le ia de acolo pentru a le îngropa creştineşte în altă parte. 
 
Restul osemintelor au ajuns la Institutul de Medicină legală Mina Minovici din Capitală, după ce anterior, într-o primă fază, au fost analizate şi expertizate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean din Tulcea. „Din 2015, toate rămăşiţele recuperate de noi zac la Institut, probabil mai puţin cele 10 pe care le-am descoperit în cursul ultimei campanii din vara acestui an. Procedura este să se ia probe ADN de la oseminte şi de la urmaşi, şi apoi, prin comparaţie, să se poată identifica persoanele decedate. Însă, din cunoştinţele mele, la IML nu ştiu să se fi realizat vreun test ADN complet din materialul scheletic ce a ajuns în custodia institutului. Eu, acum, nu mai prea am nicio autoritate, pentru că nu mai lucrez la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc de unde am fost nevoit

să plec, iar ultimele două campanii de săpături, din 2020 şi 2021, am reuşit să le facem numai datorită implicării şi sprijinului financiar obţinut din partea Fundaţiei «Doina Cornea» din Cluj, din donaţii. Doar Parchetul Militar şi nu numai, unde se află în cercetare un dosar penal deschis în această cauză, poate interveni prin măsuri legale pentru a determina oarecum deblocarea acestei situaţii“, spune arheologul Gheorghe Petrov, cel care a fost implicat de la început în proiectul arheologic de la Periprava, şi cel care a întocmit sesizarea penală în numele IICCMER pentru pornirea acţiunii de căutare şi recuperare efectivă a rămăşiţelor pământeşti ale celor morţi în lagăr.  
 
 
Arheologul spune, că, din câte cunoaşte, motivul pentru care nu s-au efectuat aceste teste şi determinări de genetică umană ar fi de natură financiară. „Ştiu că IML solicită plata anticipată a testelor ADN, iar Parchetul, după cum mi se pare a fi şi normal, nu poate plăti decât după ce acestea sunt realizate şi se emite o factură pentru serviciile medicale solicitate. Nu înţeleg de ce a apărut acest blocaj, întrucât şi IML şi Parchetul sunt instituţii ale statului şi, de atâţia ani câţi au trecut, ar fi putut să se ajungă la o înţelegere în beneficiul memoriei celor dispăruţi şi pentru împăcarea şi liniştea sufletească a urmaşilor acestora”. 
 

„Am reuşit să descopăr 22 de urmaşi în urma apelurilor publice“

 
Arheologul clujean s-a ocupat inclusiv de găsirea urmaşilor celor morţi în lagărul din pustietatea Deltei Dunării şi care au fost îngropaţi la marginea cimitirului din localitate sau care au fost băgaţi şi astupaţi cu pământ în digul care s-a construit la acea vreme, ori au fost pur şi simplu îngropaţi aiurea pe terenurile nisipoase din jurul lagărului. „Am reuşit să descopăr până în prezent numai 22 de urmaşi ai morţilor de la Periprava, cu ajutorul comunicatelor de presă pe care le trimiteam când anunţam desfăşurarea şi apoi rezultatele campaniilor de săpături, sau a unor apelurilor publice comunicate periodic. Eu am întocmit fişe şi adrese oficiale către Parchet, în sprijinul cercetărilor efectuate în dosarul penal aflat în lucru, pentru ca urmaşii identificaţi ai victimelor să fie audiaţi şi să li se poată preleva probe comparative de ADN. Au fost audiaţi deja de procurori aproape toţi urmaşii ce au fost identificaţi şi indicaţi, şi multora li s-au recoltat probele necesare, însă fără ca aceste eforturi conjugate, rezultate din activitatea procurorilor şi arheologilor, să aibă un contrarăspuns pe măsură venit din partea IML Bucureşti“, spune istoricul, revoltat. 
 
„Ştiu că Parchetul Militar a trimis, de-a lungul anilor, mai multe adrese oficiale către IML, dorind să impulsioneze rezolvarea acestei probleme, dar fără rezultat. Eu nu am putere. Am făcut, la urma urmei, împreună cu camarazii mei din echipa arheologică, ceea ce a fost mai greu: am organizat şi îndeplinit misiunile arheologice, am stat în soare şi în apă, am fost muşcaţi de insecte, i-am căutat, i-am găsit, i-am scos, i-am predat şi, am găsit şi o parte din urmaşi. Dar pe cine mai interesează astfel de lucruri în ţara aceasta? Aproape pe nimeni“, spune Gheorghe Petrov, care lucrează în prezent la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
 
.

Periprava, caz unic de necropolă 

 
Periprava este un caz unic în ţară. Până acum, nu s-au mai derulat atâtea campanii de săpături pentru alte necropole de deţinuţi, cu implicarea procurorilor. S-au putut scoate la suprafaţă atâtea victime ale regimului comunist şi datorită faptului că aici, la Periprava, populaţia fiind de religie ortodoxă pe stil vechi, nu a dorit să-şi îngroape morţii propriii în zona unde au fost înhumaţi deţinuţii de altă confesiune sau de alt rit, şi aşa a rămas locul neafectat. Singurii care au mai fost îngropaţi în acea parte a cimitirului au fost sinucigaşii sau veneticii satului, care erau de altă religie. În alte cimitire, după 1990, aşa cum s-a întâmplat de exemplu la Târgu Ocna, s-au permis înmormântări pe locurile respective, care au reuşit să distrugă sau să compromită parţial orizontul mormintelor deţinuţilor politici morţi în penitenciarul din localitate. Aceeaşi echipă de arheologi desfăşoară şi în acest sit memorial cercetări arheologice împreună cu Parchetul Militar.
 
Descoperire cutremurătoare: un nou-născut, înhumat printre deţinuţii politic morţi în lagărul Periprava
 
Cu atât mai mult istoricul nu poate înţelege de ce autorităţile statului nu se grăbesc să facă această reparaţie morală pentru victime. „Dacă la cei 64 de morţi descoperiţi şi 22 de urmaşi identificaţi până acum li se analizau probele ADN, cu siguranţă erau câţiva care puteau să fie identificaţi, prin simpla comparare a acestor probe. Dar urmaşii, săracii, au fost şi încă sunt tot în aşteptare. Mulţi dintre ei probabil vor muri şi nu vor mai apuca să-şi vadă părintele adus acasă şi îngropat creştineşte“.
 

„Ne batem joc a doua oară de morţii Peripravei“

 
Pe lângă faptul să statul român, prin autorităţile sale, nu reuşeşte să facă o reparaţie morală, mai apare o problemă: ce se întâmplă cu oasele care zac la IML de atâta amar de ani. Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic, a spus că, dacă nu se rezolvă în cele din urmă problema, rămăşiţele pământeşti trebuie să fie înhumate undeva, într-un loc de cinste. S-au luat în calcul mai multe locuri: unul ar fi Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Bucureşti, iar cea de-a doua variantă ar fi o mănăstire din Dobrogea. „Nu puteam să lăsăm oasele în sertare la nesfârşit. Ne batem a doua oară joc de ei. Autorităţile actuale trebuie să ştie şi să conştientizeze ce mare suferinţă a fost în ţara asta, ce este şi acum în sufletele acelor urmaşi care ştiu că le-au murit taţii în pustietatea Peripravei. E singura dreptate morală şi creştinească pe care mai poţi s-o faci la ora actuală. Pe linie penală, dosarele se vor închide prin clasare pentru că nu mai ai pe cine să tragi la răspundere“, spune Gheorghe Petrov. 
 

„Nişte oase voiam şi eu...“ 

Manuela Hagiopol, de 75 de ani, avea 13 ani când tatăl său, renumitul medic Eugen Basica, a murit la Periprava, unde a fost trimis la reeducare. Copil fiind, nu a acceptat că tatăl său a murit. După căderea comunismului, a demarat pe cont propriu o anchetă şi a aflat că tatăl său a fost înmormântat cu o sticluţă în mână, care conţinea o hârtie pe care scria numele său. Gheorghe Petrov confirmă faptul că s-au găsit două astfel de sticluţe în mormintele a doi deţinuţi politic, însă nu mai exista nicio hârtie în interior, aceasta fiind distrusă de apa infiltrată în sticluţă, provenită din pânza freatică a solului, al cărui nivel este variabil în funcţie de nivelul Dunării. Pentru aflarea adevărului, fiica medicului Eugen Basica s-a implicat activ în procesul torţionarului Ion Ficior şi a dat probe la IML, sperând că rămăşiţele tatălui său vor putea fi duse în cavoul familiei. Dar, nimic. „Nişte oase voiam şi eu. Am făcut un cavou unde e mama mea şi unde o să fiu şi eu. Eram mulţumită să fie ale oricui numai să cred că sunt ale lui“, spune bătrâna.
 
A sperat că se va face dreptate, dar a fost dezamăgită. „Şi înainte de pandemie mergeam des la IML. Tot mă amânau: spuneau ba că nu au substanţă, ba că nu ştiu ce. Nu se vrea să se facă nimic“.
În urmă cu câţiva ani, a fost la Periprava să facă o pomană în memoria tatălui său şi să aprindă lumânări la cimitirul tuturor deţinuţilor. „Am bătut şi la poarta de vizavi de cimitir să las acolo nişte lumânări şi să îi rog pe să le aprindă după ce plec eu. Era acolo o femeie care fusese angajată la penitenciar. Şi ea îmi povestea că le dădea deţinuţilor friptură. Şi eu eram obligată să o ascult....Îmi venea să-mi dau foc“, povesteşte ea. Acum, a obosit să mai aştepte.

„Adevărul” a trimis o solicitare Institutului de Medicină Legală din Bucureşti pentru a-şi exprima un punct de vedere în legătură cu această situaţie, însă până la publicarea articolului nu a primit niciun răspuns.  
   

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările