Wilma Traxel, alias Coco Chanel de Timişoara, modista care a făcut furori în interbelic. Atelierul ei era preferatul damelor din lumea bună

Wilma Traxel, alias Coco Chanel de Timişoara, modista care a făcut furori în interbelic. Atelierul ei era preferatul damelor din lumea bună

Eleganţă în Timişoara de altădată Sursa Muzeul Banatului

În anii dintre cele două războaie mondiale, timişorencele care îşi doreau să se îmbrace după ultima modă se arătau în atelierul Wilmei Traxel, o creatoare de haine pentru femei, adesea comparată cu celebra Coco Chanel datorită defilărilor pe care le găzduia.

În anii dintre cele două mari războaie, doamnele de societate din Timişoara aveau un gust desăvârşit în materie de modă şi urmăreau cu mare atenţie tendinţele dictate de Budapesta şi de Viena, cele două foste capitale ale Imperiului Austro-Ungar. 

GALERIE FOTO DIN TIMIŞOARA INTERBELICĂI
 
Familiile din marea burghezie şi din cea medie apelau la serviciile saloanelor de modă pentru obiecte vestimentare unice, care să lase o impresie adâncă în minţile oamenilor. 
 
Doamnele se găteau cu minuţiozitate şi-şi etalau statutul social nu doar în plimbările pe Corso-ul timişorean – denumirea dată zonei de promenadă dinspre marile restaurante Lloyd şi Palace –, ci şi la evenimentele care animau oraşul, de la baluri, recepţii şi dineuri, la concerte şi spectacole de teatru şi până la aniversări. 
 
Amintirea acelor ani ai eleganţei răzbate şi astăzi prin numeroasele fotografi care ne-au rămas, în care cochetele timişorence zâmbesc în rochii care urmau linia trupurilor lor zvelte.  

Doamnele, la plimbare în Piaţa Victoriei FOTO colecţia V. Capotescu
 
În urmă cu câţiva ani, Muzeul Naţional al Banatului a început să se preocupe de readucerea în prim-plan a modei interbelice timişorene: a format o colecţie generoasă de rochii, compleuri, pălării, poşete şi alte piese vestimentare.
 
„Publicul feminin timişorean urmărea tot ceea ce însemna tendinţă în modă, după canoanele stabilite de Budapesta şi Viena. Doamnele din Timişoara apelau în mod special la atelierele de croitorie locale, multe dintre acestea purtând titlul de «salon de modă». Dar se aprovizionau şi în timpul călătoriilor în Occident. Cumpărau materiale sau chiar produse unice. Într-o epocă în care nu exista industria prêt-a-porter, doamnele locale erau extrem de interesate de tot ce însemna noutate în domeniul modei“, a explicat Marius Cornea, muzeograf la Muzeul Naţional al Banatului, care se ocupă şi de colecţia dedicată vestimentaţiei. 

Expoziţie inedită organizată de Muzeul Banatului Foto Ştefan Both
 
În Timişoara interbelică, Wilma Traxel era o Elsa Schiaparelli  
 
Cu acul între buze şi cu tot soiul de materiale între degete, modistele din epocă îşi petreceau ore în şir în ateliere ca să-şi mulţumească elegantele cliente, mereu cu privirile aţintite la tendinţele de peste hotare. Iar în Capitala Banatului, cea mai cunoscută dintre toate modistele era Wilma Traxel, o femeie cu alura unui personaj desprins parcă din romane, pe care energia n-o părăsea niciodată când venea vorba să dea formă unei noi piese vestimentare. 
 
„Wilma Traxel era un personaj din aceeaşi gamă cu Coco Chanel, desigur, la o altă scară valorică. Dar pentru Timişoara anilor ’30, Wilma era Elsa Schiaparelli sau Coco Chanel“, spune Marius Cornea.

Netti Diel FOTO Muzeul Banatului
 
Asemănarea lui Traxel cu celebrele creatoare de modă se datorează mai ales faptului că într-una dintre camerele atelierului ei, situat pe strada Lonovici – astăzi Augustin Pacha –, aceasta îşi prezenta creaţiile punând doamne şi domnişoare să defleze pentru timişorencele în căutarea noilor tendinţe.  
 
„Clădirea există astăzi, în cartierul Cetate. La etajul unu, în spatele unui balcon, se găseşte încă apartamentul cu mai multe camere – cu un spaţiu generos – care era folosit de Wilma Traxel pentru activitatea ei în cadrul atelierului de modă. Era o modistă care studia cu atenţie modelele afate în vogă în fostele capitale ale Imperiului Austro-Ungar şi propunea aceste modele clientelor sale. Dar veneau cliente nu numai din Timişoara, ci şi de la Oraviţa sau Lugoj“, mai spunea muzeograful Marius Cornea.  
 

 
O lume apusă, tradusă în rochii, pălării şi poşete 
 
Colecţia de vestimentaţie a Muzeului Naţional al Banatului cuprinde obiecte din secolul XX, din perioada interbelică, precum şi din epoca socialistă. 
 
„Sunt adevărate mărturii despre ceea ce a însemnat odinioară gradul de civilizaţie urbană şi de eleganţă feminină în Timişoara. Cu ocazia expoziţiei dedicate cartierului Elisabetin – un eveniment de anvergură în Timişoara – au fost etalate şi foarte frumoase exemple de textile şi accesorii vestimentare. Multe rochii, compleuri, pălării, poşete, toate descriind gustul femeilor dintr-o Timişoară de mult apusă. Rochiile au fost comandate de familia Diel, pentru Carla, fica doctorului Ludwig Diel, şi pentru soţia acestuia, Netti. Aceste piese de vestimentaţie au fost comandate tocmai în atelierul de modă condus de doamna Wilma Traxel. Piesele provin din donaţia doamnei Pia Brînzeu, nepoata doamnei Netti Diel“, a povestit Cornea.
 
În faţa unui magazin de dulciuri FOTO colecţia V.Capotescu

Acesta a amintit şi de o colecţie aparte de sticle de parfum, aflată în apropiere de Timişoara, la Jimbolia, în Casa memorială „Doctor Karl Diel“.  
 
Majoritatea erau produse de import, pe piaţa timişoreană găsindu-se chiar şi celebrul Chanel No. 5 „Timişorenii, cu simţul lor de afaceri, deveneau reprezentanţi ai marilor firme“, a adăugat Cornea. 
 
DOUĂ ROCHII IDENTICE, UN SINGUR EVENIMENT 
 
Clientele doamnei Traxel nu au fost întotdeauna mulţumite. Nu se cunosc exact detaliile, dar s-au întâmplat şi accidente stânjenitoare. De pildă, prin anii ’30, una dintre clientele modistei, Netti Diel, soţia doctorului Ludwig Diel, a fost invitată la o recepţie dată de un consulat onorific din Timişoara. Nu mică i-a fost însă surpriza când, ajunsă la eveniment, aceasta a dat peste o doamnă din marea burghezie locală îmbrăcată cu aceeaşi rochie.

În centrul Timişoarei de altădată FOTO colecţia V.Capotescu
 
„Era o rochie identică, făcută în aceaşi gamă cromatică, după acelaşi model. Imaginaţi-vă scandalul diplomatic izbucnit în atelierul de modă Traxel, care garanta unicitatea acestor piese vestimentare!“, a spus, amuzat, muzeograful. 
 
Moda la masculin: costume din stofă englezească  
 
În Banatul interbelic nu doar femeile se preocupau de modă, ci şi bărbaţii din elita timişoreană, care nu neglijau nicidecum  acest aspect.
 
„Foloseau piese vestimentare din stofă englezească, care se puteau cumpăra din magazinele din centrul oraşului. Şi astăzi, fostele sedii ale marilor magazine de textile s-au păstrat cu aceeaşi destinaţie. Este vorba de magazinul «Materna» sau «Modern», magazinul «Eleganţa», din palatul Victoria. Acest magazin a aparţinut familiei Dornhelm, bunicii fostului director al Operei din Viena, faimosul Ioan Holender“, a spus Cornea.


Eleganţă la Timişoara FOTO colecţia V. Capotescu

Interesul Timişoarei pentru modă nu a apus odată cu anii interbelici, oamenii fiind cu ochii pe noile tendinţe chiar şi în perioada socialistă, când celebre fabrici din industria uşoară – unele dintre ele  moştenitoare ale unor afaceri întemeiate la sfârşitul secolului XX – au continuat să funcţioneze. Printre acestea s-au numărat Guban, Societatea Anonimă Filt şi Fabrica de pălării Paltim.
 
În faţa domului din Piaţa Unirii FOTO colecţia V. Capotescu
 
Cât despre atelierul Wilmei Traxel, acesta a fost transformat în apartament, iar astăzi aici nu mai lovesc tocurile podeaua, ci „tălpile goale ale unei familii numeroase“ - după cum a spus Cornea.
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările