Preocuparea neobişnuită a unui preot. Cum a revoluţionat turismul montan părintele Constantin Mătasă

Preocuparea neobişnuită a unui preot. Cum a revoluţionat turismul montan părintele Constantin Mătasă

Constantin Matasă, un pionier al turismului din România. FOTO: neamt.ro

Preotul Constantin Matasă, întemeietorul Muzeului de Arheologie din Piatra Neamţ, are merite incontestabile şi în promovarea turismului în judeţul Neamţ, dar mai ales în masivul Ceahlău, fiind un pioner al domeniului aflat în începuturile sale în România interbelică.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Constantin Mătasă s-a născut la 20 ianuarie 1878, în Răpciuni (sat dispărut după apariţia Lacului de acumulare de la Bicaz), comuna Ceahlău, fiind primul copil al unei familii de preot, încetând din viaţă pe 3 noiembrie 1971, la vârsta de 93 de ani. 
 
Încă de copil a fost fascinat de locurile natale, dar mai ales de muntele ce străjuia comunităţile de la poale, astfel că sunt de înţeles stăruinţele viitoare pentru punerea în valoare a ţinutului şi a masivului, în special. 
 
Dar iată cum descria pasiunea sa, în memoriile din 1934, cel ce avea să devină parohul bisericii Precista din Piatra Neamţ şi întemeietorul Muzeului de Arheologie: 
 
„Un alt câmp de lucru, pe cât de neofenisv, pe atât de nou şi nebătătorit încă pe aici, a fost activitatea mea de turism. Pentru acest ram de activitate aveam sădită în inima mea o mare dragoste, încă de la etatea de 14-15 ani, când vizitatorii Ceahlăului găzduiau în trecere pe la noi în Răpciune şi mă cereau de la tata să-i conduc pe munte. Era o mare sărbătoare pentru mine când puteam să particip la o astfel de excursie, pentru că mi se da prilejul de a mă afla şi eu într-o societate aleasă, întreoameni care trăiau prin Bucureşti şi alte târguri de la capătul pământului“. 
 
Şi mai consemna că cele mai frumoase amintiri îi sunt cele legate de drumeţiile prin Munţii Neamţului şi că întâlnirea cu oameni deosebiţi a fost pentru el o adevărată şcoală, „l-au scos din sălbăticie“: 
 
„Aceste excursii cu familii de oameni învăţaţi, cu profesori vestiţi, cu doctori, ofiţeri etc au fost pentru mine o adevărată şcoală, m-au scos din sălbăticie. Mi-am dat seama de-abia mai târziu că spre a fi într-adevăr om, nu e de ajuns să ştii numai carte, oricât de multă, dar să ştii să te aperi în lume în chip civilizat. Cele mai frumoase clipe de recreaţie, pe care le-am putut gusta în viaţă, au fost acelea din hoinărelile mele, totdeauna cu alţi prieteni, prin munţii regiunii noastre, Ceahlăul, Grinţieşul, Barnarul, Dealul Vânăt, Munţii Tarcăului şi Cheile Bicazului“.
 

Instantanee din „Album de fotografii“ sunt trimise regelui Carol al II-lea

În momentul când organizarea unor cercuri de turism în localităţile cu potenţial a devenit o preocupare a Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Constantin Mătasă nu a mai avut „linişte“, dedicându-se altruist. Tot ceea ce presupunea turismul era o noutate a acelor vremuri, fiind puţin dezvoltat prin Neamţ.

Dovada este un răspuns trimis ministerului menţionat, pe 30 ianuarie 1928, de către prefect în care se menţiona că pe raza judeţului de la poalele Ceahlăului nu existau „societăţi sau secţii de turism“, doar „o societate Rapid“, pentru serviciul poştal şi transport călători Piatra Neamţ -  Tulgheş şi Boşteni“.

Şi, date fiind pasiunile preotului, numit de Dan Zamfirescu (istoric literar şi bizantinolog), „Hogaş al turismului din Moldova de sub Munte“, a fost în atenţia oficialilor judeţului pentru valorificarea potenţialului turistic, a monumentelor istorice şi naturii.
 
Pe 23 martie 1936 a fost înfiinţat Oficiul Local de Cură şi Turism Piatra Neamţ, preotul Matasă fiind ales în comitetul de conducere ca delegat din partea Casei Naţionale Regina Maria. De menţionat că oraşul Piatra Neamţ devenise staţiune balneo-climaterică din 1923, iar din octombrie 1935 şi staţiune climaterică de iarnă.
 
Până la înfiinţarea oficiului amintit, Constantin Matasă îl ajută pe un profesor, Nicolae Teodorescu, să publice o lucrare care avea ca temă tocmai turismul, „Album de fotografii din 1929 al judeţului Neamţ“, la care a lucrat peste 12 ani şi care cuprindea „pe lângă minunatele frumuseţi ale naturii, tot ce poate caracteriza acest judeţ din punct de vedere naţional, artistic, cultural, economic - monumente şi localităţi istorice, mânăstiri şi biserici, şcoli, spitale, fabrici, localităţi balneare şi climaterice, lucrări edilitare şi vederi ale munţilor şi Văii Bistriţei“.
 
Albumul conţinea peste 1.000 de fotografii, profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ, pomenind într-o lucrare de-a sa că, în documente de arhivă, se menţionează că un număr de fotografii din acest volum, cele mai sugestive, au fost trimise şi regelui Carol al II-lea, care cunoştea judeţul din timpul Primului Război Mondial, primind din partea acestuia şi o scrisoare de mulţumire datată 1062/1931.
 

Activitatea Casei Naţionale Regina Maria din Piatra Neamţ este prezentată Rezidentului Regal al Ţinutului Prut

Cabana Dochia are o istorie de peste 100 de ani în Ceahlău. FOTO: emunte.ro
 
Odată înfiinţat Oficiul Local de Cură şi Turism Piatra Neamţ, Constantin Matasă se implică în întocmirea traseelor şi montarea de tăbliţe indicatoare, iniţiate de Automobil Clubul Român, pe drumurile turistice din ţinutul Neamţ. 
 
Asta după ce a fost semnată Convenţia Internaţională de la Geneva, din 30 martie 1931, privind unificarea semnalizării rutiere, hotărâre pe care Parlamentul României o ratifică la 19 iunie 1935, devenind lege. În susţinerea acesteia, preotul menţiona: 
 
„Pentru ca românii să-şi cunoască mai bine ţara, iar pe de altă parte să atragem cât mai mulţi străini, care venind să ne admire frumuseţile naturale ale ţării, să ne aducă şi acea înflorire economică
inerentă unui trafic intens de vizitatori străini“. În acest scop, tot în 1936, a fost realizată o hartă a drumurilor de stat şi judeţene, în care s-a stabilit distribuţia indicatoarelor. 
 
În dezvoltarea activităţii de turism Matasă trimitea, pe 2 octombrie 1938, un memoriu Ţinutului Prut, cerând sprijin pentru reorganizarea lui în judeţul Neamţ, arătând că este „aşa de mult cercetat de iubitorii de pitoresc, nu numai din ţară, dar chiar şi de străini“ şi că „Ceahlăul este cel mai măreţ monument al naturii din partea răsăriteană a ţării şi nu s-a făcut până acum nici o îmbunătăţire turistică mai importantă pentru numeroşi vizitatori, decât doar vechea cabană de pe vârf (cabana Dochia, de pe platoul masivului - n.r.), cu totul neîncăpătoare şi lipsită de cel mai elementar confort“. 
 
Pe 18 februarie 1940, prezenta activitatea Casei Naţionale Regina Maria din Piatra Neamţ Rezidentului Regal al Ţinutului Prut, notând:„În ce priveşte drumeţia, secţiunea de turism a Casei Naţionale a izbutit, fie prin stăruinţi pe lângă autorităţile de stat, fie prin mijloace proprii să deschidă un nou drum - neterminat încă - pentru urcarea Ceahlăului pe cea mai pitorească regiune de pe Valea Izvorul  Muntelui; să organizeze la capătul acestui drum, în punctul de unde începe ascensiunea cu piciorul, o confortabilă casă de adăpost cu 3 camere şi 7 paturi cu somiere şi cu toată zestrea necesară unui odihnitor popas. S-au completat apoi marcajele, s-au îmbogăţit potecile ce au nevoie de reparaţie în fiecare primăvară şi am deschis două poteci noi, care înlesnesc vizitarea celor mai frumoase locuri de pe munte, rămase altfel ascunse privirei celor mai mulţi dintre turişti“.
 

„Călăuza judeţului Neamţ“ şi „Palatul Cnejilor“

Fostul Palat Administrativ din Piatra Neamţ, găzduieşte acum Muzeul de Istorie. FOTO:historia.ro 
 
Pentru a argumenta potenţialul turistic al zonei şi pentru a fi spijinit în proiectele sale, preotul reamintea la orice ocazie că „Piatra Neamţ este unul din centrele de turism cele mai frecventate, având poziţiunile cele mai pitoreşti, care au fost favorabil apreciate de toţi străinii ce au vizitat acest oraş“. 

Într-un memoriu adresat preşedintelui Oficiului Naţional de Turism Bucureşti, din 7 octombrie 1939, cerea reconstruirea cabanei Dochia, care nu mai corespundea cerinţelor:

„Anual, Ceahlăul este vizitat de mii de turişti; există o singură cabană neîncăpătoare cu 2 camere unde se îngrămădesc pe vreme rea vreo 70-80 persoane, în paturi comune şi pe jos, solicitând construirea unei cabane încăpătoare pe Ceahlău, aşa cum sunt multe în Carpaţii noştri de Sus“. 

În documente de arhivă, Constantin Matasă este surprins ca fiind cel care „dădea relaţii vizitatorilor, făcea propagandă staţiunilor balneare şi climaterice din judeţ şi împrejurimilor pitoreşti a acestui judeţ prin numeroasele conferinţe ţinute în Piatra Neamţ şi judeţ, în cadrul Serviciului Social“. Se mai precizează că aceste conferinţe au fost difuzate şi la Postul de radio Bucureşti, iar broşura „Călăuza judeţului Neamţ“, a fost făcută publică şi pusă la îndemâna vizitatorilor. 

Energicul preot, îndrăgostit de frumuseţile naturii şi bogăţiei monumentelor istorice ale ţinutului Neamţ, a scris nenumărate articole în presa şi publicistica vremii, cărţi de popularizare a acestora „Călăuza judeţului Neamţ“, apărută în 1929, la Editura Cartea Românească, cu o prefaţă de Simion Mehedinţi şi „Palatul Cnejilor“ (1938). 

În privinţa arheologiei, Constantin Matasă întreprinde numeroase cercetări în judeţ, descoperind importante situri, iar rezultatele cercetărilor sunt valorificate, înfiinţând Muzeul de Arheologie din Piatra Neamţ în Casa Naţională Regina Maria. 

Se preocupă de restaurarea patrimoniului arheologic, descoperindu-l şi formându-l pe Aurel Buzilă, cel ce va fi unul dintre cei mai mari restauratori din România. 

„Putem conchide că preotul, în activitatea desfăşurată în domeniul turismului local şi judeţean, poate fi numit, fără nici o greşeală, întemeietorul turismului modern din această parte de ţară“, avea să scrie profesorul Gheorghe Radu despre Constantin Matasă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: