Drama Sorinei, retrăită la indigo de o fetiţă din Bocşa aflată în plasament şi dată spre adopţie. „Copilul suferă o nouă traumă de abandon“

Gabriela nu vrea să plece de lângă asistenţii maternali

De aproape şase ani, asistentul maternal profesionist Adrian Miloş şi soţia sa, Cornelia, din Bocşa, judeţul Caraş-Severin, au în plasament o fetiţă care a fost adoptată de o familie din Timişoara, dar pe care cei doi refuză să o dea. Cazul Sorina s-ar putea repeta pe 3 iulie, termenul limită până la care soţii Miloş au fost somaţi de un executor judecătoresc să o predea pe copila de 7 ani.

Adrian şi Cornelia Miloş refuză categoric acest lucru şi susţin că au depus un dosar pentru adopţia Gabrielei după ce au aflat că o familie din Timişoara se interesează de copilă. Soţii Miloş recunosc totuşi că au preferat, până la acel moment, statutul de asistent maternal datorită veniturilor şi beneficiilor pe care le aveau.

Cornelia Miloş povesteşte că, în acest moment, este cu fetiţa în spital şi că nu se poate dezlipi de ea pentru că intră în panică.

„Joi, s-a jucat cu nişte fetiţe de pe strada noastră şi acestea i-au povestit, probabil fără răutate sau intenţie, că au văzut la televizor cazul Sorina şi că la fel va ajunge şi ea. Fetiţa a fugit acasă şi a început să plângă, a făcut o criză, şi-a smuls părul din cap, că ea nu vrea să plece. A mai făcut astfel de crize şi am fost nevoită să sun la Urgenţe. Am ajuns la spital, la Timişoara, şi de joi suntem aici. Diagnosticul e tulburare anxioasă reactivă”, spune Cornelia Miloş.

Nu vor să renunţe la fetiţă

Pentru soţii Miloş, problemele au început în luna martie, când au aflat că doi soţi din Timişoara se interesează să o adopte pe fetiţă şi au cerut să înceapă întâlnirile de potrivire.

“Când am aflat, am depus imediat dosarul de adopţie pentru evaluare. În martie, au început întâlnirile cu familia care vrea să o adopte. Am fost programaţi la evaluare în data de 24 aprilie, la ora 11.00. Exact în aceeaşi dată a avut loc un proces prin care fetiţa a fost dată în adopţie acelei familii. La ora 14.45, am primit un telefon de la Protecţia Copilului că fetiţa a fost adoptată şi trebuie să o predăm, de parcă ar fi un sac de cartofi. Am cerut în scris şi verbal să se stopeze acest proces de a fi văzută fetiţa, că îi face rău. Ea nu înţelegea ce se întâmplă şi când ajungeam acasă începea să plângă. Au început problemele la şcoală, a devenit agresivă cu cealaltă fetiţă pe care o avem adoptată, a început să facă pipi pe ea. Ba chiar la un moment dat a spus că vrea să plece cealaltă fetiţă, ca să poată rămâne ea cu mami şi cu tati, adică cu noi”, susţine Cornelia Miloş.

Au rămas asistenţi maternali datorită veniturilor

Femeia a explicat că ea şi soţul său au preferat ca până la acea dată să rămână asistenţi maternali  datorită veniturilor, mai ales că soţul său, cel care este angajat în acte ca asistent maternal profesionist, mai are un an până la pensie.

Acum, familia Miloş este decisă să adopte fetiţa şi a contestat inclusiv somaţia, care expiră pe 3 iulie.

„Nici nu ne gândim să o dăm înapoi. În 2 iulie, avem proces de contestare a somaţiei, noi sperăm să câştigăm şi să continuăm procesul de adopţie până la final, iar fetiţa să rămână cu noi“, a mai declarat Cornelia Miloş.

Au refuzat adopţia de mai multe ori

De cealaltă parte, conducerea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin spune că, legal, soţii Miloş nu mai au dreptul să o adopte pe fetiţă deoarece au refuzat acest lucru. „Noi am făcut procedura aşa cum spune legea, mai mult nu am ce să vă spun. Ei au refuzat de cinci ori să adopte această fetiţă. Abia după ce au început procedurile de adopţie de către familia din Timişoara au depus şi ei dosarul de adopţie. Ori, legal, nu se mai putea! Acum se judecă ca să obţină fetiţa”, ne-a declarat Elena Amzoi, directorul DGASPC Caraş-Severin.

Într-un comunicat trimis ziarului „Adevărul“ DGASPC explică situaţia fetiţei aflate la asistent maternal de la un an şi 2 luni

„ Întrucât măsura de protecţie specială a plasamentului la un asistent maternal profesionsit are caracter temporar, reprezentanţii DGASPC Caraş-Severin au obligaţia să facă toate demersurile pentru reintegrarea copilului în mediul său familial, iar în cazul în care familia naturală manifestă dezinteres faţă de situaţia copilului, singura variantă posibilă este deschiderea procedurii de adopţie, aceasta fiind dispusă de instanţă în iunie 2014. Întrucât persoana cu care copilul are viaţă de familie, pe o perioadă de minim 6 luni, are prioritate în a adopta copilul, asistentul maternal profesionist a declarat, în scris, că nu doreşte să îl adopte şi nu a mai revenit asupra deciziei sale”, se arată în comunicatul remis de către DGASPC.

Reprezentanţii instituţiei susţin că pe toată perioada valabilităţii sentinţei civile de deschidere a procedurii de adopţie, respectiv până în luna iulie a anului 2016, nu s-a reuşit identificarea unei familii adoptatoare care să răspundă nevoilor fetiţei, motiv pentru care au fost reluate toate demersurile de reintegrare în mediul familial, căutându-se rude până la gradul al patrulea ale copilului.

“Întrucât familia naturală a manifestat dezinteres faţă de de situaţia acestuia, managerul de caz a stabilit că este interesul superior al copilului redeschiderea procedurii de adopţie.  Anterior transmiterii dosarului copilului la compartimentul de resort, managerul de caz i-a informat, în scris, pe asistentul maternal şi pe soţia acestuia că va fi sesizată instanţa competentă pentru redeschiderea procedurii de adopţie. De asemenea, familiei asistentului maternal profesionist i s-a comunicat că, dacă în 30 de zile de la primirea notificării nu va iniţia demersurile prevăzute de legislaţia în vigoare, va pierde prioritatea în realizarea potrivirii cu copilul ocrotit.  Astfel, în decembrie 2018, copilul a devenit din nou adoptabil, clasificându-se atât pentru adopţia internaţională, cât şi la secţiunea copilului greu adoptabil din Registrul Naţional pentru Adopţii. În cadrul întâlnirilor cu asistentul maternal profesionist, acesta a menţionat de cinci ori că nu este hotărât cu privire la adopţia copilului în cauză. Aceste informaţii sunt consemnate în dosarul copilului şi sunt confirmate, cu semnătură, de către asistentul maternal”, mai arată reprezentanţii DGASPC. 

Aceştia susţin că asistentul a precizat că nu doreşte să renunţe la beneficiile care rezultă din statutul de asistent maternal profesionsit deoarece mai are o perioadă de un an până la ieşirea la pensie.

„Ulterior, în luna martie a anului 2019, au fost solicitate informaţii despre copil de către o familie adoptatoare care a vizualizat profilul copilului şi a dorit să iniţieze potrivirea practică cu minora“, spun cei de la DGASPC Caraş-Severin.

Reprezentanţii instituţiei susţin că, pe parcursul întâlnirilor dintre familia adoptatoare şi fetiţă a fost prezentă o echipă formată din asistent social şi psiholog, iar copilul ar fi relaţionat pozitiv cu membrii familiei potenţial adoptatoare.

“A petrecut timp alături de aceştia, fără a manifesta anxietate de separare faţă de persoanele de referinţă, iar la finalul etapei de potrivire, copilul SG era pregătit emoţional pentru adopţia sa. În aprilie, instanţa s-a pronunţat în legătură cu încredinţarea în vederea adopţiei, iar asistentul maternal profesionit a refuzat să predea copilul pentru mutarea sa”, se arată în comunicatul de presă.

Dacă familia Miloş nu obţine în 2 iulie suspendarea executării silite, în ziua următoare trebuie să ducă fetiţa la centru. În situaţia unui refuz, executorul judecătoresc trebuie să pună în execuţie sentinţa.

Cei doi asistenţi maternali mai au nouă copii ai lor şi 19 nepoţi, care sunt deja la casele lor, dar şi încă o fetiţă adoptată, în vârstă de 13 ani.

Psiholog: Copilul suferă o nouă traumă, un nou abandon

Soţii Miloş care au crescut-o pe Gabriela spun că, după ce a aflat că va fi dată spre adopţie, fetiţa are tulburări şi stări de panică, pentru care merge deja la psihoterapeut.

Specialiştii avertizează că în asemenea situaţii, copilul suferă o a doua formă de abandon şi o nouă traumă.  Psihoterapeutul Ingrid Schiffer, din Timişoara, membru al Colegiului Psihologilor din România, spune că aceste momente sunt foarte dificile pentru copii.

„Cazul acestor copii sunt cazuri care au traume de ataşament în spate. Cineva, adică părinţii i-au abandonat, şi ei au deja acest abandon în spate. Dacă a fost adoptată la un an, asta nu înseamnă că nu avem deja traume de ataşament. Sunt traume serioase şi nevoile unui copil, care este sută la sută dependent de o persoană, de îngrijire primară, fie că e părintele, fie că e altcineva. Există nevoia instinctivă a acestui copil de a se ataşa, chiar şi dacă e o figură de ataşament rea se poate produce ataşamentul, dar mai ales dacă persoana care a avut grijă de copil a fost o persoană care a reuşit să realizeze un ataşament securizant cu copilul“, susţine psihoterapeutul.

Ingrid Schiffer spune că aceste situaţii trebuie gestionate cu multă atenţie de către cei implicaţi.

„În această situaţie, copilul este cel care suferă încă o traumă de abandon. Este în cea de-a doua traumă mare de ataşament în acest caz, dacă ţinem cont de nevoile copilului.  El pierde relaţia de ataşament, mai ales dacă relaţia a fost bună. El se simte din nou abandonat, se retraumatizează. Acum, depinde cum gestionează cei implicaţi, cum este ajutat copilul să depăşească această situaţie, cum este noua familie în care ajunge, dacă există un context securizant în care copilul să poată face un ataşament. E foarte complicat şi depinde de foarte mulţi factori“, mai spune Schiffer.