FOTO Distracţia de sub pământ. Salina Praid, cea mai mare din România, locul în care turiştii au parc de aventură, restaurant şi biserică
0
Un parc de aventură, locuri de joacă pentru copii, un restaurant şi o biserică sunt doar câteva dintre atracţiile Salinei Praid, din judeţul Harghita, obiectiv turistic care a atras doar anul trecut peste 200.000 de vizitatori.
Dacă doriţi să îmbinaţi relaxarea într-un cadru inedit cu o adevărată porţie de sănătate, nici că este loc mai potrivit decât Salina Praid, unul dintre cele mai frumoase şi mai vizitate obiective turistice ale României.
Aflată în localitatea cu acelaşi nume, la aproximativ 50 de kilometri de Târgu Mureş şi aproape 90 de kilometri de Miercurea Ciuc, salina este deschisă în fiecare zi a săptămânii, în sezonul de vară (iunie-septembrie) de la 8 dimineaţa până la 8 seara, iar în restul anului, de la 8 dimineaţa până la 4 după-amiaza.
Pentru a ajunge în interior, turiştii sunt transportaţi cu autobuzul un kilometru şi jumătate.
Distracţie în mină
Odată ajunşi în salină, veţi descoperi nu doar beneficiile pentru sănătate, ci şi un loc în care vă puteţi petrece în mod plăcut câteva ore. Cei mai încântaţi vor fi cu siguranţă copiii, care au un loc de joacă special amenajat (foto mai jos, credit foto: Ramona Găină). „Am mai fost, copiilor le place la locul de joacă, iar nouă ne place tot. Pentru copii am venit şi stăm cinci zile. Face bine aerul pentru plămâni, copiii au o tuse urâtă, au 2 şi 7 ani, am mai fost doar că nu am stat aşa perioadă mare, câte un weekend doar. Pot să spun că am venit destul de des. E frumos, plăcut, preţurile sunt acceptabile“, spune Alin Făgărăşan, un turist venit cu familia de la Târgu-Mureş.
Copiii, dar şi adulţii, se pot relaxa jucând ping-pong, iar pentru temerari a fost creat special un parc de aventură în care îşi pot testa curajul şi abilităţile cei mari, dar şi cei mici. „Dotaţi“ cu echipamente speciale, membrii unei familii din Bucureşti tocmai au coborât, cu zâmbetul pe buze, de pe circuitul nu tocmai uşor. „Am mai avut experienţe de genul ăsta la Braşov. Sunt tot felul de greutăţi, de lemne care se mişcă, e frumos“, spune Monica Besnilă, iar Nadina, fiica ei, adaugă: „Mi-a plăcut traseul galben, am mers pe buşteni, pe sârmă, pe tiroliană“.
Biserică pentru toate confesiunile
Tot în baza de agrement, puteţi sta relaxaţi la o cafea la barul special amenajat, vă puteţi cumpăra suvenire, dulciuri sau produse naturiste. Iar dacă vi s-a făcut foame, nu trebuie să rataţi o masă în restaurantul din incinta salinei, care poate găzdui până la 300 de persoane. La cerere, în restaurant se pot face nunţi sau botezuri, şi există, de asemenea, o sală mai mică, unde se ţin petreceri pentru firme. Nu se plăteşte taxă de închiriere, însă condiţia este să se cumpere din restaurant alimentele şi băuturile consumate în timpul evenimentelor. Lângă restaurant, este amenajată o cramă tradiţională.
Tot în salină şi-a deschis porţile o biserică splendidă (imaginea de mai jos, credit foto: Ramona Găină), în care se ţin slujbe pentru toate confesiunile.
„Am mai vizitat câteva saline şi este super, venim din Bucureşti. Îmi place că e linişte, e curat, e civilizat, e amenajat. Stăm cinci zile în Sovata, am venit aici special ca să vizităm“, spune Adina Bojogescu, o turistă care fotografia fascinată biserica din incinta salinei. La cerere, în biserică se pot ţine cununii sau botezuri, pentru care nu se plăteşte taxă, participanţii achitând doar contravaloarea biletului de acces în salină.
„Acolo s-au ţinut cununii şi s-a format în rândul minerilor o zicală că sarea conservă, de aceea, căsnicia e mai durabilă. Nu există o taxă de cununie, mirii trebuie să plătească doar taxa de intrare. S-au făcut în biserică şi botezuri, şi concerte. Salina are o acustică foarte bună“, explică Arpad Veres, responsabil turistic în cadrul salinei.
Temperatură constantă de 15 grade Celsius
Înainte de a intra în salină, e bine să vă îmbrăcaţi potrivit, cu haine nu foarte groase, pentru că temperatura este constantă şi depăşeşte cu puţin 15 grade. „Temperatura în interior este de 15,6 grade permanent, iar umiditatea este de 42%. Turiştilor li se recomandă să stea cam patru ore pe zi, zece zile ar fi ideal. Avem turişti din străinătate: din Ungaria, Slovenia sau Slovacia, şi români de peste tot, şi tineri, şi vârstnici“, explică Szilard Kenesi, ghid turistic în cadrul salinei.
Pe una dintre băncuţe, o turistă venită din Ungaria îl priveşte zâmbind pe băieţelul ei, care joacă o partidă de ping-pong cu bunica. „Ne place, venim din Ungaria special pentru Praid, facem o cură de câteva zile, face bine pentru respiraţie“, spune turista pe nume Numardi Gyorfi.
300 de persoane poate găzdui restaurantul amenajat în salină FOTO: Ramona Găină
Ce mai puteţi vizita în zonă
La zece kilometri de Praid, se află staţiunea Sovata, renumită pentru lacurile sale heliotermale. „Renumele Sovatei se datorează lacurilor Ursu (cu o suprafaţă de 46.000 de metri pătraţi), Aluniş (cu suprafaţa de 9.000 de metri pătraţi), Verde (5.000 de metri pătraţi), Negru, Roşu, Mierlei şi Şerpilor, cu ape clorurate (cu concentraţie mare – de la 40 la 250 grame pe litru) şi sodice, prezentând fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă cu apă sărată, ci se menţine la suprafaţă, acţionând ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara, temperatura Lacului Ursu, care are o adâncime de 18,4 metri, cel mai mare lac heliotermal din lume, să varieze între 10 şi 20 de grade Celsius la suprafaţă, 30 şi 40 de grade Celsius la adâncimea de un metru şi între 40 şi 60 de grade Celsius, la adâncimea de 1,5 metri“, arată portalul www.praid-cazare.ro.
La 12 kilometri de Praid se află localitatea Corund, renumită pentru tradiţia olăritului. „Materia primă pentru olărit, lutul de bună calitate, se extrage de lângă pârâul Săcădat, care curge pe partea vestică a satului. Cândva, la Corund a existat şi o mină de aragonit (n.r. – azi zonă protejată) şi un ştrand cu apă minerală (n.r. – în zilele noastre, aici au loc tradiţionalele târguri de ceramică). Mărfurile artizanale expuse în faţa caselor îi atrag pe turiştii care trec prin Corund. Ei pot alege dintre frumoasele obiecte din ceramică, pai sau rogojină, articole din lână, iască sau lemn“, mai arată portalul citat.
O poveste veche de sute de ani
Pasionaţii de istorie vor descoperi cu plăcere povestea salinei în micul muzeu amenajat în interiorul bazei de agrement. Printre fotografii vechi (una este mai jos, credit foto: Ramona Găină) şi unelte folosite odinioară la extracţia sării, veţi afla drumul parcurs de la vechea mină de sare până la unul dintre cele mai frumoase şi căutate obiective turistice ale României. Informaţiile prezentate în muzeu au fost adunate de Istvan Horvath, geologul salinei, cel care a scris, de altfel, şi o carte despre istoria mineritului la Salina Praid.
„Dealul Sării“
Potrivit informaţiilor adunate şi prezentate în muzeu de geologul salinei, „Ţinutul sării“ din Ardeal a fost consemnat pentru prima dată într-un act din secolul al XVIII-lea, dar aşezările lui sunt amintite încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea. Localitatea Praid se întinde în jurul „Dealului Sării“, care ascunde cel mai mare zăcământ de sare din ţară, având „rădăcina“ îngropată până la trei kilometri adâncime.
Exploatarea subterană a sării a început în anul 1762, când sub conducerea inginerului austriac Johann Frendl, în partea sud-vestică a Dealului Sării, s-a deschis Mina Iosif, în formă de clopot. Sarea extrasă a fost legată în piei de bivol şi trasă la suprafaţă cu crivacul cu cai. Despre mineritul sistematic putem vorbi numai din anul 1787, dată la care sarea din Praid devine proprietatea trezoreriei din Viena. În anul 1864, lângă Mina Iosif s-a deschis Mina Paralela, iar în anul 1898, au început lucrările de deschidere la galeria de cercetare Elisabeta.
Oaspeţi celebri
Salinele din Transilvania şi din Maramureş au fost reorganizate după Primul Război Mondial de către statul român. Între anii 1947 şi 1949 s-a deschis mina Gheorghe Doja, iar în anul 1978, la 40 de metri adâncime sub minele vechi, au fost deschise orizonturile noi a căror exploatare a început în anul 1980. În anul 1991 au început lucrările de deschidere a unui sector minier nou, Telegdy, care se exploatează din 1994.
Salina a avut, de-a lungul anilor, şi oaspeţi celebri, de la ambasadori şi miniştri la prim-ministrul maghiar Viktor Orban sau fostul preşedinte Emil Constantinescu.
5.000 de vizitatori pe zi
În sezonul de vară, la Praid ajung şi 5.000 de vizitatori zilnic, iar anul trecut a fost înregistrat un record în ceea ce priveşte numărul de turişti. „Anul trecut, am avut un an-record, peste 225.000 de vizitatori, mai mult cu 150.000 de vizitatori decât în anul 2013. Majoritatea turiştilor sunt din ţară, în jur de 60-70%, după care urmează cei din Republica Moldova şi din Ungaria. Din ţară, sunt turişti mai mult de lângă hotarul cu Ungaria - Arad, Timişoara, Bihor, Satu Mare. În timpul verii, zilnic intră în jur de 5.000 de oameni, însă anul trecut, am avut o zi când au intrat peste 7.000 de oameni în salină, depinde de sezon. Dacă e vacanţă, atunci vin cu copiii la tratament, cealaltă parte sunt turişti, cam jumătate-jumătate“, explică Arpad Veres (foto dreapta, credit foto: Ramona Găină).
Preţuri de cazare: între 50 şi 160 de lei pe noapte.
Cei care stau mai multe zile îşi pot petrece timpul la un ştrand foarte modern, cu apă sărată, care se deschide pe 1 iunie. Bazinul din ştrand are o suprafaţă de peste 5.000 de metri pătraţi şi a fost inaugurat anul trecut. În interiorul ştrandului există un restaurant cu autoservire, două baruri afară şi un bar înăuntru, în piscină.
„Nu trebuie să iasă din piscină ca să servească ceva. Pentru cazare, satul e plin cu pensiuni, cazări particulare. De fapt, majoritatea închiriază camere care sunt dotate cu baie şi cu bucătărie, pot găti acasă“, adaugă Arpad Veres. Pe site-urile de specialitate, o cameră dublă la pensiunile din Praid se închiriază cu preţuri cuprinse între 50 şi 160 de lei pe noapte.
Evenimente la Praid
În micuţa localitate din Secuime, Praid, au loc, de-a lungul anului, mai multe evenimente devenite deja tradiţie. Printre cele mai importante se numără „Înmormântarea lui Illyes“, eveniment care are loc în februarie, în prima zi de post, şi care marchează sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă, Târgul de Ziua Sfântului Iosif (19 martie), rămasul bun al flăcăilor recruţi (noaptea Paştelui romano-catolic), pelerinaj de Sfântul Ioan Botezătorul (24 iunie), Târgul de Ziua Sfintei Ana (26 iulie), Ziua Minerului (mijlocul lunii august), Zilele Praidului (ultimul weekend din august), Festivalul Fanfarelor (ultima duminică din august), Festivalul Sarmalelor (mijlocul lunii septembrie), Târgul de Ziua Sfintei Tereza (15 octombrie), Târgul de Ziua Sfântului Lazăr (17 decembrie), jocuri de Betlehem (24 decembrie).
Vă mai recomandăm:
onstruite „pe bucăţi” în satele din jurul Gheorgheniului, mii de case de lemn au ajuns în ţări din toată Europa, la clienţi dintre cei mai pretenţioşi.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Doi soţi din Gheorgheni (Harghita) au deschis în urmă cu cinci ani o mică fabrică de sarmale. Ideea de afaceri s-a transformat într-un adevărat succes, iar „Adevărul“ vă spune povestea ei.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Se încarcă comentariile...
