Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - Trihiruşa. De cine şi când a fost adusă la Mănăstirea Neamţ

Câteva mănăstiri din zona Neamţului adăpostesc mai multe icoane considerate făcătoare de minuni. Printre acestea este icoana Maicii Domnului cu trei mâini. Zugrăvirea celei de-a treia mâini a fost făcută după o minune legatâ de suferinţele Sfântuuil ioan Damaschinul.

Privite cu speranţă şi învăluite în mister, icoanele despre care se spune că sunt făcătoare de minuni atrag la mănăstiri şi alte lăcaşuri de cult o mulţime de pelerini. Oameni care-şi pun speranţa în puterea lor tămăduitoare, pentru ajutor în momentele grele ale vieţii, rugându-se şi aşteptând ca în viaţa lor să se producă un miracol. 

„Unele icoane sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducătoare de ploi binecuvântate şi protectoare ale mănăstirilor şi familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni şi ajutătoare credincioşilor. Dar unele poartă o charismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă mult şi cu lacrimi în faţa sfintelor icoane“, scria arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenicul duhovnicului Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, în cartea „Sfintele icoane făcătoare de minuni din România“. 

În ţinutul Neamţului, ascunse prin codrii munţilor Stânişoarei sau la poale de Ceahlău sunt câteva mănăstiri care adăpostesc icoane considerate făcătoare de minuni. Fiecare are povestea sa, iar din experienţele şi trăirile credincioşilor care au fost în preajma acestora, închinându-se şi rugându-se, s-au ţesut numeroase legende. 

Astfel de icoane sunt la mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Văratec, Agapia, Durău, Giurgeni sau Horaiţa.

Icoana se află la Mănăstirea Neamţ din anul 1788

La Mănăstirea Neamţ se află, pe lângă cea mai veche şi mai valoroasă icoană despre care se spune că este făcătoare de minuni din întreaga Românie - „Odighitria“ (Îndrumătoarea), sau „Lidianca“, alta de mare preţ, cea a Maicii Domnului cu trei mâini, căreia i se mai spune şi Trihiruşa. 

E o copie după icoana de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos şi este la aşezământul monahal din judeţul Neamţ de aproape două secole şi jumătate. A fost asusă la mânăstire în anul 1788, de către cuviosul Paisie de la Neamţ, stareţ în perioada 1779 -1794. 

Apariţia celei de-a treia mâini pe icoană este legată de o minune petrecută în viaţa Sfântului Ioan Damaschinul, care a trăit în secolul al VIII-lea. Legendele spun că acesta a fost pedepsit de împăratul Leon Isaurul al Damascului prin tăierea mâinii, pentru că ar fi fost apărător al celor „sfinte“. 

Apoi, Ioan Damaschinul a luat mâna sa tăiată şi a mers în faţa icoanei, cerând Maicii Domnului să îl vindece, lucru care s-a şi petrecut. Drept mulţumire şi recunoştinţă Sfântul Ioan a adăugat la icoana Maicii Domnului, în partea de jos, o mână de argint.

„În amintirea minunii, Ioan Damaschin a pus să se aşeze în josul icoanei o mână din argint, iar de atunci, aceasta a purtat denumirea de Maica Domnului cu trei mâini", conform crestinortodox.ro. 

Copia icoanei Maicii Domnului cu trei mâini - Trihirusa se află În biserica Sfântul Gheorghe din incinta Mănăstirii Neamţ şi a reparată în anul 1866, în timpul stareţului Timotei, lucru atestat de o inscripţie cu carectere româneşti şi chirilice: „Această sfânta icoana s-au zugravit din nou, afară de chipuri, în vremea prea cuviosului arhimandrit şi stareţ Chir Timotei. Anul 1866, mai 10 (de Agapie zugrav)”. 

Se mai spune că, în decursul istoriei, a făcut dovada semnelor miraculoase, una fiind în timpul unei invazii otomane. Un turc ar fi intrat în mănăstire şi a lovit icoana cu iataganul, după care mâna oşteanul a paralizat, iar arma i s-a sfărâmat. 

Despre Trihiruşa se mai spune că are puteri în vindecarea celor chinuiţi de boli incurabile, că este aducătoare de ploaie la vreme de secetă.

Lidianca, primită în dar de Alexandru cel Bun

Icoana Lidianca este cea mai veche din ţară. FOTO: manastireaneamt.ro

La Mănăstirea Neamţ se află şi mult mai cunoscuta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Lidianca“. Puterea duhovnicească ar veni şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665. 

Tradiţia şi unele însemnări arată că este o copie realizată după cea a icoanei Maicii Domnului pictată prin minune pe un stîlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraş din Israel unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. 

Se mai spune că, în anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh al Constatinopolului, fericitul Gherman a ajuns la Ierusalim şi după ce a văzut pe peretele bisericii din Lida icoana Maicii Domnului, a pus meşteri să-i picteze una exact ca cea originală, iar pe verso să fie chipul Sfântului Gheorghe. De aici

şi denumirea „Lidianca“. 

Conform unor vechi documente, ea a fost donată voievodului Alexandru cel Bun de împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ, pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu, spre sfârşitul domniei domnului moldovean. 

„Numeroasele mărturii pe care Mănăstirea Neamţ le-a păstrat ca pe un tezaur nepreţuit vorbesc despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Odighitria, care ocroteşte ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul, împreună cu o altă icoană, care se află astăzi în Mănăstirea Bistriţa Neamţului“, scrie Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, într-un studiu intitulat „Icoana Odighitria (Lidianca) de la Mănăstirea Neamţ“, publicat în ziarullumina.ro, în iulie 2018.

Conform unor mărturii, preţioasa pictură ar fi fost trimisă Papei Grigorie al III-lea (731 - 741), la Roma, unde a rămas mai bine de 100 de ani, fiind readusă apoi la Constatinopol, la o mănăstire. 

Aşezăminte monahale din judeţul Neamţ la fel de căutate de pelerini sunt cunoscutele Agapia şi Sihăstria. Şi aici sunt la mare preţ icoane ale Maicii Domnului, cărora li se mai spune „Axioniţa“ sau „Axion Estin“, care din greacă se traduce „Cuvine-se cu adevărat“.