Misterul dispariţiei cărţilor Brătienilor. Cine a distrus „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România“

Misterul dispariţiei cărţilor Brătienilor. Cine a distrus „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România“

Foto: Centrul de Cultură Brătianu

Conacul Florica, leagănul celei mai mari dinastii de oameni politici pe care a dat-o această ţară, este încă unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, conservat foarte bine până în zilele noastre. Cu unele excepţii, însă, pentru că mii de cărţi ale celei mai mari colecţii particulare din România, dar şi o serie de importante obiecte de mobilier au fost distruse sau risipite aiurea în anii regimului comunist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conacul în care s-a născut şi a trăit familia de oameni politici români care a dat acestei ţări trei prim-miniştri, dintre care Ion şi Ionel Brătianu, cei care au construit şi desăvârşit Vila Florica,  tată şi fiu, au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne, este nu doar locul în care celebra familie de liberali a luat decizii istorice pentru acest neam, ci şi un valoros vechi domeniu boieresc, unul dintre cele mai impresionante din această ţară.
   
Ochiul oricărui vizitator care parcurge cele aproape 40 de camere ale conacului rămâne de fiecare dată uimit de bibliotecile de la parter şi etaj, care, astăzi, deşi sunt aproape goale, păstrează aerul de odinioară şi impresionează prin frumuseţea plafoanelor sculptate şi măiestria lambriurilor ce le decorează.
 
Prin vastele sale colecţii de cărţi şi reviste, dar şi de incunabule, timbre şi obiecte numismatice, biblioteca de la Florica a fost una din cele mai importante din România. Omul politic român Constantin Argetoianu, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al României (între 28 septembrie 1939 şi 23 noiembrie 1939) o numea “cea mai însemnată bibliotecă particulară din România“.
 
“Stocul” de mii şi mii de cărţi, adunate în timp de dinastia Brătienilor, uluia pe oricine trecea pragul conacului, iar pe la „Mecca” liberalilor de la Ştefăneşti chiar au ajuns, de-a lungul anilor, personalităţi de marcă ale vieţii publice: regii Carol I şi Ferdinand I, reginele Elisabeta şi Maria, fraţii Golescu, C.A. Rosetti, mareşalul Averescu, prinţul Barbu Ştirbey,omul politic I. G. Duca, pentru că în saloanele conacului de la Florica s-au luat decizii importante privind istoria, s-au hotărât reforme majore, s-au alcătuit şi destituit guverne, s-au stabilit strategii în timp de pace şi război, şi, cel mai important pentru istoria acestui neam, s-au gândit Independenţa României şi Unirea. 
 
Despre structura aceleiaşi biblioteci, omul politic liberal Ion Gheorghe Duca, fost ministru al Educaţiei (1914-1918), al Agriculturii (1919-1920), al Afacerilor externe (1922-1926), al Afacerilor interne (1927-1928), şi prim-ministru al României între 14 noiembrie şi 30 decembrie 1933 spunea: „Cercetătorii bibliotecii lui Ion I.C. Brătianu vor găsi într-însa o mare diversitate de cărţi, dovadă a vastei sale culturi şi a interesantului său eclectism. Dar, fără îndoială că ceea ce predomină sunt cărţile de istorie şi îndeosebi cele care se referă la trecutul neamului nostru. Colecţia aceasta, în unele privinţe mai bogată şi mai complectă chiar decât colecţia Academiei Române, a fost începută de Ion Brătianu, în marea lui dragoste de a cunoaşte originea şi viaţa sbuciumată a ţărilor româneşti şi continuată apoi de fiul său, Ionel, întâiu dintr-un sentiment de filială pietate şi pe urmă din interesul tot mai viu şi tot mai pasionat ce el însuşi purta istoriei noastre”.
  
5000 de volume, transferate în Biblioteca Fundaţiei 
 
După moartea lui Ionel Brătianu, în 1927, din bibliotecă au fost mutate 5000 de volume, transferate în Biblioteca Fundaţiei “Ion I.C. Brătianu“, iar două decenii mai târziu, începea sfârşitul valoroaselor colecţii adăpostite în ”Mecca" liberalilor.
 
Mii de volume au fost arse în parcul conacului
 
Practic, după 1948, biblioteca de la Florica a fost risipită şi distrusă. În decurs de câteva săptămâni, mii de volume au fost arse de comunişti în parcul conacului de la Ştefăneşti. Numai o mică parte din aceste colecţii a apucat să fie salvată şi donată Academiei Române şi altor biblioteci. 


"În toată ţara, comuniştii au ars biblioteci întregi de cărţi considerate neconfiorme cu ideologia lor, au distrus cărţile de religie, istorie, filosofie, econmie politică, drepturile omului sau cele care prezentau alte ideologii diferite de a lor. S-au năpustit cu furie asupra cărţilor scrise în alte limbi (la Florica erau multe în franceză) pentru că erau considerate propagandă capitalistă. Este specific regimurilor totalitare să distrugă cărţi deoarece cartea este calea omului spre adevăr şi lumina", explică, pentru Adevărul, istoricul Ştefan Dumitrache.
 
“După răsturnarea regimului comunist în 1989 şi revenirea României la un regim democratic, s-au produs schimbări şi mutaţii radicale şi în domeniul culturii. Dintre bunurile importante ale patrimoniului cultural naţional care şi-au redobândit statutul de proprietate a familiei Brătianu s-a înscris şi conacul de la Florica, drepturile legitime ale moştenitorilor, uzurpate de regimul comunist, fiind recunoscute de statul român. Evoluţiile care s-au produs în statutul juridic al Casei Brătienilor de la Florica au cunoscut un parcurs reglementat de legislaţia în vigoare. Ordinul 518 din 5 aprilie 1993 defineşte locul şi rolul Centrului de Cultură “Brătianu”, spune Simona Şerban, Directorul Centrului de Cultură Brătianu.
 
Din 1993, odată cu infiinţarea centrului de Cultură Brătianu, care încă mai fucţionează în Vila Florica (scoasă recent la vânzare de către moştenitorii familiei Brătianu, prin intermediul casei de licitaţii Artmark Historical, după ce Ministerul Culturii şi-a declinat dreptul de preemţiune către autoritatea locală, iar negocierile moştenitorilor domeniului Brătienilor cu oficialii Consiliului Judeţean s-au blocat) s-a încercat recuperarea / achiziţionarea unei părţi din colecţiile de carte ale familiei Brătienilor. Biblioteca Vilei Florica numără  acum  de vreo patru ori mai puţine volume decât la 1927.
 
"La momentul actual, biblioteca Centrului de Cultură “Brătianu” cuprinde 5561 de volume. Volumele au fost obţinute fie prin achiziţii, fie prin donaţii pe parcursul celor 23 de ani de la înfiinţarea instituţiei" spune Simona Şerban, directorul Centrului de Cultură Brătianu.Nu se ştie exact  însă câte cărţi se aflau în biblioteca de fa Florica imediat după Revoluţie şi nici ce s-a întâmplat cu ele până la înfiinţarea Centrului de Cultură Brătianu
 
Biblioteca de la parter (salonul) adăposteşte piese de mobilier original 
 
Chiar dacă bibliotecile conacului sunt mai mult goale, câteva din bunurile culturale mobile clasate ce aparţin Centrului Cultural „Brătianu”, încă mai reconstituie cu succes atmosfera conacului de odinioară. Printre ele, o masă dalată din lemn de cireş pietrificat, piele şi ceramic, o piesă autentică, de secol XVI-XVII, realizată într-un atelier oriental.
 
“Din această bibliotecă se făcea accesul în dormitorul soţilor Ion şi Pia Brătianu. Masa a fost achiziţionată în anul 1860 la o licitaţie în Paris de Ion C. Brătianu, dar este mult mai veche, datată din sec. al XVI-lea. Pe plăcile de ceramică sunt evocate motive (unele zoomorfe) din viaţa tradiţională persană. Soba, printre puţinele din casă care ni s-au păstrat, este decorată cu un brâu împletit în trei ce se mai găseşte şi pe partea de est a casei şi pe capela familiei. Acest motiv arhitectural ar reprezenta „Sfânta Treime” şi se folosea des în perioada respectivă (sfârşitul sec. al XIX-lea- începutul sec. al XX-lea)”, spune Simona Şerban.
 
Pe lângă masa din lemn de cireş, tot din categoria bunurilor culturale mobile clasate mai fac parte un scrin din lemn de nuc, expus în bibliotecă, o parte dintr-un bust (capul lui Ion C. Brătianu, realizat în marmură), piesă datată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, opera unui autor necunoscut şi expus pe scrinul din lemn de nuc din bibliotecă, dar şi bustul lui Ion. C. Brătianu, realizat de Ion Jalea în 1926, turnat în bronz. Tot aici sunt incluse şi bastonul lui Ion C. Brătianu, fracul lui Dumitru C. Brătianu, un pahar cu monograma lui Dumitru Constantin Brătianu, din cristal de Baccara şi o bancă din lemn de cireş, bunuri ce au fost clasate în patrimoniul cultural naţional mobil în 2014.
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările