Primăria Timişoara vrea să distrugă o clădire de o imensă valoare istorică, culturală şi patrimonială

Primăria Timişoara vrea să distrugă o clădire de o imensă valoare istorică, culturală şi patrimonială

Clădirea în care a funcţionat Liceul Israelit din Timişoara FOTO Ştefan Both

Primăria Timişoara se află în faţa comiterii uneia dintre cele mai mari gafe de după anul 1989 încoace: dărâmarea imobilului în care a funcţionat Liceul Israelit

Ştiri pe aceeaşi temă

Reprezentanţii municipalităţii au anunţat, săptămâna trecută, că imobilul în care a funcţionat Liceul Israelit şi apoi Liceul de Artă din Timişoara urmează să fie demolat, pentru a se putea lărgi strada 20 decembrie 1989.
 
Conform primarului Nicolae Robu, Ministerul Culturii, prin direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu a declasificat imobilul de pe lista clădirilor monument, astfel că va putea fi dărâmat parţial sau total, după cedarea ei de către proprietarii de drept, Fundaţia Caritatea.  

Toată clădirea va fi demolată. Proprietarii ne-au comunicat că în momentul în care se deprotejează zona ei vor demola clădirea şi ne vor oferi terenul, cei aproximativ 400 de metri pătraţi”, a declarat Nicolae Robu.

„Este parte a istoriei oraşului”

Clădirea de pe strada Mihai Eminescu, în care a funcţionat unul din cele mai de prestigiu şcoli din Timişoara, Liceul Israelit, aparţine Fundaţiei Caritatea din Bucureşti, care ţine de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România. 
 
Aşa se explică faptul că pentru decizia privind viitorul aceastei clădiri istorice nu a fost consultată Comunitatea Evreilor din Timişoara, ci hotărârile se iau de la mare dinstanţă, de la Bucureşti. 
 

„Comunitatea Evreilor din Timisoara nu are cunoştinţă despre o asemenea decizie deoarece Fundaţia Caritatea este proprietară şi nu suntem consultaţi referitor la hotărârile care se iau. În ceea ce priveşte fostul Liceu Israelit, devenit apoi Liceu Sportiv şi, mai târziu, Liceu de Arte Plastice – de care mă leagă amintiri foarte placute din anii şcolii – vreau să vă spun că este un reper foarte important în istoria acestei comunităţi. Aici au predat profesori ca regretatul Rabin Ernest Neumann, scriitorul Anavi Adam, muzicologul Max Eisikovits, matematiciana Marika Neumann şi multi alţii.
   
Aici s-au format personalităţi remarcabile ca Ioan Hollender, Peter Freund, Abraham Klein, Francisc Shneider, şi alţii, care ne fac cinste în România, Israel şi în diferite colţuri ale lumii. Este importantă pentru noi istoria acestui spaţiu de cultura şi educatie în special pentru că au fost timpuri mai dificile când acesta a fost singura şansă la învăţământ a populatiei evreieşti din regiune. Nu pot să va spun multe despre arhitectura clădirii, dar ceea ce s-a întâmplat între zidurile sale este parte a istoriei evreieşti a Timişoarei şi a oraşului în general”, a declarat Luciana Friedman, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Timişoara.
 
Deciziile care ţin de probleme locale se iau de la Bucureşti
 
Din păcate, Comunitatea Evreilor din Timişoara, nu are forţă proprie, ea fiind subordonată Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, cu sediul în capitală. Deciziile se iau de la centru, chiar dacă vine vorba de proiecte locale. Fundaţia Caritatea adminsitrează toate clădirile lăsate de evreii care au emigrat, ei fiind cei care se ocupă şi când vine vorba de chirii ori de vânzări. 


 
Contactat de „Adevărul”, preşedintele Fundaţiei Caritatea din Bucureşti nici măcar nu ştia ce clădire a promis că cedează Primăriei Timişoara.
 
„Nu vă supăraţi, dar noi avem foarte multe clădiri pe care le administrăm în toată România. Chiar nu ştiu despre ce imobil este vorba în Timişoara. Acum trebuie să plec din ţară, dar revin săptămâna viitoare şi mă voi interesa. Nu ştiu de ce a spus primarul Timişoarei că am cedat gratut imobilul şi terenul. În niciun caz nu poate fi vorba de o donaţie. În gerenaral sunt generos cu presa, dar acum chiar nu ştiu despre acest caz, însă vă promit că mă voi interesa după ce mă întorc în România şi vă stau la dispoziţie cu informaţiile”, a declarat Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, care a preluat în acest an şi conducerea Fundaţiei Caritatea. 
 
Anul următor, preşedintele acestei fundaţii va fi desemnat un reprezentant al evreilor din America şi Israel.
 
Liceul Israelit a fost construit în 1924

Liceul Israelit a fost construit după planurile inginerului constructor Gideon Neubauer, decedat în Israel în 1960, cu participarea unui antreprenor german, Iacob Klein. Clădirea cu două nivele, are două aripi, iar în mijloc s-a aflat sala profesorilor. A existat şi o sală de gimnastică, clădită perpendicular pe edificiul principal. Noua clădire a fost inaugurată în martie 1924, iar sala de sport a fost terminată de abia în 1928.
 
„A fost un liceu de mare valoare culturală-educaţională. Cei mai străluciţi dintre elevi au ajuns să studieze la Viena, Budapesta, Praga sau Berlin, din anii ’20 până în 1948. Au fost mulţi care au intrat în universităţile româneşti şi din străinătate. Unii au devenit savanţi de renume mondial. A continuat să fie singurul liceu evreiesc din Timişoara şi pe timpul <Legii Discriminării>, nu a fost închis de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. E important să se înţeleagă că este vorba de o importantă moştenire, de o imensă valoare patrimonială. Este vorba de un monument-Liceul Israelit!”, a declarat istoricul Victor Neumann.

Monument istoric şi prin ce a dat în domeniul artei

Liceul Israelit era considerat o şcoală de elită în Timişoara, alături de Liceul Piarist ori de C.D.Loga. Aici se putea învăţa limba ebraică, tradiţia şi cultura evreiască, iar limbile de predare au fost româna şi maghiara. În perioada interbelică, comunitatea evreiască din Timişoara număra peste 13.000 de persoane. 


 
După închiderea Liceului Israelit, o scurtă perioadă a fost Liceu Sportiv, iar apoi s-a deschis Liceul de Arte Plastice, care a funcţionat aici până în urmă cu doi ani.

„Liceul de Arte a avut, de asemenea, performanţe excepţionale. Dimensiunile culturale în arta plastică şi vizuală în Timişoara sunt cunoscute. Această clădire este un monument istoric şi prin ce a dat în domeniul artei. A rezultat de aici cultură de primă mână, precum grupul Sigma format din Ştefan Bertalan, Lucian Codreanu, Constantin Flondor ori Doru Tulcan. Avem de apărat o vie cultură europeană, iar Primăria Timişoara este datoare să aibă grijă de ea. Dacă noi care locuim aici nu conştientizăm aceste valori, atunci cine?”, a mai spus Victor Neumann, directorul Muzeului de Arte din Timişoara. 
 
„E uşor să vorbeşti de istoria Timişoarei dacă nu eşti timişorean”

Reputatul medic şi profesor timişorean Francisc Schneider este unul dintre absolvenţii Liceului Israelit. Printre puţinii care mai trăiesc în Timişoara. 

„După câte am înţeles este vorba de planul de sistematizare a Timişoarei. Trebuie realizat, bulevardere trebuie lărgite. Este adevărat că de multe ori trebuie să se facă sacrificii pentru asta. Însă considerentele istorice sunt la fel de importante. Cred că ar trebui găsită o cale de mijloc, să se menţină valoarea istorică a zonei. Este o clădire istorică. Calea de mijloc este să se dărâme o parte din clădire, cea construită mai târziu. În niciun caz întregul imobil. Persoanele care au făcut acolo liceul au contribuit la dezvoltarea Timişoarei. Nu se poate să îţi baţi joc. E uşor să vorbeşti de istoria Timişoarei dacă nu eşti timişorean. Tocmai de aceea este nevoie să fie întrebată şi părerea timişorenilor”, a declarat Francis Schneider. 

 
Interesant este că de această dată nici măcar este vorba o clădire lăsată în paragină sau de vreo magherniţă dărăpănată, ci de o clădire ţinută în condiţii foarte bune, având în vedere că aici a funcţionat  până recent Liceul de Arte Plastice. 

 
 
 

 

citeste totul despre: