Partea I. Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓

Partea I. Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓

Iulian Vlad a vorbit pentru prima dată public, după 26 de ani de tăcere

Fostul şef al Securităţii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a făcut, joi, primele declaraţii publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. Acesta a spus că el şi generalul Guşe nu au fost cooptaţi în ceea ce s-a numit „Cupolă“, adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN).

Ştiri pe aceeaşi temă

Iulian Vlad (84 de ani) a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi, 29 octombrie, prima ieşire publică, după 26 de ani de tăcere, în cadrul Conferinţei cu tema «1989 - Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. „Sunt profund emoţionat. Sunt emoţionat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava“, a spus generalul în rezervă.
 

"Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, s-au pus de acord în prealabil"

 
Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în CFSN pentru că, alături de generalul Guşe, nu făceau parte din noua grupare care a pus mâna pe putere după Revoluţie, grupare care a purtat diferite denumiri, printre care şi «Cupolă»: „Prin natura funcţiei pe care o aveam în decembrie 1989, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor de atunci. Sunt foarte multe date şi foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, aşa cum e omeneşte, fiecare, aflându-ne în anumite puncte şi în anumite poziţii, stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziţii în care ne aflam. Prin natura funcţiei, trebuia să cunosc ansamblul situaţiei şi trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o şi am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Guşe - care, pentru memoria lui, cu toţii îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român - cât şi subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja şi, mai târziu, s-a numit de către unii «Cupolă», iar de alţii -  «Conspiraţie», sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur şi simplu datoria de pe funcţiile pe care le aveam.
 
Generalul Guşe era şef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului, cealaltă forţă armată a statului pe care o avea ţara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau să ne asocieze şi pe noi, pentru că nu făceam parte din acelaşi grup.
 
Noi ne-am îndeplinit misiunile şi îndatoririle funcţiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări, care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent şi, apoi, ştiţi ce s-a dat la posturile de radio şi la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forţă de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conştient. (...). Nu puteam să fiu cooptat în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care a luat fiinţă atunci, pentru că noi nu făceam parte din aceeaşi grupare. Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, au fost, într-o formă sau alta, puşi de acord în prealabil. Şi ştiţi proverbul că cine se aseamănă se adună, aşa că nu a fost prea greu să se adune“.
 

„S-a intenţionat o crimă fără precedent“

Fostul şef al Securităţii povesteşte că au fost anumite planuri ca Armata să se lupte cu Securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că, în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie, în Armată. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi".
 
 
Iulian Vlad a continuat seria dezvăluirilor despre episodul criminal de la Otopeni, susţinând: "A fost vorba şi de nechibzuinţa unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat şi prin alte locuri şi toate au avut aceleaşi trăsături. Dar, spre cinstea şi onoarea generalului Guşe, un militar şi un patriot desăvârşit, a făcut cu cinste faţă responsabilităţilor uriaşe“. 
 

A dat ordin ca trupele de Securitate să se retragă din calea manifestanţilor

Iulian Vlad povesteşte că, în centrul Bucureştiului şi al evenimentelor, se aflau aproximativ 2.000 de securişti înarmaţi până în dinţi, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanţilor. Fostul şef al Securităţii spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unităţi, iar manifestanţii au avut calea deschisă până la Piaţa Palatului:
 
„Instituţia pe care am coordonat-o i-a prezentat şefului statului informaţii în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în faţa Comitetului Central, pentru că în faţa sediului e o piaţă imensă, care se numea cândva Piaţa Palatului, iar acum Piaţa Revoluţiei. Piaţa aceea a devenit, în câteva ore, neîncăpătoare, pentru că, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au ataşat alţi mulţi cetăţeni, s-au îndreptat către această agoră.
 
Ceauşescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central. În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru, b-dul Bălcescu până la Universitate, pe strada Edgar Quinet, pe strada Regina Elisabeta şi bulevardul Brezoianu, care urcă spre strada Ştirbei Vodă şi se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forţa unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală şi toate unităţile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie „Alexandru Ioan Cuza“ a Ministerului de Interne, al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcţie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo, mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare şi cu alt nivel de instruire decât al soldaţilor, dar şi 200 de ofiţeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceştia.
 

 
 
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 şi câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca vreun obiectiv la minister. I-am chemat la ordin pe şefii Statelor Majore de la cele două unităţi: şeful Şcolii militare de Ofiţeri, colonelul Gheorghe Novăcel, şi pe şeful Statului Major al Trupelor de Securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forţele acestea, şi le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârşită şi să se întoarcă la unităţile de origine. Toată masa de oameni în uniformă, înarmaţi, pregătiţi să tragă la ordin, s-a retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piaţa Palatului şi nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piaţa Palatului şi, în această situaţie, Ceauşescu nu mai putea rămâne. 
 

„Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă împorriva populaţiei“

 
Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soţii Ceauşescu au ţipat la ofiţerii de Securitate care-i însoţeau, înainte de a se urca în elicopter, să se tragă împotriva populaţiei: „Fuga lui Ceauşescu de la Comitetul Central a fost facilitată de Stănculescu, care, peste capul Direcţiei de Securitate şi Gardă, a chemat un elicopter în care s-a îmbarcat Ceauşescu şi alţi doi membri ai Comitetului Central. (...) Din faţa liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, pentru a se îmbarca în elicopter, cu o voce necontrolată, Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă şi să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central“. 
 

„«Ordon , trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu“

Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanţilor care au intrat în Comitetul Central. Generalul în rezervă declară că protestatarii ar fi fost seceraţi la un simplu ordin. Considerat trădător, Vlad spune că a procedat corect:
 
„În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţime aceea, atunci ar fi căzut cum cad palele de grâu în faţa secerătorilor. Nu era posibil. Aşa ceva nu aş fi făcut niciodată şi nu am făcut niciodată. Sunt şi astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine. Eu socotesc că nu e bine şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă“.  
citeste totul despre: