Codruţa Popov lucrează în lumea din spatele scenei: "Aş fi venit şi ca femeie de serviciu la teatru"

Codruţa Popov lucrează în lumea din spatele scenei:

Codruţa Popov

Secretarul literar al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara şi-a început cariera în instituţie ca sufleor, iar acum este secretar literar. Codruţa mărturiseşte însă că ar fi lucrat orice, numai să fie la teatru.

Ştiri pe aceeaşi temă

PROFIL
Născută: 23 august 1971, Timişoara
Studii: Master Politici Culturale Europene
Carieră: Secretar literar
Familie: Căsătorită

Timişoreancă get-beget, Codruţa Popov a făcut grădiniţa, şcoala generală şi liceul în Timişoara. „Primii opt ani i-am făcut la Liceul de Muzică, pian. Nu am fost o mare pianistă şi mi-am dat seama în timp util că mă  atrag mai mult literatura, teatrul”, a povestit Codruţa Popov. După absolvirea liceului, tânăra s-a înscris la Facultatea de Litere, secţia Franceză, de la Universitatea de Vest, pe care a terminat-o în 1995. Căutând un loc de muncă, o prietenă a sunat-o şi i-a propus să lucreze ca traducător.

„Aşa am ajuns să colaborez cu Festivalul Dramaturgiei Româneşti ca translator. Ştiam că asta e ce vreau să fac şi că nu vreau să intru în învăţământ, nu din alt motiv, decât de teama rutinei”, a mai povestit Codruţa. După un timp a ajuns să lucreze la Biblioteca Institutului Agronomic. „Acolo a lucrat tatăl meu care murise cu doi ani înainte. A fost cea mai dură perioadă pentru mine, să mă întâlnesc cu urmele lui în fiecare zi”, a mai povestit secretarul literar al teatrului.

Sufleor pentru artişti
Codruţa a fost rechemată după un timp la teatru să lucreze ca sufleor. A fost şansa de care s-a agăţat fără să ştie ce înseamnă asta. „Nu realizam ce înseamnă asta, dar aş fi venit şi ca femeie de serviciu la teatru. Aş fi venit pentru orice, aşa că, să fiu sufleor a fost o mare bucurie şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea pentru că descopeream o lume fabuloasă. Se întâmpla în 1996, atunci m-am şi căsătorit”, a mai spus Codruţa. Aceasta mărturiseşte că nu s-a văzut niciodată pe scenă. „Îmi cunosc structura şi ştiu că lumina reflectoarelor nu e cea mai avantajoasă pentru mine. Sunt mai retrasă. Nu oricine poate fi actor şi ştiam că eu nu am acele lucruri pe care le are un actor de dat şi de primit. Ei sunt altfel, sunt minunaţi”, a mai mărturisit tânăra.

Pasul decisiv
În 1997 Codruţa a făcut pasul decisiv. A urcat un etaj şi a ajuns la secretariatul literar, unde poate fi găsită şi în prezent. Dacă în alte profesii sunt mii de specialişti, secretarii literari pot fi număraţi pe degete, în Timişoara fiind doar patru. Tocmai din acest motiv atibuţiile unei astfel de ocupaţii sunt necunoscute publicului larg. „Mă ocup de tot ce înseamnă literă scrisă care iese din teatru. Încerc ca prin munca mea să includ un spectacol într-un context cultural mai larg, într-un context artistic şi cultural. Lucrez la toate proiectele în care se implică teatrul. Practic mă implic în toate acţiunile teatrului”, a mai spus Codruţa Popov.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cea mai grea perioadă şi cea mai bună în ultimii ani ai teatrului?
Am avut momente în care am avut îndoieli în privinţa competenţei mele profesionale, am simţit că fac compromisuri şi mi-a fost ruşine de mine însămi. Ca perioadă bună au fost momentele în care am uitat că am şefi şi am ştiut că am prieteni. Asta mi se întâmplă în ultimii ani. Trăiesc un moment bun de câţiva ani.

Cum vedeţi publicul „consumator” de teatru. Cine sunt spectatorii fideli de teatru?
Eu cred că fiecare spectator în parte e un public şi cred că efortul nostru este să-i răspundem cumva fiecăruia pentru că fiecare îşi culege alt mesaj, alt sentiment. Putem spune că avem un public fidel mai ales de când am deschis Sala 2. Este foarte interesant cum un loc determină un public.

Ce-i place
„Îmi place să citesc şi să am timp pentru cei câţiva oameni foarte importanţi din viaţa mea. Îmi plac pisicile şi câini. Îmi place toleranţa, este un gând pentru care militez cu toată fiinţa”, a spus Codruţa.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac agresiunea şi incapacitatea de a comunica. Nu îmi plac mirosurile urâte şi orgoliile negative. Mie îmi plac mai multe lucruri decât cele care nu îmi plac”, a mai spus tânăra.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările