„O scrisoare pierdută“ la Iaşi detonează bomba teatrului copy-paste. Cum funcţionează cooperativa directorilor-regizori, care stoarce milioane de la stat

„O scrisoare pierdută“ la Iaşi detonează bomba teatrului copy-paste. Cum funcţionează cooperativa directorilor-regizori, care stoarce milioane de la stat

Mircea Cornişteanu şi Cristian Hadji-Culea, directorii teatrelor de stat din Craiova şi Iaşi

Mai mulţi critici de teatru importanţi din România s-au raliat în cronici extrem de dure referitoare la punerea în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi a piesei "O scrisoare pierdută". Producţia, considerată foarte slabă din punct de vedere artistic, ascunde înţelegeri financiare de culise de ordinul a zeci de mii de euro.

Ştiri pe aceeaşi temă

Directorul Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, Mircea Cornişteanu, este regizorul spectacolului "O scrisoare pierdută", prezentat aseară, 8 ianuarie, la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi. Criticii de teatru din capitala Moldovei au primit piesa de teatru cu revoltă, comentând extrem de dur. 

Potrivit acestora, piesa mediatizată la Iaşi drept premieră este, de fapt, identică cu cea pusă în scenă de acelaşi regizor la Craiova şi Teatrul Odeon din Bucureşti în urmă cu doi ani. În plus, spectacolul ar fi un eşec din punct de vedere regizoral.

"Eşti regizor, un spectacol ţi-a ieşit prost, o spune feedback-ul critic răspicat, iar tu te duci într-un alt teatru şi-l faci din nou, copy-paste. Evident, n-are cum să fie mai reuşit. Şi de-ar fi fost, în lumi în care verticalitatea profesională mai există, un artist care se respectă nu reşapează versiuni scenice. De ce faci asta? Pentru că nu mai ai inspiraţie! Pentru bani obţinuti uşor! Pentru că nu-ţi pasă de drepturile de autor! Pentru că directorul teatrului ţi-e vechi prieten şi o să-l inviţi la rându-ţi pentru o colaborare! Ca să facă şi el nişte bani", a scris, pe contul personal de Facebook, criticul de teatru ieşean Oltiţa Cîntec.

Unul dintre cei mai apreciaţi critici de artă din România, Oltiţa Cîntec face referire în finalul comentariului la directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Cristian Hadji-Culea, ginerele actorului Radu Beligan. Faptul că Hadji-Culea, la rândul lui director-regizor, ar urma să fie invitat să joace pe scena teatrului din Craiova este prognozat şi de Călin Ciobotari, un alt critic de teatru important din Iaşi.

"Cornişteanu şi-a luat banii, Cristian Hadji-Culea va monta la Craiova (unde dl Cornişteanu este director), iar principiile cooperativiste vor funcţiona la fel de impecabil ca principiile politice ale lui Caţavencu, Farfuridi şi Brânzovenescu! Premiera a ieşit, contabilitatea respiră adânc, uşurată şi nu prea, de vreme ce pe afiş şi în caietul de sală spectacolul e trecut ca făcând parte din stagiunea 2013-2014; Hadji-Culea se întreabă cât să ceară când va monta la Craiova, iar actorii ieşeni se uită zăpăciţi unul la celălalt, spunându-şi cam ca în Caragiale: «Trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi!»", scrie Călin Ciobotari (foto dreapta) într-un comentariu postat pe blogul jurnalvirtual.ro.

Atât directorul Teatrului Naţional Iaşi, cât şi directorul financiar al instituţiei, nu au răspuns apelurilor telefonice pentru a comenta dezvăluirile făcute de către cei doi critici de teatru.

Mircea Cornişteanu, pe de altă parte, explică ce este, în viziunea dumnealui, conceptul de "premieră": "Sunt nişte constatări ale lor (n.r. - ale criticilor de teatru), nu le consider acuzaţii. A face acelaşi spectacol în mai multe teatre de către un regizor va însemna fără îndoială o variantă diferită din moment ce este alt spaţiu. Scena Teatrului Naţional din Iaşi este mult diferită faţă de cea de la Craiova, trupa este alta, deci copy-paste nu se poate face".

Un alt critic de teatru important din România, Miruna Runcan, de la Cluj, a comentat la fel de tranşant în legătură cu dezvăluirile omologilor de la Iaşi:

"E o practică ce durează de decenii. Există o întreagă reţea industrială (mai puţin vizibilă - la suprafaţă - însă, în România) de replicat spectacole de către regizori&scenografi. De cele mai multe ori, spectacolele se exportă (more or less integral) dintr-o ţară într-alta, apoi în alta, apoi în alta. La noi, fenomenul nu-i aşa de vizibil între teatre, în schimb e la mare preţ schimbul în reţea: «Eu la tine / tu la mine». Nu contează dacă spectacolul îi trebuie cuiva, nu contează specificul publicului local, programul repertorial etc. Cum se zice în jurnalismul de investigaţie: «Just follow the money!». Însă nimeni nu doreşte să ridice capacul de pe cutiuţa aia în care speranţa iese ultima", a comentat Miruna Runcan la postarea făcută la acest subiect de către Călin Ciobotari.

Criticii români spun că realitatea dovedeşte că majoritatea pieselor puse în scenă la cele şapte teatre naţionale din România aparţin directorilor invitaţi de la alte teatre naţionale din România.

Exemplul de moment este cel al regizorului Cristian Hadji-Culea, invitat să monteze la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov. Aceasta după ce, în aprilie 2014, se anunţa că "la invitaţia Teatrului Naţional din Iaşi, regizorul Claudiu Goga (n.r. - directorul Teatrului Naţional din Braşov) revine pentru a pune în scenă spectacolul Acasă, în miezul verii, de Tracy Letts". Mai fusese invitat şi în 2007.

La fel, directorul Teatrului Naţional Cluj-Napoca, Mihai Mănuţiu, este invitat deseori în calitate de regizor, la Iaşi. La schimb, Cristian Hadji-Culea primeşte contracte la Cluj. De exemplu: "joi, 24 iulie 2014, la ora 19.00, pe scena Naţionalului clujean, piesa «Zeul măcelului», de Yasmina Reza, a fost montată de Cristian Hadji-Culea". "Schimburi" s-au făcut şi între Ada Hausvater, directorul Teatrului Naţional Timişora, şi Mihai Mănuţiu.

"Directoriii care sunt şi regizori se invită reciproc. Acum, nu spun că este o problemă să vină la Iaşi Mihai Mănuţiu, un regizot de prima mână. Dar avem semne de întrebare referitor la prezenţa lui Cristian Hadji-Culea, care este un regizor minor, la Cluj. Apoi mai sunt nişte probleme. Una dintre ele este că unui regizor tânăr îi este extrem de greu să pătrundă în acest sistem. Foarte rar se întâmplă să apară cineva din afară. Altă problemă este calitatea actului artistic, care nu are cum să crească. În ultimii cinci ani, au fost montate la teatrele naţionale din România 1-2 spectacole de nivel european", a explicat Oltiţa Cîntec (foto dreapta).

Mircea Cornişteanu spune că ideea "cooperativei" în teatrele naţionale din România este "o minciună ordinară". "Îi rog să scoată la iveală dovada că eu am lucrat vreodată într-un teatru care este condus de un regizor care m-a invitat să lucrez acolo. O singură dovadă dacă găsesc, eu sunt gata să le fac pantofii zilnic timp de opt ani. E o minciună ordinară făcută de nişte oameni care mă implică fără nicio dovadă. Dacă există o cooperativa să fie sănătoasă. Îi rog să-mi aducă dovada că domnul Cristian Hadji-Culea a fost la Craiova. Dacă îl voi invita vreodată, va fi nu pentru că m-a invitat şi dumnealui, ci pentru calităţile dumnealui regizorale deosebite", a declarat Mircea Cornişteanu pentru "Adevărul".

Toate cele şapte teatre naţionale din România sunt finanţate exclusiv de la Ministerul Culturii. Opacitatea de care dau dovadă instituţiile de cultură menţionate în privinţa comunicării felului în care sunt cheltuiţi banii publici este grăitoare numai şi prin faptul că angajaţii Teatrului Naţional Iaşi nu şi-au publicat niciodată online declaraţiile de avere, aşa cum îi obligă legea, după cum se poate observa accesând acest link.

Fiica lui Cornişteanu, director la ICR

Bugetele teatrelor naţionale din România sunt, însă, uriaşe. Un document intrat în posesia "Adevărul" arată că, în 2012, "subvenţia primită de Teatrul Naţional Iaşi de la Ministerul Culturii a fost de 12.500.000 lei". Adică - 2,78 de milioane de euro. 


Scenă din piesa de teatru "O scrisoare pierdută", montată la Iaşi FOTO Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"

Tot sursele din "piaţă" indică faptul că Mircea Cornişteanu ar fi încasat pentru "O scrisoare pierdută" montată la Iaşi în jur de 10.000 de euro. La această sumă, se adaugă şi devizul tehnic care ar putea depăşi 5.000 de euro. Cristian Hadji-Culea, pe de altă parte, este cotat la 7-8.000 de euro. Unul dintre cel mai bine plătiţi regizori români este Radu Afrim, ale cărui spectacole ar fi recompensate cu 20.000 - 25.000 de euro. Pe de altă parte, spectacolele lui Afrim s-au bucurat în permanenţă de critică pozitivă. O anchetă despre onorariile schimbate reciproc din fonduri publice de către directorii teatrelor naţionale a fost realizată anul trecut la Cluj. În articol este detaliat mecanismul şi este cuprins inclusiv schimbul realizat între Hadji-Culea şi Mănuţiu.

Fiica lui Mircea Cornişteanu, Irina Cornişteanu, este director general la Direcţia Generală Cooperări Externe din cadrul Institutului Cultural Român (ICR). 

"Institutul Cultural Român de la Tel Aviv propune o fascinantă incursiune în lumea teatrului printr-o dezbatere-dialog pe tema «Ce este nou în teatrul românesc de azi?». Participă criticul de teatru Marina Constantinescu, director al Festivalului Naţional de Teatru, şi regizorul Mircea Cornişteanu, director al Teatrului Naţional din Craiova «Marin Sorescu». Evenimentul va avea loc în prezenţa dr. Lilian Zamfiroiu, preşedinte al Institutului Cultural Român, în data de 11 noiembrie ora 18:00, la sediul ICR Tel Aviv din Blvd. Shaul HaMelech 8, etaj 6", se arată într-un comunicat de presă al ICR din noiembrie 2014. Surse din mediul cultural din Craiova spun că Mircea Cornişteanu ar beneficia de sprijinul necondiţonat la primarului Olguţa Vasilescu pentru a rămâne la şefia Teatrului Naţional din Craiova.

Iată cum răspunde regizorul craiovean la întrebarea legată de banii publici încasaţi la Iaşi: "Onorariile sunt confidenţiale, nu se comunică. Este un onorariu rezonabil. Am făcut regia, decorul şi ilustraţia muzicală. Toate astea, se adaugă onorariului de regizor. După cum ştiu eu tarifele care se dau, suma este rezonabilă. Niciodată, să ştiţi..., să nu puneţi întrebări de felul ăsta, că nimeni trebuie să vă spună care sunt onorariile. În momentul în care ele depăşesc limita legii, puteţi face o cerere oficială, pe baza legii 544".

Ginerele lui Radu Beligan, sancţionat pentru contracte semnate cu el însuşi

În februarie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus amendarea administrativă cu 1.000 de lei a lui Cristian Hadji-Culea, acuzat de instigare la conflict de interese. Sancţiunile administrative au fost acordate în cazul contractelor de drepturi de autor din spectacolele “Trei surori” şi “Zeul Măcelului”.

Directorul Cristian Hadji-Culea a fost regizor la ambele piese şi scenograf la una dintre ele, fiind remunerat chiar de instituţia pe care o conduce în baza unor contracte pe drepturi de autor. Reprezentanţii teatrului nu au făcut niciodată publică valoarea respectivelor contracte încasate de Hadji-Culea, ginerele actorului Radu Beligan, însă aceaste s-ar ridica, potrivit unor surse din teatru, la aproape 20.000 de euro.

Hadji-Culea a ajuns în 2006 director la Teatrul Naţional Iaşi prin influenţa, s-a speculat, socrului Radu Beligan. Tot influenţa acestuia politică l-ar fi păstrat pe Hadji-Culea în post în tot acest timp, în ciuda rezultatelor manageriale extrem de slabe ale Naţionalului ieşean.

Mai puteţi citi:

Directorul Teatrului Iaşi, ginerele lui Radu Beligan, sancţionat de procurori pentru contracte semnate cu el însuşi

Neînţelegeri între Beatrice Rancea şi Cristian Hadji-Culea. „Suntem trataţi ca nişte intruşi în Teatrul Naţional din Iaşi“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările