Cea mai veche mănăstire de maici din România: se află pe singura insulă locuită a Oltului şi e ocrotită de o icoană făcătoare de minuni

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Schitului „Ostrov” i se mai spune „insula cu minuni” sau „mănăstirea dintre ape”, fiindcă cea mai veche mănăstire de maici din România; găzduieşte o icoană făcătoare de minuni, despre care se spune că ocroteşte sfântul lăcaş. Schitul amintit, ctitorie a lui Neagoe Basarab, se află în centrul oraşului Călimăneşti, din judeţul Vâlcea, pe singura insulă locuibilă a Oltului, fiind legat de staţiune printr-un pod.

Ostrov este singura insulă locuibilă de pe râul Olt, fiind de asemenea unica de pe râurile interioare ale României. La rândul ei, insula adăposteşte o comoară – Mănăstirea Ostrov -  primul lăcaş de măicuţe din România. Iar ineditul nu se opreşte aici, pentru că şi schitul ascunde un tezaur – o icoană făcătoare de minuni. 

Pe insula Ostrov, la începutul secolului XX, se construia un cazinou, în locul numit „La Vâltoare”. Ulterior, a dispărut. Parcul Ostrovul era şi el renumit la acea vreme, fiind o adevărată grădină dendrologică. Un ştrand era amenajat pe latura de nord-est, cazinoul la sud, iar scena de vară şi pista de popice contrastau cu Schitul Ostrov. Odată cu înălţarea insulei, n-a mai rămas în picioare decât valoroasa biserică.

image

Legenda spune că Elena Ceauşescu, în loc să distrugă biserica, a ordonat să fie protejată

În anii 1979 - 1980, când s-a început construirea barajelor hidroelectrice de pe râul Olt, întreaga insulă, cu tot ce era pe ea, a fost la un pas să fie înghiţită de ape. Legenda locului spune că Elena Ceauşescu nu a vrut să se lase înduplecată de rugăminţile monahilor, de a salva schitul şi parcul - care la acea vreme era considerat un Paradis. 

Era perioada în care bisericile erau rase de pe suprafaţa pământului. Numai că pe drumul spre Sibiu a avut un accident de maşină, iar pe patul de spital un vis premonitoriu. 

Aşa s-a ajuns ca pentru salvarea schitului, întreaga insulă să fie ridicată cu şase metri deasupra apelor.

Parcul amintit era o oază de climă mediteraneană, în care creşteau smochini, lămâiţe, unde orice sămânţă prindea rod. Stejari seculari, care nu puteau fi cuprinşi cu braţele întinse de doi oameni, populau parcul.

Mănăstirea a fost salvată, dar Paradisul de odinioară n-a mai revenit nicicând la frumuseţea de odinioară. Cu excepţia curţii schitului, care vară de vară pare să se transforme într-un Rai, graţie iubirii cu care măicuţele îngrijesc fiecare plantă.

Faptul că este primul aşezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii, pentru călugăriţe, apare menţionat şi în istoricul schitului afişat la intrare în aşezământ. În plus, bisericuţa Ostrovului seamănă izbitor cu Vodiţa, celebra ctitorie a Sfântului Cuvios Nicodim, iar icoana făcătoare de minuni seamănă cu cea de la Nicula.

   

image

Minuni fără număr în peste cinci secole de existenţă

Fiecare colţişor al schitului şi al insulei ascunde o poveste, fiecare legată de o minune, care îi este atribuită Icoanei Maicii Domnului „Hodighitria”.

„Maica Domnului ocroteşte acest loc de peste 500 de ani”, susţine întreaga comunitate monahală din zonă. Şi tinzi să crezi că icoana este făcătoare de minuni după ce citeşti poveştile înscrise în „cartea de onoare a recunoştinţei” sau le auzi spuse de măicuţe ori de mireni. 

Spre exemplu, se vorbeşte despre o întâmplare de acum două decenii când într-o zi de primăvară se planificase plantarea, de către specialişti din Drăgăşani, a mai multor butaşi de viţă de vie. 

O zi în care a nins continuu, pe Valea Oltului, de la Sibiu până la Drăgăşani. Doar pe insula din mijlocul Oltului nu a nins. Maica Iuliana de la Ostrov explică: „Aici, Maica Domnului străjuieşte de veacuri şi păzeşte cu dragoste acest sfânt aşezământ închinat ei.”

Oameni cu suferinţe incurabile, de la leucemie, la „boli rare ale masei musculare fără şanse de vindecare”, alţii bolnavi de alcoolism sau dependenţi de tutun, povestesc despre vindecări miraculoase. La fel ca cei care îşi doreau şi nu puteau să aibă copii, dar după rugăminţi la icoana făcătoare de minuni şi-au împlinit visul. 

Pentru salvarea unui creştin din calea puhoaielor, s-a înălţat un deal

Există o poveste şi despre cum a apărut insula, o alta despre icoană. Spre exemplu, se spune că prin 1250, un sătean din apropiere, de la Păuşa, dorea să traverseze Oltul într-un car cu boi. Voia să ia lemne din pădurile Muntelui Cozia. Când s-a întors, o viitură l-a prins chiar la mijlocul râului, după ploile torenţiale care căzuseră în ultima vreme. 

Speriat, omul a început a început să se roage, promiţând că dacă va fi salvat va zidi o biserică pentru închinare. Iar legenda vorbeşte despre cum, sub picioarele săteanului, avea să se înalţe o moviliţă. Un deal a ieşit din ape, iar ţăranul şi boii lui au scăpat de potop. 

Aşa a apărut Ostrovul, iar pe locul respectiv, ţăranul a zidit o bisericuţă din bârne. Un lăcaş care a rezistat trei secole, până la venirea lui Radu cel Mare. Pe temelia ei, Neagoe Basarb, domnul Ţării Româneşti, a ridicat o nouă biserică, din piatră, aceeaşi cu cea de astăzi.

image

Primul lăcaş, mai vechi decât Mănăstirea Cozia

Prin urmare, primul lăcaş este mai vechi decât ctitoria lui Mircea cel Bătrân, de la 1388, Mănăstirea Cozia, chiar dacă în documente apare înscrisă doar biserica zidită de Basarab şi soţia sa. 

În plus, primul stareţ al Coziei, celebrul Chir Gavriil, provenea chiar de la „schitul dintre ape”, unde, la acea vreme trăia o obşte de călugari. Aceste lucruri apar înscrise în hrisoavele Mănăstirii Cozia. 

Icoana făcătoare de minuni, născută în albia Oltului

Şi în jurul icoanei făcătoare de minuni s-a născut o legendă, asemănătoare cu cea a insulei, care vorbeşte tot de un ţăran care încerca să treacă Oltul prin dreptul insulei. L-a vrăjit glasul măicuţelor care cântau la slujbă. Când şi-a adus aminte motivul pentru care se afla pe malul Oltului, animalele au refuzat să-l mai asculte, de parcă o mână nevăzută le ţinea pe loc. În disperare, săteanul a început să sape în albia râului, când a dat peste icoana sfântă.

Bătrânii din zonă încă îşi mai amintesc perioada în care Oltul nu era îngrădit de baraje şi se revărsa în puhoaie la vale, aducând cu el trunchiuri de copaci, inundând totul în cale. Totul, cu excepţia bisericuţei. 

Din cele şase icoane salvate, din tezaurul lui Neagoe Basarab, una este la Ostrov

În urmă cu 500 de ani, pereţii bisericii erau împodobiţi cu icoane care aparţineau familiei lui Neagoe Basarab, pictate la începutul sec. al XVI-lea. Mare parte din acestea s-au pierdut. În „Rapoartele lui Alexandru Odobescu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice”, din 1861, se pomeneşte doar de şase dintre icoane. 

Ulterior, ministrul Titu Maiorescu cerea Preasfinţitului Ghenadie al Râmnicului „încuviinţarea de a le depune la Muzeul Statului”.

Una dintre cele şase icoane, este chiar cea la care facem referire - „Maica Domnului cu Pruncul” după cum apare într-o inscripţie din dosarul de restaurare, în care se precizează că, fiind „veche şi făcătoare de minuni”, s-a degradat, fiind restaurată prin grija stareţei Platonida. 

image

Soţia lui Neagoe Basarab şi mama lui Mihai Viteazul s-au călugărit la Ostrov

Legenda locului mai spune că Despina, călugărită Platonida, a devenit stareţă peste 60 de măicuţe timp de 33 de ani. Trei decenii în care nu a părăsit insula, în final, când a făcut-o, şi-a găsit sfârşitul la Sibiu, de ciumă.

Revenind la Icoana Maicii Domnului – Hodighitria – aceasta este considerată o capodoperă artistică, fiind expusă în faţa catapetesmei din naosul bisericii. Deasupra uşii bisericii se află un tablou votiv în care apar: Neagoe, Despina, fiul şi fiica lor (Teodosie şi Ruxandra), ţinând în palme biserica, după modelul de la Cozia. 

Tot la „schitul dintre ape”, s-a călugărit şi mama lui Mihai Viteazul, după asasinarea fiului ei, sub numele de Teofana. Cu excepţia obştei de maici de acum, ultima comunitate de călugăriţe de la Ostrov s-a destrămat în 1890. Abia un veac mai târziu aveau să revină măicuţele în zonă, în 1996. 

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite