Relaţia cu Securitatea a seniorului Mircea Ionescu-Quintus, o temă de care „nu-l va scăpa nici Obama“

Relaţia cu Securitatea a seniorului Mircea Ionescu-Quintus, o temă de care „nu-l va scăpa nici Obama“

Mircea Ionescu-Quintus. FOTO Adevărul

În 96 de ani de viaţă, preşedintele de onoare al PNL i-a cunoscut pe Iorga, Carol al II-lea, Ion Gheorghe Duca şi Mareşalul Antonescu, a luptat pe front şi a făcut închisoare. Dar asupra acestei vieţi de film a planat şi umbra colaborării cu Securitatea

Ştiri pe aceeaşi temă

După ani petrecuţi sub monarhie, ocupaţia germană din Primul Război Mondial, perioada interbelică, legionari şi în lupta pe front, pentru Armata Română, până aproape de Stalingrad, Mircea Ionescu-Quintus a fost arestat de două ori la începutul perioadei comuniste, iar în 1952 este  trimis la Canal ca deţinut politic. 

Doi ani mai târziu, la ieşirea din arest, a fost racolat de Securitate, colaborare despre care a spus că nu a putut să o refuze din cauza anchetelor securiştilor, dar că declaraţiile date sub semnătură nu au deranjat pe nimeni.

Avocat, în continuarea tradiţiei din familie (a profesat timp de 56 de ani), dar şi ca fost deţinut politic, Mircea Ionescu-Quintus a dat informaţii ofiţerilor de Securitate, timp de câţiva ani.

Scandalul colaborării a izbucnit în 2000, când CNSAS a anunţat că seniorul liberal a informator al Securităţii. Mircea Ionescu-Quintus a contestat decizia, însă cererea i-a fost respinsă, iar abia după doi ani a obţinut dovada că nu a făcut poliţie politică.

Despre acest episod, Mircea Ionescu-Quintus a vorbit în 2012, într-un interviu pentru „Adevărul“. „E o temă care nu-mi face nicio plăcere. Eram preşedintele Senatului, în 2000, când a început scandalul. Vă daţi seama cu câtă uşurinţă aş fi putut eu să ajung la orice urmă de dosar. Şi să o fac să dispară. N-am ştiut nicio clipă că interogatoriile care mi se luau se consemnau. Fusesem deţinut politic, întrebările erau obligatorii. Mă chemau o dată pe lună şi mă întrebau diverse lucruri. Dintre persoanele care au apărut acolo, şi sunt multe, niciuna n-a venit vreodată la mine să mă critice. Mă întrebau despre situaţia politică, despre cum merg treburile printre avocaţi. Iar apoi despre cutare şi despre cutare. Şi eu le spuneam că sunt oameni cumsecade. Ceva în genul ăsta. Aveam o relaţie filatelică cu un evreu din Viena. Jumătate din întrebări erau despre evreul ăsta. Cine e? Şi scrisorile erau trimise oficial, prin Poşta Română. Când nu au mai fost mulţumiţi de relaţia cu mine, m-au scos din interogatorii. De altfel, am şi câştigat contestaţia la decizia CNSAS“, a explicat seniorul liberal.

Episodul l-a afectat

Înscris oficial în Partidul Liberal, în 1945, cu carnet semnat de Dinu Brătianu, Quintus a reintrat în PNL după Revoluţie, partid pe care l-a condus timp de 8 ani. După scandalul din 2000 şi schimbarea conducerii PNL, Quintus a fost numit, în 2002, preşedinte de onoare.

Scandalul cu Securitatea, însă, l-a afectat. „I-am zis şi nevestei: «De treaba asta nu scap. Niciodată!». Poate să vină şi Obama, nu te mai crede nimeni. Ai rămas cu treaba asta, o porţi. În fine, a fost o perioadă foarte tristă, dar care m-a reabilitat în primul rând faţă de mine. În 2000, deşi toată lumea zicea că fusesem cu Securitatea, prahovenii m-au ales. Sâmbătă am avut conferinţa organizaţiei de Prahova a PNL. Peste 900 de oameni în sală. Am venit niţel mai târziu, ca să nu mă obosesc prea mult. Când am urcat la prezidiu, 800 de oameni m-au aplaudat până m-am aşezat. M-am emoţionat“, a mai spus, în 2012, Mircea Ionescu Quintus pentru „Adevărul“.

La ani distanţă de episodul colaborării cu Securitatea, liberalul s-a detaşat de episod. „Astăzi, puţin le pasă oamenilor dacă ai fost sau nu colaborator. Nu-i mai interesează. Iar la ţară, habar n-au ce a fost asta. Astea sunt numai fitile ale adversarilor politici. Eu în afară de casă şi de un loc de veci, aici, în apropiere, nu am nimic“, a mai spus seniorul.

Mircea Ionescu-Quintus a fost deputat şi senator de Prahova, cu intermitenţe, între 1990 – 2004, ministru al Justiţiei în Guvernul Stolojan, preşedinte al Senatului, avocat, profesor de drept constituţional, este cetăţean de onoare al oraşului Ploieşti şi un cunoscut epigramist. Are un fiu, stabilit în Germania, şi trăieşte în Ploieşti, alături de soţia sa.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările