Scrisoarea prin care familia Bodnariu îi anunţă pe norvegieni că se mută în România: „Aici am remarcat progres şi dezvoltare pozitivă la copiii noştri”

Scrisoarea prin care familia Bodnariu îi anunţă pe norvegieni că se mută în România: „Aici am remarcat progres şi dezvoltare pozitivă la copiii noştri”

Familia Bodnariu a explicat de ce a ales să se mute în România FOTO Facebook

Soţii Bodnariu, stabiliţi în Norvegia şi rămaşi timp de aproape jumătate de an fără copiii luaţi de Protecţia Copilului din Norvegia – Barnevernet, au decis să se mute în România. Marius şi Ruth Bodnariu au anunţat autorităţile norvegiene cu privire la decizia pe care au luat-o printr-o scrisoare în care arată că le este imposibil să mai trăiască în Norvegia.

Familia Bodnariu, venită în concediu în România, le-a trimis la începutul lunii august autorităţilor norvegiene o scrisoare în care anunţă că se mută în România împreună cu toţi cei cinci copii. Documentul a fost publicat în ziarul norvegian Dagen şi tradus în limba română, pentru jurnaldenord.info de către  Delia Nanna Vigrestad.

În scrisoarea prin care îşi anunţă stabilirea domiciliului în România, soţii Bodnariu arată că renunţă la tot ce au reuşit să construiască şi să agonisească în Norvegia pentru a le crea cele mai bune condiţii copiilor. Marius şi Ruth Bodnariu au admis în scrisoarea trimisă autorităţilor din Norvegia că au făcut şi greşeli, în calitate de părinţi, dar au consultat specialişti care să îi ajute să îndrepte aceste greşeli. „Protecţia Copilului  nu pare să fi luat în considerare acest lucru”, au arătat soţii Bodnariu în scrisoarea trimisă Barnevernet. Redăm scrisoarea integrală, aşa cum a fost publicată de jurnaldenord.info.

Înştiinţare de schimbare a domiciliului

Dorim să vă aducem la cunoştinţă mutarea noastră din (Comuna) Naustdal. După ce am primit copiii înapoi la începutul verii, toată familia a plecat în vacaţă în România, unde am hotarât sa rămânem definitiv.

Vacanţa de vară a venit la timp şi absolut necesară pentru noi. A dat familiei şi în special copiilor acea linişte şi siguranţă de care aveam nevoie, de care din păcate nu aveam parte în Naustdal.

În cursul vacanţei am constatat o nevoie acută de a schimba domiciliul. Acest sentiment l-am trăit şi mai înainte, căci am dorit pentru copiii noştri să înveţe limba şi cultura română. Cu toate acestea, am ales atunci să nu ne mutăm din Naustdal, în ciuda sacrificiilor care au fost necesare. Mutarea din Naustdal inseamna părăsirea familiei apropiate şi a locurilor care ne-au motivat acum 10 ani să ne stabilim aici. Părăsim prieteni şi vecini buni şi apropiaţi, servicii sigure şi interesante, buni colegi care ne susţin. Ne părăsim căminul unde am investit mult timp şi bani pentru a crea cele mai bune condiţii pentru copiii noştri.

Noi renunţăm acum la toate acestea, ceea ce pentru noi înseamnă plata unui preţ foarte mare. Dar o facem pentru că pentru noi viaţa este imposibilă în sistemul protecţiei copilului din Naustdal, un factor atotcuprinzător şi mereu prezent în viaţa noastră. În cursul şederii în România am remarcat progres şi dezvoltare pozitivă la copiii noştri. Aici ei au reuşit să se relaxeze, să simtă siguranţa că nu vor fi despărţiţi între ei, că noi toţi vom trăi împreună. Că nimeni nu vine dintr-o dată ca să-i ia şi să-i despartă de familie pe termen nelimitat.

Copiii noştri au fost traumatizaţi grav în procesul iniţiat de Serviciul Barnevernet înainte de Crăciunul anului 2015. Încă de când s-au întors în familie, au fost îngrijoraţi că acel proces se va repeta. Noi am încercat să comunicăm aceste lucruri Protecţiei Copilului din Naustdal, dar nu am fost auziţi.

Părerea noastră este că Serviciul de Protecţie a Copilului nu poate satisface nevoia de securitate, pace şi stabilitate a familiei. În plus, credem că acesta nu ne înţelege copiii şi necesităţile lor individuale. Întreaga familie – adulţi şi copii – simte activitatea instituţiei ca ceva distructiv. În acelaşi timp, nu ni se dă şansa să procesăm, să reparăm, să găsim un echilibru şi să mergem mai departe. Simţim că Serviciul Protecţiei Copilului nu este receptiv  la semnalele noastre şi că, în primul rând, se concentrează la propria nevoie de respect şi recunoaştere a puterii.

Protecţia Copilului nu a luat nicidecum în seamă critica adusă de experţi în cadrul sedinţei Comisiei din Consiliului Judeţean (Fylkesnemnda). Această lipsă de profesionalism este o catastrofă pentru familia noastră.  Avem impresia că nu există nimic în sistem care să  controleze, să previna sau să corijeze erori si lipsuri consecutive în activitatea instituţiei, nici măcar atunci când activitatea acesteia este mai mult distructivă decât de ajutor. Totodată, vedem că administraţia comunală, prin persoana Primarului, protejează Protecţia Copilului şi apără toate acţiunile acesteia, în ciuda faptului că nu are acces la caz sau cunoştinţă despre detalii.

În fata activităţii curente prestate de Serviciul Barnevernet simţim că suntem lipsiţi de orice protecţie juridică. Este foarte trist că Serviciul de Protecţie a Copilului din Naustdal este incapabil să realizeze că acţiunile şi hotărârile sale au un efect negativ asupra copiilor noştri, asupra familiei, inclusiv asupra familiei extinse şi societăţii din care am făcut parte. Noi, care trebuie să trăim cu Barnevernet ca factor permanent în viaţa noastra, îl percepem ca neprofesional, lipsit de empatie, inuman şi incapabil de a vedea valoarea familiei şi a legăturilor importante dintre părinţi şi copii.

În cursul vacanţei, împreună cu toată familia am văzut că copiii au fost mai puţin încordaţi. În acelaţi timp s-a restabilit contactul părinţi – copii. În această vară copiii şi-au exprimat dorinţa de a nu se reîntoarce la Naustdal şi chiar după ce am hotărât că nu ne vom reîntoarce, copiii şi-au exprimat îngrijorarea că ne vom răzgândi.

Ştim că nu suntem infailibili şi că am greşit în calitate de părinţi. După reîntoarcerea copiilor acasă am avut o colaborare bună cu specialişti, care ne-au evaluat ca familie şi ne-au sfătuit despre abilităţi parentale. Din asta am iesit mai puternici,  dar Protecţia Copilului  nu pare să fi luat în considerare acest lucru. Noi vom rămâne în contact cu aceşti specialisti şi în acelasi timp am luat legătura cu specialisti români, care vor urmari evolutia familiei noastre si eventual ne vor ajuta în procesul prin care trecem.

Experienţa familiei cu Barnevernet este încă proaspătă, iar traumele manifestate sau latente sunt incalculabile. Unele lucruri pot fi corijate, altele poate niciodată nu vor fi lecuite. Nimeni nu se poate pronunţa, dar avem speranţa şi credinţa că timpul va vindeca complet familia noastră.

Salutări de la Părinţi”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: