Moartea suspectă a celui mai mare orator român. Cum a sfârşit Take Ionescu otrăvit cu stridii, servite de o vânzătoare dispărută pentru totdeauna

Moartea suspectă a celui mai mare orator român. Cum a sfârşit Take Ionescu otrăvit cu stridii, servite de o vânzătoare dispărută pentru totdeauna

Take Ionescu este înmormântat la Mănăstirea Sinaia. FOTO epocă

Fost prim-ministru al României, avocat strălucit şi excelent orator, Take Ionescu „guriţă de aur“ este înmormântat la mănăstirea Sinaia. Dorinţa, lăsată cu limbă de moarte, după o miraculoasă vindecare în staţiunea de pe Valea Prahovei, a fost îndeplinită de soţia sa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Take Ionescu a murit din cauza unor stridii mâncate la Napoli, zvonurile vremii vorbind despre o „eliminare“ a policianului.

Născut într-o familie modestă din Ploieşti, care teoretic îi restrângea din start ascensiunea socială şi politică, Take Ionescu (1858-1922) a reuşit, printr-o pregătire de excepţie şi un discurs care făcea vâlvă, ce i-a adus porecla „guriţă de aur“, să devină unul dintre cei mai mari oratori români şi unul dintre politicienii şi diplomaţii de frunte ai ţării.

Pe numele său adevărat Dumitru Ioan, Take Ionescu (scris şi Tache Ionescu), s-a născut pe 13 octombrie 1858 la Ploieşti, într-o familie de negustori. Prin origini, Take Ionescu ar fi fost „condamnat“ la o viaţă burgheză, fără şanse de ascensiune în viaţa politică, rezervată priviligaţilor vremii.

Doar că ambiţia şi talentul lui Take Ionescu au depăşit tiparele epocii, iar după ce şi-a luat bacalaureatul la Ploieşti (în timpul liceului şi-a schimbat numele din Ioan în Ionescu), profită de o situaţie financiară îmbunătăţită a familiei pentru a merge la Paris să studieze Dreptul. Devine doctor în avocatură „magna cum laude“ şi îl are coleg pe Raymond Poincare, viitorul preşedinte al Franţei.

Întors în ţară, devine în scurt timp renumit pentru elocinţă, pregătirea temeinică a proceselor, dar, mai ales, pentru talentul oratoric excepţional, cel care îi va aduce mai târziu şi porecla de „guriţă de aur“.

Bolnav de holeră în copilărie

De Ploieşti se leagă un episod mai puţin cunoscut din viaţa lui Take Ionescu. La vârsta de cinci ani este înscris la şcoala primară din Ploieşti, dar trebuie să întrerupă cursurile în vara anului următor când cade victimă epidemiei de holeră care a afectat oraşul în 1864.

Copilul a supravieţuit bolii în mod miraculos, iar la recomandarea medicilor, şi-a petrecut vara în convalescenţă la Mănăstirea Sinaia, loc de care va rămâne foarte legat. Acesta va fi şi motivul pentru care, la maturitate, lasă cu limbă de moarte ca, atunci când îi va veni sfârşitul, să fie înmormântat în această mănăstire, dorinţă îndeplinită de familie.

În timpul Războaielor Balcanice, Take Ionescu a mediat negocierile din Atena dintre trimisul Imperiului Otoman, Mehmed Talat Pasa şi guvernul grec. A reuşit să convingă cele două părţi să semneze o întelegere, lucru pentru care a primit mulţumiri din partea celor două state şi a devenit cetăţean de onoare al Atenei. De asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, din 1913, care a încheiat cel de Al Doilea Război Balcanic, în urma căreia România a primit două judeţe ale Dobrogei Noi, teritorii care ulterior au fost restituite Bulgariei.

Take Ionescu a fost ministru de Externe între 1917 şi 1918 şi între 1920 – 1922, favorizând intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial împotriva Germaniei. La sfârşitul războiului, Take Ionescu a fost Şeful Comitetului Naţional la Conferinţa de Pace de la Paris, ce a încheiat Primul Război Mondial.

Pentru scurt timp, decembrie 1921 – ianuarie 1922, este şi prim-ministru, dar a fost nevoit să demisioneze din cauza unei moţiuni de cenzură.

Moartea provocată de stridii infestate

Avea doar 63 de ani când, dezamăgit de faptul că nu primise votul de încredere ca prim-ministru, funcţie pe care şi-a dorit cu ardoare să o ocupe măcar o dată în timpul vieţii, a plecat în vacanţă, în vara lui 1922, la Napoli. Aici, într-un restaurant, a avut bunul simţ să nu refuze stridiile care i s-au oferit cu insistenţă de către o vânzătoare.

La Roma i s-a declanşat o infecţie bacteriană a aortei, declanşată de stridiile infestate şi, în ciuda îngrijirilor acordate de medici celebri, a murit pe 22 iunie 1922 din cauza unei hemoragii interne. Episodul a stârnit în epocă suspiciunea unei „eliminări” puse la cale atât de duşmanii interni cât şi externi. Se pare că nici o altă persoană din restaurant care a consumat stridii în acea zi nu s-a îmbolnăvit, iar vânzătoarea a fost căutată de Poliţie luni de zile, dar nu a putut fi găsită.

Vestea morţii sale a produs consternare în România. În ziua de 24 iunie, trenul mortuar a pornit de la Roma, trecând prin Iugoslavia, unde i s-au acordat onoruri oficiale. În tară, populaţia a ieşit în întâmpinarea trenului, iar sicriul a fost aşezat în rotonda Ateneului Român.

Conform dorinţei sale, Take Ionescu a fost înmormântat la mănăstirea Sinaia, la umbra unor brazi maiestuoşi, locul în care s-a vindecat de holera din copilărie.

Cavoul lui Take Ionescu de la Mănăstirea Sinaia. FOTO Club Rotary

Cavoul de la Mănăstirea Sinaia

Turiştii care ajung la mănăstirea Sinaia, unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Prahova, cu o istorie de 300 de ani, află cu surprindere că Take Ionescu este înmomântat aici. Cavoul este plasat în curtea veche a mănăstirii, lângă paraclis, într-un mic gang ce străpunge latura de nord pe sub clopotniţa-turn, dând spre cimitirul mănăstirii.

Cea care s-a ocupat de îndeplinirea dorinţei politicianului a fost Adina Cordescu (Olmazu), a doua soţie a lui Take Ionescu. S-au căsătorit în 1918 după moartea primei soţii, Elisabeth (Bessie) Richards.

Cavoul lui Take Ionescu. FOTO wikipedia.org

Adina Take Ionescu (cum era numită oficial în societate) face toate diligenţele necesare pentru amenajarea capelei funerare din incinta mănăstirii Sinaia, după ce obţine, cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, aprobărilor de la Guvern şi Eforia Spitalelor Civile, de care aparţinea mănăstirea.

Mausoleul din curtea veche a mănăstirii are în alcătuirea sa două încăperi, pe pereţii cărora sunt săpate în piatră fraze din discursurile celebre rostite de Take Ionescu şi vegheate în eternitate de două fresce, operele lui Costin Petrescu, unul dintre cei mai prolifici şi respectaţi artişti ai epocii, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, patronul spiritual al lui Take Ionescu şi Maica Domnului - Oranta.

Frumoasa sculptură şi pietrăria mausoleului au fost executate de Emil W. Becker, sculptor bucureştean din perioada 1881-1952.

„Nedreptăţile pe care mi le-au făcut alţii mie nu cer nimanui să le regrete, căci eu le uit. Acelea pe care le-am făcut eu altora, nu cer nimanui să le ierte, căci eu le regret“, este una din inscripţiile de pe pereţii mausoleului.

În incinta mausoleului, lângă sarcofag, se afla urna cu cenuşa şi bustul Adinei Olmazu, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian, Roscitano, la Roma, în septembrie 1926.

Vă mai recomandăm

FOTO Legenda Mănăstirii Sinaia, ridicată de spătarul Mihail Cantacuzino după un un pelerinaj la muntele Sinai. Unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Prahova, mănăstirea Sinaia are o istorie de peste 300 de ani. De existenţa ei se leagă identitatea istorică a oraşului Sinaia, fiind prima construcţie ridicată pe acest teritoriu, de spătarul Mihail Cantacuzino, impresionat de măreţia locurilor vizitate într-un pelerinaj la muntele Sinai. A fost şi prima mănăstire şi biserică din România electrificată, prin grija Regelui Carol I.

Posada, castelul urmărit de blestemul focului. A fost incendiat pentru a distruge documentele secrete ale lordului Thomson, amantul Marthei Bibescu. Mai puţin cunoscut românilor, deşi se află chiar în „poarta“ de intrare pe Valea Prahovei, Castelul Posada sau Castelul Bibescu a fost incendiat de nemţi în Primul Război Mondial pentru a distruge arhiva Legislaţiei Britanice, depozitată aici de Lordul Thomson, amantul Marthei Bibescu. În 1950, un nou incendiu a desăvârşit dezastrul. Castelul a fost reşedinţa de vară a Marthei şi a soţului acesteia, George Valentin Bibescu

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: