Concluzia celui mai mare studiu pe Ivermectină: nu aduce beneficii pacienţilor cu forme grave de COVID-19

Concluzia celui mai mare studiu pe Ivermectină: nu aduce beneficii pacienţilor cu forme grave de COVID-19

FOTO: shutterstock.com

Cel mai mare studiu făcut până în acest moment pe subiectul Ivermectinei spune că medicamentul nu are niciun beneficiu în tratarea pacienţilor cu forme grave de COVID-19. Medicul ieşean Ionuţ Nistor aduce lămuriri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cel mai mare şi cel mai riguros realizat studiu ştiinţific de până acum arată că Ivermectina nu are niciun beneficiu în tratarea pacienţilor cu o afectare moderată în urma infecţiei cu SARS-CoV-2. 

Trialul clinic randomizat a fost realizat în Columbia, pe 476 de pacienţi, astfel: un grup de 200 de persoane a primit timp de 5 zile Ivermectină tablete orale şi alte 200 de persoane au primit un placebo.
 
„Acest studiu randomizat, cel mai mare de până acum, a concluzionat că durata simptomelor nu a fost redusă într-un mod semnificativ în rândul pacienţilor care au primit Ivermectină în comparaţie cu cei care au primit placebo. S-a concluzionat că dovezile din acest studiu nu susţin utilizarea Ivermectinei în tratamentul pacienţilor cu afectare moderată COVID-19”, a declarat conf. univ. dr. Ionuţ Nistor, director executiv al Centrului Metodologic de Cercetare Medicală şi Medicină bazată pe dovezi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi.
 
Entuziasmul cu privire la descoperirea unui tratament al COVID-19 centrat în jurul Ivermectinei a apărut în luna iulie a anului trecut, când studii efectuate in vitro, în laborator, pe celule, arătau că exista un potenţial al medicamentului de a reduce replicarea virală a SARS-CoV-2.
 
Studiul a fost publicat într-o revistă de top din domeniul medical
 
Doar că primele studii riguroase desfăşurate, în urma testării pe oameni, arată că nu există astfel de beneficii. Studiul pe cei 476 de pacienţi realizat în Columbia a fost publicat pe 4 martie în revista de medicină JAMA -The Journal of the American Medical Association, care este evaluată ca fiind între cele mai bune patru din lume.
 
„Din fericire, studii clinice de calitate bună apar în reviste de specialitate şi putem să evaluăm eficienţa acestui medicament într-un mod mai clar. Ivermectina este un produs minune care a făcut obiectul oferirii Premiul Nobel în Medicină în 2015. Atunci a fost premiată descoperirea mai multor terapii, inclusiv a Ivermectinei, ca fiind eficiente împotriva bolilor parazitare şi a malariei”, a explicat conf. univ. dr. Ionuţ Nistor.
 
Medicul explică faptul că existau unele semne de întrebare încă de după primele studii clinice realizate în laborator asupra posibilităţii Ivermectinei de a avea rezultate în tratarea pacienţilor. Iniţial, cercetătorii aveau dubii cu privire la posibilitatea medicamentului de a se acumula la nivelul ţesutului pulmonar şi să inhibe replicarea virală în locul în care virusul este prezent cel mai repede după infecţie. 

Însă în lipsa unor studii cu număr mai mare de pacienţi, Centers for Disease Control and Prevention din SUA nu au recomandat utilizarea acestui medicament în tratamentul pacienţilor COVID decât în cadrul unor studii clinice controlate. Aceştia au considerat că nu există dovezi suficiente pentru a recomanda utilizarea sau neutilizarea acestui medicament.
 
Doar Dexametazona şi Tocilizumab s-au dovedit eficiente
 
„Sunt mai multe medicamente utilizate ca terapie antiinflamatorie pentru infecţia cu COVID-19: Plaquenil, Colchicină, iar în ultimul timp Ivermectina, toate folosite anterior în diverse patologii. Dar în momentul de faţă, singurele cu beneficii dovedite sunt Dexametazona, care reduce mortalitatea cu 30% la pacienţii care au nevoie de oxigen sau ventilaţie mecanică, şi Tocilizumab, un anticorp monoclonal, care reduce, la fel, atât mortalitatea, cât şi progresia către nevoia de ventilaţie mecanică”, a precizat conf. univ. dr. Ionuţ Nistor.
 
Studiul realizat în Columbia este important în primul rând prin faptul că respectă toate rigorile ştiinţifice ale unei astfel de cercetări derulate „în orb”. Totodată, au fost înrolaţi în trial doar pacienţi cu formă moderată, care impun un tratament, ştiindu-se faptul că pacientul asimptomatic nu trebuie să fie tratat. 

Mai mult decât atât, mărimea studiului este suficientă pentru a se putea susţine ştiinţific utilizarea sau oprirea utilizării acestui medicament în cazul descoperirii unui efect semnificativ statistic. În momentul de faţă mai sunt 65 de studii în desfăşurare în întreaga lume care vizează utilizarea Ivermectinei în tratarea COVID-19.
 
„Concluzia autorilor a fost că la pacienţii simptomatici, cu afectare medie COVID-19, un tratament de 5 zile cu Ivermectină, în comparaţie cu placebo, iniţiat în primele 7 zile ale depistării infectării, nu reuşeşte să reducă într-un mod semnificativ timpul până la dispariţia simptomelor sau a spitalizării. Există şi limitări ale acestui studiu: faptul că este realizat într-un singur centru şi pe populaţia unei singure ţări”, a mai punctat medicul.
 
Utilizarea Plaquenilului este periculoasă pentru pacienţi
 
Conf. univ. dr. Ionuţ Nistor remarcă faptul că apariţia unor astfel de dovezi de calitate ridicată ştiinţifică, publicate în reviste importante de medicină, au dus la o reducere a entuziasmului utilizării Ivermectinei la nivel mondial, în special cu rol profilactic. Un astfel de entuziasm s-a remarcat anterior şi la apariţia Plaquenilului, denumirea comercială a hidroxiclorochinei.
 
De altfel, şi în cazul Ivermectinei, şi în cazul Plaquenilului, povestea a fost similară: entuziasmul dat în studiile clinice efectuate in vitro, în laborator, pe celule, a dus la o folosire amplă pentru tratarea pacienţilor infectaţi. În nici într-un caz nu s-a observat o îmbunătăţire a stării de sănătate a pacienţilor.
 
A fost publicată şi o meta-analiză realizată de Cochrane, care evaluează studiile cu cel mai mare grad de seriozitate, rigurozitate şi calitate,referitor la efectele hidroxiclorochinei în tratarea pacienţilor cu COVID-19. Au fost analizate 14 studii în total, 12 dintre ele au inclus 8.500 de pacienţi şi au fost evaluat efectul medicamentului în tratamentul formelor moderate sau severe, în timp ce două studii realizate pe 3.300 de pacienţi au studiat eficienţa hidroxiclorochinei în prevenirea infectării.
 
„Concluziile acestei meta-analize, după condensarea tuturor dovezilor publicate în studii randomizate, este că hidroxiclorochina nu reduce mortalitatea la formele moderate sau severe de COVID-19 în comparaţie cu terapia standard sau cu placebo. Totodată, nu scade numărul de pacienţi care au nevoie de ventilaţie sau suport ventilator, nu influenţează progresia către forme severe şi, din păcate, este însoţită de un risc mai mare de efecte adverse”, a precizat conf. univ. dr. Ionuţ Nistor.
 
Practic, s-au raportat 46 de efecte adverse la 100 de pacienţi trataţi cu hidroxiclorochină în comparaţie cu 16 efecte adverse la pacienţi trataţi cu terapia standard sau placebo. Cele mai îngrijorătoare efecte adverse ale hidroxiclorochinei sunt reprezentate de modificări cardiovasculare, modificări ale ritmului cardiac, greaţă, afectare hepatică sau tulburări gastrointestinale.
 
„Pentru acest medicament autorii acestui «sistematic review» sugerează că nu mai este nevoie de studii ulterioare pentru a evidenţia efectul terapeutic al hidroxiclorochinei, numărul de pacienţi incluşi, numărulde studii disponibile arătând într-un mod categoric absenţa unui beneficiu terapeutic în tratamentul pacienţilor cu forme moderate sau severe de COVID-19”, a conchis conf. univ. dr. Ionuţ Nistor.
 
Acesta susţine că inclusiv în România, având în vedere concluziile autorilor studiilor, hidroxiclorochina ar trebuie eliminată complet din tratamentul pacientului COVID. În momentul de faţă, aceasta încă apare în protocol, dar nu este printre primele tratamente recomandate.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările