În lipsa unei viziuni clare la nivel central, autorităţile locale au luat frâiele în mână în ceea ce priveşte procesul de reunificare al celor două state româneşti. Sute de localităţi din Republica Moldova s-au înfrăţit cu altele similare din România şi multe altele urmează să o facă. Pe baza acestor înfrăţiri nu s-au închegat doar relaţii de prietenie şi schimburi de experienţă administrativă, ci s-au asigurat şi finanţări pentru proiecte importante aparţinând autorităţilor locale din Republica Moldova.

Asta este unirea de jos în sus.

Iaşiul, împreună cu edilul de acum, primarul Mihai Chirica, şi-a asumat un rol major şi se află în prim planul activităţilor unioniste. Consilierii locali din capitala Moldovei au trecut peste orice fel de competiţie politică  şi au dat curs susţinerii primului Congres al Reîntregirii Neamului, primul congres în care toţi cei care au susţinut şi susţin procesul de Unire al României cu Republica Moldova îşi vor face prezenţa.

De altfel, nu este primul eveniment ce are ca principal scop promovarea acestui proiect. Iaşiul a asigurat în timpul Marşului Centenar suport logistic prin menţinerea în permanenţă a unui muzeu mobil dedicat luptei românilor pentru dreptul istoric de a trăi împreună, fie că a fost vorba de Unire, fie că a fost vorba de apărarea gliei strămoşeşti. Dacă la Bucureşti nimic nu pare a se fi mişcat în această direcţie, la Iaşi nu există zi fără un eveniment dedicat Unirii.

O săptămână mai târziu, sâmbătă, 1 septembrie 2018, va avea loc la Chişinău cea mai mare manifestaţie publică dedicată Anului Centenar şi organizată de societatea civilă. Va fi momentul la care cei care care au plecat de la Chişinău pe 1 iulie de la Alba Iulia vor ajunge în capitala statului inventat de Lenin şi consolidat de Stalin.

Se va ieşi în stradă pentru Unire

Pe 1 septembrie se va ieşi în stradă pentru Unire. Aceasta este, la acest moment, singura alternativă reală. În condiţiile în care sistemul electoral actual ne trimite cu gândul la o majoritate socialistă antieuropeană, există toate premizele necesare ca singura salvare reală pentru românii dintre Prut şi Nistru să fie Unirea.

Aici nu sunt doar vorbe. Partidele vor conta foarte puţin şi voturile pe care ele le pot obţine. 51 din mandate se vor da pe baza unui vot uninominal dar într-un singur tur, în care cel ce are cele mai multe voturi va lua totul chiar dacă nu va dispune de o majoritate confirmată.

Forţele pro-europene sunt la moment disipate în trei categorii: cele care guvernează acum, cele care vor guvernarea şi unioniştii. Voturile, deşi nu se împart în mod egal, vor face totuşi ca, deşi dispun de o majoritate reală în societate, nici unul să nu poată obţină cea mai bună poziţie pe colegiile uninominale.

Interesele la Chişinău sunt mari, forţele politice dar mai ales conducătorii partidelor politice nu sunt deschise la nici o negociere.  Influenţa din exterior, atât din Rusia cât şi din România, face ca alegerea să fie una şi mai dificilă.

În aceste condiţii, avem de fapt o singură şansă: să se facă Unirea până la acel moment căci după ne vom uita la graniţa de sârmă ghimpată ce se va pune pe Prut.

Se strâng semnături pentru Unire: se modifică Constituţia

La acest moment, în România ne aflăm în prim proces de modificare a Constituţiei prin colectarea de semnături. S-au urmat toţi paşii legali şi acum suntem în plină campanie. S-au montat corturi în principalele oraşe din România, în toate judeţele ţării.

Poate vă întrebaţi: dacă Unirea este aşa urgentă atunci de ce mai intrăm într-un asemenea proces birocratic?

Pentru că lupta pentru Unire are mulţi inamici, interni şi externi, motiv pentru care planurile de acţiune sunt multiple. Există o presiune şi necesitatea realizării pe termen scurt, dar soluţia este în acest caz la Chişinău.

Dacă Parlamentul de acolo va decide Unirea sau va decide organizarea unui referendum pentru Unire atunci procesul este ca şi soluţionat şi asta pentru că majoritatea îşi doreşte o viaţă românească - europeană, una a bunăstării.