„Lista lui Schindler“ din Bucovina. Poveste fabuloasă a lui Traian Popovici, primarul-erou care a salvat 20.000 de evrei de la moarte sigură

„Lista lui Schindler“ din Bucovina. Poveste fabuloasă a lui Traian Popovici, primarul-erou care a salvat 20.000 de evrei de la moarte sigură

Primarul Traian Popovici (stânga) şi evrei din ghetoul Cernăuţi (dreapta). FOTO:czernowitz.ehpes.com

Primar al oraşului Cernăuţi în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, avocatul Traian Popovici a reuşit să salveze 20.000 de evrei de la deportarea în Transnistria. Pentru că nu s-a raliat curentului antisemit, Popovici a fost poreclit „Jidovitul”, iar evreilor li se spunea „poporul lui Traian”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cinstit de statul Israel cu titlul de „Drept între popoare” şi ridicarea unui monument în memoria lui în capitala Tel Aviv, Traian Popovici a fost aproape uitat în România.

Traian Popovici s-a născut în 1892 în Ruşii-Mănăstioara, pe atunci în Ducatul Bucovinei al Imperiului Austro-Ungar. A fost fiul preotului Ioan Popovici şi strănepot al celebrului preot Andrei din Udeştii Sucevei, cel care în anul 1777 a refuzat să depună jurământul faţă de noua stăpânire austriacă.

A terminat liceul la Suceava şi Facultatea de Drept de la Cernăuţi, devenind preşedinte al Societăţii Academice Junimea. În 1914 a trecut graniţa clandestin şi s-a înrolat în Armata Română, luptând până la sfârşitul primului război mondial. Revenit la Cernăuţi, a activat ca avocat până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, atunci când după cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei s-a refugiat la Bucureşti.

Traian Popovici se întoarce la Cernăuţi după recucerirea oraşului şi este numit primar în august 1941.

Cum a fost înfiinţat ghetoul evreilor din Cernăuţi

La câteva zile după ce a fost numit primar, guvernatorul militar al regiunii, colonelul Alexandru Roşianu, i-a cerut să înfiinţeze un ghetou evreiesc în Cernăuţi.

„I-am arătat enormitatea acestei măsuri medievale, raportată la gradul de cultură a evreimii cernăuţene, i-am arătat că din punct de vedere tehnic nu pot admite aspectul degradant al închiderii unei părţi din oraş în baricade de sârmă ghimpată şi în îngrădituri de scândură. Cernăuţii cu aliura lui de oraş occidental refuzând sub aspect edilitar o astfel de pângărire a esteticului său”, scrie Popovici în „Spovedania”, cartea sa de memorii.

Roşianu moare după o operaţie nereuşită şi noul guvernator militar, generalul Corneliu Calotescu, ordonă la 10 octombrie 1941 înfiinţarea imediată a ghetoului Cernăuţi, deportarea tuturor evreilor şi confiscarea averilor acestora.

Ghetoul a fost înfiinţat în cartierul evreiesc, condiţiile de trai fiind foarte aspre. 50.000 de evrei urmau să fie îngrămădiţi în locuinţe care abia puteau primi zece mii de persoane.

„Lacrimi şi iarăşi lacrimi”

„Pe străzile din faţa ferestrei, un pohod întreg de omenire în pribegire. Moşnegi ajutaţi de copii, femei cu prunci în braţe, infirmi târându-şi trupurile schiloade, toţi cu boccele în mână, valizii cărând în cărucioare sau roabe sau în spinare, cufere legate în pripă, aşternut, boarfe, haine, se îndreptau în pelerinaj mult înspre valea de suferinţă a oraşului, înspre gheto. Mi-am dat seama că s-a pus în mişcare roata nenorocului lor. M-am îmbrăcat şi-am grăbit la primărie. Pe drum plâns de femei, scâncet de copii, murmur de bătrâni, lacrimi şi iarăşi lacrimi, unele curgând şiroaie, altele uscate pe obrajii de suferinţă, altele prelingându-se anonim în bărbiile cărunte. „Jidovimea fusese scoasa din bârlogul ei” şi hăituită, ca sălbătăciune înspre ţarcul ei de poticnire”, descrie Traian Popovici momentul înfiinţării ghetoului din Cernăuţi.

„Spovedania”, cartea de memorii a primarului Traian Popovici, include şi o descriere amănunţită a condiţiilor inumane de trai din gheotul Cernăuţi.

„Capacitatea de cazare era minimă. Chiar dacă camerele disponibile trebuiau să cuprindă până la 30 şi mai mulţi indivizi, partea cea mai mare a fost nevoită a se adăposti în coridoare, poduri, beciuri, şoproane şi unde găseau refugiu de ploaie şi zăpadă. De condiţiile de igienă nu mai vorbesc. Lipsă de apă potabila salubră; fântânile existente insuficiente. Remarc că oraşul era în suferinţă, două din cele trei uzine de apă fiindu-i distruse. Un miros de sudoare înăcrită, urină şi fecale, de umezeală igrasioasă, a pus stăpânire pe cartier, diferenţiindu-l de restul oraşului. Exact mirosul concentrat al unui ţarc de oi, pe întinsuri de păşune verde. Surprinzător cum a fost de îndată încercuit aproape ermetic ghetoul cu sârmă ghimpată, cu porţi de lemn la ieşirile lui principale şi cu pază militară”, scrie Traian Popovici.

Cum i-a salvat primarul erou Traian Popovici pe cei 20.000 de evrei

Imediat după ordinul de deportare a evreilor, primarul Popovici a început demersurile pentru a salva cât mai multe persoane. Popovici i-a explicat guvernatorului că în situaţia deportării tuturor evreilor din oraş, producţia de război ar fi grav afectată.

Evreii botezaţi, intelectualii, oamenii de artă, cei ce au servit statul român, pensionarii, ofiţerii de armată, invalizii, specialiştii din industrie, medicii, inginerii, arhitecţii şi cei din sistemul judiciar erau categoriile de persoane pentru care Traian Popovici a solicitat scutire de la deportare. Popovici a purtat şi o convorbire telefonică cu mareşalul Ion Antonescu, pledând pentru deportarea unui număr cât mai mic de evrei.

În timpul şedinţei, Popovici a fost admonestat drept „jidovitul”, iar în oficiosul guvernamental „Bucovina” evreilor li se spunea „Poporul lui Traian”.

După câteva zile, mareşalul Antonescu a consimţit la o exceptare de până la 20.000 de evrei de la evacuare, în baza unor liste.

Evrei din Cernăuţi deportaţi în Transnistria:

Cum a plâns Popovici împreună cu evreii pe care i-a salvat

Primarul Traian Popovici mărturiseşte în cartea sa de memorii că a plâns împreună cu evreii în momentul în care i-a anunţat că mulţi dintre ei vor fi salvaţi de la deportare.

„Scena dramatică pe care am trăit-o în clipa când le-am adus vestea de nădejde, o socot cea mai solemnă, cea mai mişcătoare din viaţa mea şi nu cred ca viitorul să-mi fi rezervat o alta mai măreaţă. Rabini bătrâni, intelectuali de toate vârstele, fruntaşi din toate compartimentele vieţii sociale, negustori, muncitori, cu un cuvânt întreaga suflare, a izbucnit în plâns alinător, a îngenunchiat binecuvântând pe Dumnezeul lor, mulţumind cerului pentru îndurare, Mareşalului pentru graţie, iar mie încercând să-mi sărute mâinile, picioarele şi pulpana hainelor. Nu totdeauna lacrimile ruşinează pe un bărbat. În clipa aceea, emoţionat de această izbucnire spontană de gratitudine, m-au podidit lacrimile şi am plâns şi eu, „părintele oraşului”.

5619 familii, însumând 16.569 de persoane au fost exceptate de la deportare în baza listelor întocmite după criteriile aprobate de mareşalul Antonescu. Alţi 3120 de evrei au primit autorizaţii speciale de la primarul Popovici prin care li s-a permis să se întoarcă din ghetou la casele lor.

Totuşi, în perioada octombrie-noiembrie 1941 au fost deportaţi în Transnistria 30.000 dintre cei 50.000 de evrei din Cernăuţi.

Permis pentru exceptarea de la deportare, semnat de primarul Traian Popovici:

Anchetat pentru că a salvat 20.000 de evrei

Atitudinea favorabilă a lui Traian Popovici faţă de evreii din Cernăuţi nu a fost privită cu ochi buni. O anchetă a fost deschisă în 1942 care a investigat modul în care au fost întocmite listele cu specialişti evrei care au fost exceptaţi de la deportare. Traian Popovici a fost găsit vinovat şi a fost demis în iunie 1942. În iulie alţi 4100 de evrei au fost deportaţi în Transnistria.

După război, Traian Popovici a publicat cartea „Spovedania”, în care evocă tragedia evreilor din Cernăuţi, pe care el o percepe ca o barbarie şi ca o tragedie românească.

Popovici a murit în iunie 1946, în satul Colacu din comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava, fiind înmormântat în curtea bisericii din sat.

„Drept între popoare”

În anul 1989, statul Israel i-a decernat lui Traian Popovici titlul, medalia şi diploma de „Drept între popoare”, distincţie acordată ne-evreilor care s-au comportat cu eroism, cu riscul vieţii, familiei şi avutului încercând să salveze evrei în cel de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, în oraşul Tel Aviv a fost ridicat un monument în memoria lui Traian Popovici. Şi în Bucureşti, începând din 2002 o stradă poartă numele fostului primar al oraşului Cernăuţi, iar în 2008 un bust al lui Traian Popovici a fost dezvelit în satul Colacu. În 2009, pe pertele fostei locuinţe din Cernăuţi a lui Traian Popovici a fost amplasată o placă comemorativă scrisă în trei limbi: română, ucraineană şi engleză.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările