Metoda unei şcoli de la ţară pentru a aduce elevii în faţa ecranelor. „Am ajuns la prezenţă de 100%“

Metoda unei şcoli de la ţară pentru a aduce elevii în faţa ecranelor. „Am ajuns la prezenţă de 100%“

Mulţi profesori şi-au amenajat acasă adevărate săli de curs FOTO: Aurel Dascălu

O şcoală din mediul rural a reuşit să reducă apetitul elevilor pentru chiulul în online şi să-i şi responsabilizeze pe părinţi, supravegherea elevilor fiind, de fapt, cheia, cred dascălii.

Este a treia săptămână la rând de când în toate şcolile din România, indiferent de rata de incidenţă a îmbolnăvirilor pe localitate, elevii învaţă de acasă. Mulţi experimentează deja acest mod de lucru încă de la începutul acestui an şcolar, alţi profesori se plâng şi la această dată că online-ul le este inaccesibil anumitor elevi, pentru că aceştia nu au nici device-uri şi nici semnal. În aşteptarea promiselor tablete de la Ministerul Educaţiei, sunt şi şcoli care au reuşit să se descurce, chiar cu rezultate bune.

La Şcoala Gimnazială Poboru din Olt, unde numărul de elevi nu este foarte mare, conducerea a cerut primăriei să le asigure copiilor tablete şi conexiune la Internet, intuind că se va ajunge şi la momentul în care copiii şi profesorii vor fi obligaţi să treacă în scenariul roşu. Mai mult, şcoala a implementat şi catalogul electronic, iar această ultimă măsură a produs o schimbare neaşteptată în comportamentul elevilor. Părinţii află în timp real dacă elevul nu a intrat în online, ce notă a luat etc., sistemul generând automat mesaje pe care părinţii le recepţionează pe telefon. Astfel a scăzut drastic absenteismul în online.

Profesorul Aurel Dascălu predă la şcoala din Poboru, dar şi la o şcoală din localitatea vecină, Spineni, disciplinele Limba Română şi Matematică. Spune că diferenţele se văd şi mai clar acum, deşi rigorile din fiecare şcoală erau evidente şi înainte de şcoala online.

„La una din şcoli e chiar foarte bine, nu ştiu dacă mai auziţi aşa ceva, pentru o şcoală din mediul rural, în sensul că şcoala s-a organizat puţin. Avem platformă, catalog electronic, iar catalogul ăsta electronic face minuni. Şcoala plăteşte, într-adevăr, nişte bani pentru catalogul electronic, dar e foarte bun, în sensul că le pun absenţe şi primesc părinţii mesaj pe telefon. Am ajuns de la trei-patru elevi pe clasă, la 100% prezenţă. Nu mă aşteptam, am rămas chiar surprins. S-a mai întâmplat un lucru: primăria le-a cumpărat la toţi tablete şi nu mai are nimeni scuze. Pun absenţa, părintele primeşte mesaj şi am avut surpriza ca după 5 minute să intre elevul la oră...“, spune profesorul, insistând asupra faptului că responsabilizarea părintelui face cu adevărat minuni. Absenţele şi notele vor fi, în cele din urmă, transcrise şi în catalogul fizic la care acum profesorii au acces cu programare.

„La şcoala Alunişu e puţin mai complicat. Sunt aceiaşi elevi care îmi intrau şi până acum, nici jumătate din total. Mai am câţiva care intră, dar nu au semnal suficient. Lor chiar le-am şi spus –  închideţi pe video, lăsaţi pe audio, poate reuşim. Eu am ce-mi trebuie, tablă, mi-am cumpărat acum şi o cameră mai bună, dar nu cred că mă ajută foarte mult, pentru că şi Zoom şi Meet se opresc la rezoluţia de 720“, explică în continuare profesorul.

Diferenţa între sistemul în care părinţii află zilnic parcursul şcolar al copiilor lor şi cel „clasic“, în care anumiţi părinţi ştiu că pe copiii lor îi paşte an de an corigenţa, însă nu fac nimic, se adânceşte.  Acolo unde standardele şcolii, dar şi cele ale părinţilor, au scăzut constant, elevii aproape că nu mai au motivaţie, constată profesorul, iar şcoala online îi îndepărtează şi mai mult.

„Ce am descoperit eu – nu au plăcere să înveţe, să rezolve un exerciţiu. Nu mai există presiune pe copii, cred că au alte gânduri. Cred că era bună presiunea aceea, când părintele le spunea că trebuie să înveţe ca să le fie mai uşor în viaţă. Acum nu cred că mai există, au tot ce le trebuie fără să muncească. (...) Au telefoane mobile, în general, poate nu au reţeaua care trebuie, au telefoane, nu cred că au unul, au mai multe, le schimbă mai des decât noi. Nu cred că mai avem situaţii să nu-şi permită. Dacă, să zicem, mâine rămân fără telefon, sunt disperaţi că nu mai pot intra să vadă câte like-uri au“, descrie profesorul o realitate pe care puţini părinţi vor s-o vadă.

Profesorul spune că într-una dintre şcoli, cea în care şi absenteismul este foarte mare, a rămas singurul cadru didactic care mai lasă corigenţi şi că, la clasa a V-a, spre exemplu, se confruntă cu situaţia în care anumiţi elevi  „nu se descurcă să facă operaţii simple, nu ştiu 70 minus 60“.

„Din cinci elevi, trei nu ştiu tabla înmulţirii, mulţi se blochează la o adunare sau o scădere mai... Dacă nu-l laşi corigent, ce poţi să-i faci, cu ce-l ajuţi? Te rogi de el, îl aştepţi... N-am găsit o soluţie care să meargă“, a mai spus profesorul, arătând că dezinteresul şi lipsa de bun-simţ a elevilor merge uneori până la a pune muzică în timpul orelor, sau a mânca, atunci când nu lasă, pur şi simplu, telefonul deschis şi îşi văd de alte treburi.

Sunt amănunte care îi fac pe profesori să se simtă deznădăjduiţi. Sunt însă şi elevi interesaţi, care intră chiar şi pentru 10 minute în plus, atunci când profesorul le propune. „Am zile în care am program de predare de dimineaţa până seara. Şi îi mai rog să intre după ce termin ultima oră, dacă mi-a mai rămas ceva de lămurit. Poate fi un abuz din partea mea, dar sunt elevi interesaţi care intră“, a mai spus profesorul.

„Una este învăţământul faţă în faţă, alta este online-ul“

Ce nu merge nici pe departe aşa cum este cazul interacţiunii faţă în faţă este procesul de evaluare. În şcolile care au funcţionat de la începutul anului în scenariul verde sau hibrid, profesorii au avut posibilitatea să le aplice deja elevilor lor teste, iar aceştia din urmă au două sau chiar trei note. Să faci o evaluare obiectivă în online este însă mult mai dificil, atrag atenţia profesorii, care tânjesc după învăţământul faţă în faţă.

„În săptămâna asta au intrat la cursuri fără probleme. Dar una este învăţământul faţă în faţă, alta este online-ul. Până ne conectăm, până facem prezenţa, unii au semnal, unii n-au semnal, unii caută semnalul, pentru că la noi în zonă este o problemă, până... se cam duce ora“, spune directorul şcolii din Poboru, profesorul Marian Cîrstea, dezvăluind că a avut şi surpriza ca anumiţi părinţi să refuze tableta cu internet de la primărie, pentru că deja cumpăraseră pentru copiii lor dispozitive şi n-au vrut să se mai complice cu un contract de comodat.

Sunt însă, la şcoala cu tablete asigurate de autorităţi, şi altfel de probleme. Unitatea de învăţământ are în structură şi o şcoală primară într-un sat situat la câţiva kilometri de satul de centru. Aici învăţătoarea predă simultan la patru clase. Sunt 16 elevi, din clasele I-IV, care trebuie să fie ochi şi urechi în ora de 40 de minute...

„Obligaţia este să verificăm efectuarea orelor online, chiar şi conţinutul acestora“

La finele acestei luni va fi o primă raportare a directorilor din fiecare şcoală cu privire la implicarea profesorilor în predarea online. Inspectoratul Şcolar are acces la platforma fiecărei şcoli, iar inspectorii şcolari zonali pot chiar să se conecteze cu un cont şi să verifice dacă, dar şi cum predau profesorii.

„Fiecare şcoală are platformă. Pe platformă se vede exact fiecare profesor câte ore a intrat. La sfârşitul fiecăriei luni directorul face un raport către inspectorul de zonă, un raport pentru fiecare profesor. Inspectorii de zonă intră cu un cod, prin selecţie, la anumite ore, aşa ne-am gândit noi la nivelul inspectoratului, şi aşa a fost şi recomandarea ministerului, să intrăm la câteva ore.

Noi avem o procedură pentru lucrul ăsta, este conform ordinului 5.545/2020, este obligaţia noastră să verificăm efectuarea orelor online şi chiar şi conţinutul acestora, pentru că este mult mai dificil ca profesorii să se ţină de programă, şi trebuie să supraveghem lucru acesta. Inclusiv pentru dirigenţii ne ocupăm acum, şi suportul îl dă şi CJRAE, ei au webinarii cu diriginţii şi învăţătorii şi încearcă împreună să facă anumite teme de dirigenţie“, a declarat inspectorul şcolar general-adjunct al IŞJ Olt, prof. Maria Chintescu.

Ea semnalează că sunt pe de o parte părinţi nemulţumiţi că şcoala i-ar ţine prea mult pe copii în faţa ecranelor (e vorba de şcolile din mediul urban, în special), cu foarte multe teme şi aplicaţii în afara orelor standard, în vreme ce sunt, e adevărat, şi părinţi care spun că „şcoala online este o glumă“.

„Părinţii sunt un pic şocaţi de modul de a preda acum. Sunt un pic stresaţi, pentru că li se pare că sunt copiii prea solicitaţi. Sunt şcoli în Slatina care solicită foarte mult copiii şi sunt foarte serioşi. Unii părinţi spun că e un pic prea mult să stai atât pe online. Avem şi părinţi care spun că online-ul este o glumă, dar tot ce facem, facem împotriva îngheţării anului şcolar“, a mai spus prof. Chintescu. 

Vă recomandăm şi:

Directoarea care a reconstruit de la zero o şcoală de sat. „Ca să meargă lucrurile, trebuie să le facem“

Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările