Fabricile şi uzinele Sibiului comunist sunt acum doar amintiri şi istorie. „La vremea respectivă, Independenţa era recunoscută ca mecanicul şef al ţării”

Fabricile şi uzinele Sibiului comunist sunt acum doar amintiri şi istorie. „La vremea respectivă, Independenţa era recunoscută ca mecanicul şef al ţării”

Inainte de 1989, Sibiul era intre primele 10 orase din Romania in ceea ce priveste industria - Sursa foto forum.transira.ro

Mii de angajaţi, export, singura fabrică de cântare din România, stofe apreciate în toată Europa, componente pentru centrala nucleară de la Cernavodă, o fabrică de marochinărie care exporta de 14 milioane de dolari pe an. Sunt doar câteva din intreprinderile care au aşezat Sibiul de dinainte 1989 în primele 10 oraşe din România în ceea ce priveşte industria.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mii de oameni mergeau în fiecare dimineaţă la serviciu în fabricile şi uzinele etalon ale oraşului care a fost, şi în perioada comunistă, unul din cele mai bine dezvoltate din România. 

„Industria din Sibiu era una dintre primele 10 industrii, din câte îmi aduc eu aminte, era foarte bine dezvoltată şi îmi aduc aminte că industria foarte bine sprijinea în perioada aia agricultura, şi fiecare fabrică mare sau uzină mare avea alocat şi un CAP”, spune Teodor Ancuţa, acum renumit om de afaceri şi fost preşedinte al Bursei din Sibiu, pe vremuri aflat la conducerea mai multor unităţi agricole din judeţul Sibiu. 
 
Judeţul avea de toate, de la fabrici de marochinărie, stofe sau covoare, la intreprinderi care produceau cântare sau piese pentru centrala nucleară de la Cernavodă. 
 
„Era uzina de la Mârşa care producea bascule, remorci, exporta bascule de 100 de tone şi 160 de tone în toată lumea asta, ce amploare luase acea uzină, era Independenţa care producea inclusiv pentru centrala nucleară de la Cernavodă, făceau foarte multe piese pentru celelalte industrii, la fel Compa. 
 
Balanţa, care era singura fabrică din ţară care producea cântare, a dispărut, una dintre cele mai mari a fost 13 Decembrie, de marochinărie, exporta de 14 milioane de dolari pe an, Flaro, care făceau stilouri, pixuri, componente pentru industrie, Mondexul era şi atunci printre cele mai renumite fabrici de ciorapi, Drapelul Roşu – tricotajele, Retezatul care făceau tot felul de piese, tot componente pentru industrie, Libertatea, cu cea mai bună stofă, Steaua Roşie care împreună cu Libertatea produceau stofă de cea mai bună calitate în Europa aproape, renumite, Steaua Roşie lucra pentru Germania.  
 
În industria din România, în perioada aceea, se închideau toate ciclurile procesuale, de la materia primă la produsul finit, nu se vindeau materii prime. Erau mii de angajaţi la fiecare, nu era şomaj în perioada respectivă, şi Sibiul era un oraş închis, atunci nici nu puteai să-ţi faci buletin de Sibiu, nu puteai să intri în Sibiu decât dacă erai sibian sau prin concurs, eu ştiu că nu aveai nicio şansă decât dacă erai sibian să intri să lucrezi”, rememorează omul de afaceri. 
 
Amintiri despre „intreprinderile românilor”
 
Într-un birou de pe strada Andrei Şaguna, două poveşti curg între zâmbete de nostalgie, amintiri şi, discret, o lacrimă în colţul ochilor când povestea ajunge la o hală uriaşă din care nu a mai rămas decât un zid care se vede în fugă, din ochiul de geam al unui autobuz.  
 
Constantin Carauleanu  are 73 de ani şi a lucrat 28 de ani în Turnătoria de la Independenţa. De la început, retează sec propoziţia mea cu intreprinderile comuniste. „Nu ne bazăm pe ideea de intreprinderi comuniste, intreprinderile românilor au fost, pentru că toţi, indiferent că am fost membri de partid sau nu, că am fost nomenclaturişti, că n-am fost, au fost intreprinderile noastre. 
 
Independenţa, sub ochii noştri a crescut, s-a dezvoltat şi a produs maşini unelte, foarte multe produse de mare importanţă pentru economia naţională şi în special, în ultimul timp, pentru unităţile de la Cernavodă. Noi în 1989 lucram piese pentru unitatea 4 de la Cernavodă în diferite secţii”, rememorează fostul maistru. 
 
A găsit în 1962, când s-a angajat, 5.000 de angajaţi. În anul Revoluţiei, ajunseseră la aproape 8.500. 
 
„Era o hală şi acum a mai rămas un zid – să o distrugi de tot şi să o dai la fier vechi şi din fosta Cazangerie să mai rămână un zid asta mi se pare o crimă împotriva economiei naţionale”, spune apăsat Constantin Carauleanu. 
 
Colegul şi prietenul lui de o viaţă, Gheorghe Georgescu, în vârstă de 72 de ani, a lucrat la Independenţa 31 de ani, toţi la Cazangerie. „Utilaje pentru industria chimică, pentru fabricile de ciment am făcut în Cazangerie, pentru industria energetică, toată conducta care există pentru hidrocentrale s-a făcut în Cazangerie. Pe vremea aceea toate prototipurile de utilaje care intrau în ţară se făceau la Independenţa. La vremea respectivă Independenţa era recunoscută ca mecanicul şef al ţării”, povesteşte Georgescu. 
 
Secţia lui lucra în proporţie de 65 la sută pentru export, Turnătoria 25-30 la sută. Acum, din goana autobuzului, vede rămăşiţele „din 4 hale – un zid” şi recunoaşte că, uneori, îşi şterge în treacăt câte o lacrimă. Iar când merge în vizită cu grupuri de pensionari în capitală, la Casa Poporului, nu uită niciodată să le spună că multe din lucrurile de acolo au fost făcute la Sibiu. 
 
„Construcţia metalică a Casei Poporului, o parte, a fost confecţionată în secţia Cazangerie. De câte ori mă duc şi vizitez cu colegii mei pensionari Palatul Parlamentului le spun - candelabrele de acolo sunt făcute la Vitrometan Mediaş, perdele şi draperii sunt confecţionate manual şi la mânăstiri din judeţul Sibiu, covoarele sunt şi de la Cisnădie”, povesteşte Gheorghe Georgescu. 
 
Supravieţuitorii
 
Puţine din renumitele fabrici comuniste au supravieţuit la Sibiu. Compa este un exemplu de succes, însă cu implicarea unui investitor german, Steaua Roşie merge bine, tot cu capital privat nemţesc, Mondexul a rămas pe piaţă. 
 
„Mârşa cred că au spre 50 de angajaţi, deci este spre lichidare, Independenţa nu, Compa merge, au venit şi nemţii cu Bilstein, Balanţa nu mai este, 13 Decembrie la fel, Libertatea e terminată, Steaua Roşie merge, sunt investitori nemţi, toată este privată, nu mai este nimic românesc. Cred că per total niciuna nu are, în afară de Compa, mai mult de 5-10 la sută din cât a avut, a murit industria aia care producea”, încheie omul de afaceri Teodor Ancuţa. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: