Destinul unui nepot al lui Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie

Destinul unui nepot al lui
Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie

Ştefăniţă Vodă cel Tânăr (mijloc). FOTO www.wikipedia.org

Ştefăniţă Vodă cel Tânăr a domnit în Moldova între 1517 şi 1527, devenind voievod al ţării la vârsta de 11 ani. El a avut relaţii tensionate cu Polonia şi cu Ţara Românească, deoarece pe teritoriul acestor state s-au adăpostit mai mulţi boieri care au vrut să-l trădeze. De frică să nu se alieze cu turcii, nobilii poloni au convins-o pe soţia sa să-l otrăvească, domnitorul murind la vârsta de 21 de ani.

Ştefăniţă Vodă cel Tânăr (1506 – 1527), fiul lui Bogdan al III-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare, a fost domnitorul Moldovei timp de 10 ani zile, între 1517 şi până la data de 14 ianuarie 1527. El a ajuns pe tronul ţării la vârsta de doar 11 ani, imediat după moartea tatălui său. Totuşi, cum era minor, Moldova era condusă practic de hatmanul Luca Arbore, care era cel mai influent boier moldovean.

Cum otomanii reprezentau o ameninţare continuă, Ştefăniţă cel Tânăr cu sprijinul lui Luca Arbore reuşeşte să încheie o alianţă cu polonii, prin care cele două părţi s-au angajat să se sprijine reciproc în cazul unui atac venit din partea turcilor.

Nepotul lui Ştefan cel Mare preia frâiele ţării abia în anul 1522. Având vârsta de doar 16 ani, acesta a început să-şi arate nemulţumirea faţă de regele polon pentru că le-a permis mai multor boieri moldoveni trădători să se refugieze pe teritoriul statului polon.

Relaţiile dintre cele două ţări au devenit şi mai tensionate după ce regele Sigismund I al Poloniei s-a împotrivit căsătoriei dintre Ştefăniţă Vodă şi fiica sa. Totuşi, pericolul otoman face ca cele două state să fie aproape de a încheia o nouă alianţă, prin intermediul aceluiaşi hatman Luca Arbore.

„Să vă mai spun Măriei Voastre că domnul meu, amicul Măriei Voastre, ţinu acuma sfat cu consilierii sei despre regii şi domnii creştini, pentru ca să hotărască, care din ei ar fi atît de vrednic şi inţelept în cît să fie in stare de incepe, de intocmi, de a conduce marea afacere a impăciurei creştinilor contra duşmanilor păgîni ai creştinătăţei şi nici domnul meu, nu se putură dumeri de a găsi un rege şi domn atît de vrednic şi inţelept pentru această treabă, afară numai de Măria voastră. In fine rugăm pe Măria voastră de a băga in samă cuvintele noastre, gîndindu-vă bine  mai inainte de toate să nu piardă creştinătatea tocmai in zilele Măriei voastre, căci dacă astăzi Dumnezeu va pedepsi ţara noastră, Moldova, să nu vă indoiţi Măria Voastră că mîne are să vină rîndul şi pentru alte ţări creştine. Nu treceţi cu uşurinţă asupra ambasadei noastre, fiind de cea mai mare importanţă. Măria Voastră aveţi o domnie mare şi un divan mare şi numeros. Consultaţi-vă şi chibzuiti!”, i-a transmis boierul Luca Arbore regelui polon Sigismund I.

Auzind de scrisoarea trimisă de hatmanul Arbore regelui polon, Ştefăniţă Vodă hotărî să-l ucidă pe acesta pe motiv că l-ar fi trădat. Nepotul lui Ştefan cel Mare nu a putut trece cu vederea faptul că Sigismund a refuzat să-i dea fiica de nevastă, considerând că acesta nu mai este aliatul său.

„În cetatea Hârlăului, Ştefan vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fie aflat în viclenie, iară lucrul adevărat nu să ştie. Numai atâta putem cunoaşte că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ştefan vodă pre palmile lui, avându atâta credinţă şi în tinereţile lui Ştefan vodă toată ţara otcârmuia, unde mulţi vrăjmaşi i s-au aflatu, cu multe cuvinte rele l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă şi cred cuvintele cele rele (a puhlibuitorilor). Şi acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceaţă amar, pentru nevoinţa lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulţi înspăimântaţi din lăcuitorii ţării au început a gândi cum vor lua şi ei plată ca şi Arburie, că nu multă vreme după aceia, într-acelaşi an, au tăiat şi pe ficiorii lui Arburie, pre Toader şi pre Nichita”, a arătat cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.

Moartea hatmanului Luca Arbore a strânit nemulţumirea boierilor moldoveni

Omorârea hatmanului Arbore a fost considerată nedreaptă de către majoritatea boierilor moldovei. La data de 7 septembrie 1524, o parte dintre aceştia au pornit o răscoală împotriva domnitorului Ştefăniţă Vodă. Revolta lor a fost rapid înăbuşită de voievodul moldovean, care i-a omorât pe boierii nemulţumiţi.

„Văzându boierii şi lăcuitorii ţărâi Moldovei moartea lui Arburie hatmanul, mai apoi şi a ficiorilor lui, ştiind ce bine au avut Ştefan vodă de la dânşii şi mai apoi cu ce plată le-au plătit, cu toţii s-au întristat de vrăjmăşiia lui Ştefan vodă, socotind că şi ei vor lua acea plată, care au luat şi Arbure, cu toţii s-au rădicat asupra lui, septevrie şapte zile. Ci nimica nu au folosit, că celui fricos şi înspăimat, ştiindu-şi moartea de-a pururea înaintea ochilor, nici un loc de odihnă nu-i, nici inima de război. Şi văzându că lui Ştefan vodă i-au venit ţara întru ajutoriu, s-au răsipitu printr-alte ţări, lăsându-şi ocinele şi moşiile. Iară pre Costea pârcălabul şi pre Ivanco logofătul şi pre Sima vistiiernicul şi pre alţii pre mulţi, i-au prinsu vii şi le-au tăiat capetile în târgu în Roman”, a menţionat Grigore Ureche.

După ce l-a omorât pe hatmanul Luca Arbore şi pe cei mai de seamă boieri moldoveni, Ştefăniţă Vodă îşi putea exprima liber ura faţă de poloni. Aceştia din urmă, conştienţi de faptul că domnul Moldovei s-ar putea alia cu turcii, au încercat să-l îmbuneze pe Ştefăniţă, trimiţând pe episcopul Laurenţius Miedzileski, episcopul de Cameniţa, să discute cu nepotul lui Ştefan cel Mare.

„Polonii incearcă deci a recîştiga bunele lui dispoziţii, trimiţînd pe Laurenţius Miedzileski, episcop de Cameniţa şi pe Gheorghe Krupski, castelanul de Cracovia, ca să impace pe Stefan cu boierii sei, spre a’l indruma astfeliu incet cătră alianţa polonă. Stefăniţă pună insă pe episcop la inchisoare”, a arătat şi istoricul român Alexandru D. Xenopol în „Istoria Românilor”.

Polonii au organizat asasinarea lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr

Înspăimântaţi de apucăturile domnitorului Ştefăniţă Vodă, boierii moldoveni i-au cerut lui Sigismund I al Poloniei să intervină, ameninţând că în caz contrar îl vor trăda şi se vor alătura turcilor. Regele polon i-a cerut atunci sprijinul lui Ludovic al II-lea, regele ungar, pentru a-l ajuta în relaţia cu domnitorul moldovean.

„Ai putut inţelege din relaţiile ambasadorului tău cele ce se fac in Moldova, ca acel voevod prin insolenţa şi nebunia lui se pierde pe dînsul şi pe ai sei. Noi temîndu-ne, in aceste imprejurări critice, ca nu prin răsbunarea noastră, acea ţară să incapă mai curînd in puterea duşmanului nostru comun, suntem siliţi a trece cu viderea grelele injurii căror am fost expuşi”, i-a transmis Sigismund I al Poloniei lui Ludovic al II-lea conform marelui istoric român Dimitrie Cantemir.

Cei doi conducători ai statelor vecine Moldovei s-au sfătuit şi au ajuns la concluzia că Ştefăniţă Vodă ar trebui alungat de pe tronul ţării. Acesta a aflat de planurile celor ce îi erau aliaţi şi i-a ameninţat că se va alia cu turcii. Temându-se de faptul că Ştefăniţă Vodă ar putea să-şi ducă ameninţările la capăt, nobilii poloni reuşesc să o convingă pe soţia lui să-l otrăvească.                

„Polonii pentru a pune odată capăt temerei lor, ca Stefăniţă intr’un moment al furiei, care’l stăpânea obicinuit, să nu se lege cu Turcii in contra lor, se hotăresc să’I pună capăt zilelor şi determină pe insuş soţia lui să’i dee otravă”, a precizat Alexandru D. Xenopol.

La data de 14 ianuarie 1527, după aproape 10 ani de domnie, Ştefăniţă Vodă moare la Hotin, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.

„Aşijdirea într-acestaş an, ghenuarie patrusprăzece zile, pristăvitus-au Ştefan vodă cel Tânăr, ficiorul lui Bogdan vodă, în citatea Hotinului şi cu cinste l-au îngropat în mănăstirea în Putna, carea este zidită de moşu-său, Ştefan vodă cel Bun, şi au domnit 9 ani şi 9 luni. Scrie la un letopiseţ moldovenescu de zice că pre acesta Ştefan vodă l-au otrăvit doamnă sa. Acestu Ştefan vodă întru tot simăna cu firea moşu-său, lui Ştefan vodă cel Bun, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia şi lucrul său îl ştiia purta, măcară că era tânăr de zile, amintrilea era om mânios şi pre lesne vărsa sânge”, a arătat şi Grigore Ureche.

După moartea lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr la conducerea Moldovei este numit Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare, cel care dorea să preia frâiele ţării însă de la moartea lui Bogdan al III-lea cel Orb.

Alte ştiri pe această temă:

Cum îşi descria Mihai Viteazul bătăliile: „Primii de la un turc o suliţă în piept, pe care o smulsei şi rupsei cu mâinile mele“

Sfârşitul nepotului lui Ştefan cel Mare: asasinat de boieri în foişorul său de la Suceava

Ştefan cel Mare cel crud şi religios. De ce şi-a omorât domnitorul moldovean toţi boierii cu doar două zile înainte de a muri

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: