Arhitectul care a lăsat agitaţia oraşului pentru o viaţă de hobbit în inima pădurii: „Curaj aveţi voi, care aţi ales să rămâneţi în oraş, nu eu“

Arhitectul care a lăsat agitaţia oraşului pentru o viaţă de hobbit în inima pădurii: „Curaj aveţi voi, care aţi ales să rămâneţi în oraş, nu eu“

Tudor Tescoveanu, arhitectul care a ales să lase agitaţia oraşului pentru liniştea din mijlocul pădurii

În luna ianuarie 2020 se împlinesc o mie de zile de când un tânăr arhitect din Bucureşti a decis că aleagă altă cale decât cea impusă de un sistem care îl forţa să se conformeze unor reguli ce-i îngrădeau libertatea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tudor Tescoveanu avea 35 de ani când a renunţat la un serviciu bine plătit şi la tot ceea ce îi oferea viaţa de oraş. După multe căutări, s-a retras într-un cătun de munte, aproape de Sovata. Aici şi-a cumpărat o parcelă de teren, iar vara aceastui an, a început construcţia unei locuinţe atipice pentru zilele noastre, inspirată parcă din poveştile cu hobbiţi.

”M-a întrebat cineva de curând cum de am avut curajul să fac acest pas şi i-am spus că nu eu sunt cel curajos, ci voi ceilalţi care aţi ales să rămâneţi în oraş. Da, acum sunt şase grade afară, casa nu este gata, dorm într-un cort ridicat în podul unei bucătării de vară, îmi îngheaţă degetele pe telefon, dar între a sta la şase grade afară, aici, în mijlocul pădurii şi a sta la 21 de grade, într-o cutie de beton, prefer prima variantă. Important este pentru fiecare să înţeleagă de ce valori are nevoie. Eu am căutat liniştea”, mărturiseşte Tudor.

Tudor Tescoveanu, arhitectul care a ales viaţa în mijlocul pădurii FOTO arhivă personală

Deşi a locuit în Bucureşti până la finalul studiilor universitare, Tudor a simţit tot timpul că acest oraş nu este casa lui. Imediat după ce a terminat Facultatea de Arhitectură a realizat că de atunci are libertatea să aleagă. S-a mutat la Sibiu, la Braşov, apoi în inima ţării, la Cluj, dar chair dacă aceste oraşe răspundeau oarecum nevoilor sale nu se apropiau de ceea ce Tudor considera ”acasă”. Experimentele l-au făcut să înţeleagă că nu oraşul trebuie să-l tot schimbe, ci felul de viaţă cu totul. A pus apoi degetul pe hartă şi a decis să plece un an unde s-o nimeri.

Bucătăria de vară folosită acum drept locuinţă provizorie până ce căsuţa hobbit va fi finalizată

 FOTO Tudor Tescoveanu

”Am pus degetul pe Munţii Cernei şi am locuit o perioadă în satele de deasupra norilor de lângă Băile Herculane. Poate sunteţi familiarizaţi cu Ineleţ, Cracu Mare, Scărişoara. Am dormit prin poduri de grajduri abandonate, prin case părăsite. Am vrut să văd dacă acest stil de viaţă este pentru mine. Ceea ce am simţit eu aici, în munţi, nu este sentimentul acela de libertate pe care ţi-l dă vacanţa, când stai cu burta la soare, ci este chiar libertatea şi liniştea de care aveam nevoie. După un an şi ceva am ajuns la concluzia că nu locul contează, ci, într-adevăr, stilul de viaţă. N-a fost să fie să rămân în Munţii Cernei, aşa că am ajuns aici, în secuime, dar putea fi ori care alt loc”, povesteşte Tudor.

Planul căsueţi hobbit FOTO Tudor Tescoveanu

În satul de lângă Sovata, Tudor şi-a cumpărat un teren unde a început să dezvolte un proiect care a surprins pe mulţi. O casă ”rotundă” cu o amprentă la sol asemănătoare conturului portretului lui Mikey Mouse, aşa cum au decretat vizitatorii care au văzut clădirea de la înălţime, cosnturită doar din materiale oferite de natură, pământ, pietre şi lemn. Casa ciudată pentru cei neaveniţi, dar despre care tânărul arhitect spune că este doar atipică pentru arhitectura contemporană are o spurafaţă utilă de aproximativ 60 de metri pătraţi, o cameră de zi, două dormitoare, baie şi bucătărie.

Cu excepţia ferestrelor şi a uşii, nimic nu este rectangular. Construcţia respectă o reţetă tradiţională, nefiind prima casă construită în acest mod. Ceea ce surprinde nu este doar forma ei rotundă, ci şi materialele de construcţii alese. În loc de cărămizi, Tudor a folosit saci plini cu pietre, pentru fundaţie, şi saci cu pământ pentru pereţi.

Căsuţa hobbit a început să prindă contur în toamnă. Va fi finalizată în vara anului viitor FOTO Tudor Tescoveanu

”Ca idee, nu am inventat eu tehnica, nu îmi apropriez eu această soluţie. Sunt două tehnici, una se numeşte hiperadobe, cealaltă se numeşte superadobe. Una foloseşte saci de rafie, între care se pune sârmă ghimpată ca să nu alunece. Eu am folosit hiperadobe, cu saci raschel, aceia pentru legume, pe care i-am umplut cu pământ. Sacii având găuri, pământul dintr-un sac comunică direct cu pământul din celălalt sac şi atunci, când se compactează, devine peretele monolit, nu mai avem alunecarea dintre straturi pe care eu trebuie să o previn prin intermediul sârmei ghimpate. Înseamnă mai puţină manoperă, mai puţin material consumat, mai puţin plastic, mai ieftin”, explică Tudor.

Casa este construită din saci umpluţi cu pământ FOTO Tudor Tescoveanu

Căsuţa de hobbit este finalizată parţial, urmând ca din primăvară Tudor să ridice şi acoperişul. Şi aici este vorba despre o lucrare specială. Fiecare încăpere va avea acoperişul ei, în formă de ciupercă, peste care va fi pus un strat de pământ. În timp, natura va continua această lucrare, înghiţind practic căsuţa, la vedere rămânând doar ochiurile de geam şi uşa.

Tudor Tescoveanu, alături de mama şi de sora lui. Mama lui Tudor a muncit cot la cot cu el pentru ridicarea căsuţei din pământ FOTO TUdor Tescoveanu

Decizia construirii unei case rotunde nu este întâmplătorare, susţine arhitectul. Iarna trecută a locuit într-o casă asemănătoare, începută de cineva şi finalizată de Tudor. ”Faptul că am locuit în zece metri pătraţi într-o încăpere fără colţuri mi-a plăcut. Mi-a oferit sentimentul de a nu exista cealaltă parte, dincolo, coluţul, totul devine ceva permanent, ciclic. În plus mai are şi anumite avantaje atât de natură termică, este mult mai eficient termic un corp rotund decât unul cu colţutri, dar şi de natură statică. Este mult mai stabilă o construcţie rotundă decât una rectangulară”, spune Tudor.

Deşi se poate susţine financiar, având proprietăţi care îi asigură un venit constant, Tudor este decis să-şi producă singur ceea ce consumă. Lângă casă şi-a amenajat o grădină, de unde, în toamă a cules roadele, de la cartofi şi porumb până la roşii şi fasole, iar cu ajutorul darurilor primte de la oamenii din sat care  poate trece iarna fără probleme. De curând, în bucătăria de vară unde locuieşte până va termina căsuţa hobbit, şi-a montat o sobă, astfel că iarna grea specifică zonei nu-l sperie. În plus, îl are alături pe Patrocle, un câine ciobănesc mioritic, paznic de nădejde.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: