Topul poeziilor omagiale dedicate lui Nicolae Ceauşescu. Cum s-au întrecut în linguşiri scriitorii din trecutul comunist

Topul poeziilor omagiale dedicate lui Nicolae Ceauşescu. Cum s-au întrecut în linguşiri scriitorii din trecutul comunist

Copiii erau nevoiţi să înveţe poeziile omagiale dedicate lui Nicolae Ceauşescu.

Poeţii din anii 1970 şi 1980 se întreceau în epitete la poeziile dedicate lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele comunist care a uimit lumea prin cultul personalităţii creat în jurul său.

Ştiri pe aceeaşi temă

De la începutul anilor 1970 şi la moartea sa din decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a fost subiectul celui mai puternic cult al personalităţii creat în jurul unui preşedinte de ţară europeană. Omagiile dedicate conducătorului ţării şi, mai apoi, soţiei sale Elena Ceauşescu, au intrat în sarcina a numeroşi artişti şi oameni de cultură, iar creaţiile lor au devenit material didactic pentru copii, de la cele mai fragede vârste.

Ceauşescu a fost prezentat românilor ca liderul de geniu, ale cărui gânduri şi directive erau sursă de inspiraţie pentru realizările ţării.

Printre epitetele nelipsite din lucrările pe care scriitorii români, mai mult sau mai puţin talentaţi, le-au dedicat de-a lungul a două decenii lui Nicolae Ceauşescu se numărau:  „cârmaci înţelept”, „conducător vizionar”, „strateg genial”, „stegar viteaz”, „al nostru Erou”, „eroul naţiunii”, „neobosit erou”, „cel mai de seamă erou printre eroii neamului”, „eroul păcii mondiale”, „ctitor de geniu”, „carpatic scut”, „simbol viu al năzuinţelor”, „stejar de vis, de-avînt, de omenie”, „vîntul care mişcă pădurea”, „marele tribun al neamului”, „fiu luminat al patriei”, „titan modern”, „marele contemporan”, „fondatorul României socialiste”. Iată câteva dintre versurile menite să îi convingă pe români de calităţile supranaturale ale liderului comunist.

Partidul, Ceauşescu, România
„Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă/ Şi care mărturii de timp rămân,/ Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,/ Partidul nostru Comunist Român./ Şi-n fruntea lui cea limpede veghează/ Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,/ Inimă tânără şi minte trează,/ În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat./ E Omul - Ceauşescu Nicolae -/ Iubit ca steagul nostru tricolor,/ Ca steagul roşu, limpede văpaie,/ În zborul liber către viitor”. (Alexandru Andriţoiu)

Falnic viitor
„Azi, facla omeniei în comunistă zare/ o-nalţi să lumineze un falnic viitor./ Cu inimi încălzite de-al libertăţii soare/ te vom urma oriunde, iubit conducător,/ Stegar al înfrăţirii!/ Măreţele idei vestesc un ev mai bun/ Şi ne aduci în hora străbună a unirii/ Şi ne înveţi şi pruncii cu jocul ei străbun/ Nu laşi uitat prin vreme un cântec scump să piară, /că-n el mocnesc credinţe şi-aleanuri strămoşeşti!". (Victor Tulbure)

Ceauşescu Omul
„Acest cântec Ceauşescu se va numi/ Aşa cum se numeşte o odă sau o baladă/ Sau ca soldatul de veghe care în noapte şi zi/ Priveşte epoca de sus de pe baricadă/ Cinstiţi-mă cu dreptul de-al îmbrăţişa/ Ca pe un om tânăr şi călit de furtună/ Pentru verbul lui răspicat/ Pentru gândirea lui ca platina/ Pentru inima sa omenească şi mare şi bună/ Veniţi şi cântaţi cântăreţi iubitori de eroi şi de ţară/ Veniţi şi sculptaţi sculptători/ În metal şi-n marmură toţi/ Pentru Ceauşescu străbunilor/ Şi-a prezentului meu, primăvara/ Pentru Ceauşescu prin care vorbim cu ai patriei bravi strănepoţi”. (Alexandru Andriţoiu)

Un om al ţării
„Un Om al ţării, pentru ea trăind/ Din anii tineri - exemplar destin,/ Visând, luptînd cu sacra dăruire/ Pentru al ţării viitor senin./ Un Mare Fiu al patriei, slujind-o/ Cu flacara celei mai mari iubiri/ Dîrz comunist şi patriot vestit, cîrmaci al românescului destin/ E Nicolae Ceauşescu omul/ Al cărui gând e poartă spre sublim/ Prin El, ca într-o inimă cît ţara,/ Socialistul ritm, de măretii,/Incandescent şi pur, prin veac, strabate/ Spre gloria eternei Românii”. (Nicolae Dragoş)

Poem de închinare
„Avem un bărbat între noi şi lumină/ ne luăm din luminile ochilor săi/ e blând că amurgul sfinţind Bucovina/ şi aprig că Oltul vuind printre văi/ pământul acesta l-a dat, într-o iarnă/ aşa cum dă iarbă dintâi, prevestind/ schimbarea la faţă a firii şi-a vechei/ suflări româneşti cu peceţi de argint./ Şi multe zăpezi l-au albit pe la tâmple/ şi-atâtea adânci nedreptăţi l-au durut/ tăind pentru noi părţii largi către viaţă/ el steagul de foc tot mai sus l-a ţinut/ astfel şi-a urmat Ceauşescu destinul/ cu-o dragoste vie de oameni în piept/ astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi/ e falnic stejar şi cârmaci înţelept”. (Corneliu Vadim Tudor)

Urmând eroul naţiunii
E ţara astăzi cînt şi bucurie/ Cu cerul ei lumina de amiază,/ Urmînd Eroul Naţiunii/ Poporu-ntreg spre viitor cutează./ Ne este ţară astăzi primăvară/ Şi străluceşte-n noi, cei ce-am jurat/ Să ctitorim înaltele columne/ Avînd în frunte marele bărbat/ Acum, de ziua lui aniversară,/ Cu dragoste deplină-l vom cinsti/ Pe cel ce făureşte zborul ţării,/ pe cel dintîi dintre ai ţării fii.” (Viorel Cozma)

La aniversarea Partidului
„În fruntea lui se află un om ca o făclie/ Eşarfa Tricoloră îi freamătă pe piept/ Istoria îl trece în cronici pe vecie/ El simte româneşte, e brav şi înţelept/ E ctitor de mândrie şi slavă preacurată/ În dialog cu ţara şi cu destinul ei/ Efigia îi este în aur încrustată/ În Epopeea sfântă a puilor de lei/ Acum, când naţiunea în strai de primăvară/ Va celebra prin fapte nucleul ei vital/ Ne vom ura din inimi, în zi aniversară:/ Trăiască-n veci triada Partid, Popor şi Ţară!/Trăiască Ceauşescu, Erou Naţional!” (Corneliu Vadim Tudor)

Vă mulţumesc
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou/ Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,/ Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,/ Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă./ Parcă trăiam exilul himeric în pustiu/ Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine/ Efectul formidabil al unui trăznet viu/ Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine./Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,/ Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,/ V-au dat strălimpezime durerile de jos/Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască./ Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,/ Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,/Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod/ Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»” (Adrian Păunescu)

El este România
„El este România şi România El,/ E conştiinţa Ţării într-o zidire dreapta,/ Cu El Timpul-lumina ne este vie treaptă,/ Cu El în cutezanţa ni-i fericirea tel./Cînd spunem Ceauşescu se face pace-n lume,/ Cînd spunem Ceauşescu, e primăvară-n grîu,/ Cînd spunem Ceauşescu, e-o doina orice rîu/ Şi Patria ne creşte statornică-renume/ Şi dor ne este pîinea şi-oţelul ni-i oţel/ Şi Limba românească ne ninge cu luceferi,/ Ni-s anii Ev de aur şi-n împlinire teferi,/ Căci Ceauşescu este Izbîndă şi Drapel. El este România şi România El”. (George Coandă)

Trăiască-n sănătate cîrmaciul ţării noastre
„Celui drept, viteaz şi bun,/ Ce la ţară ţine,/ Azi, la Ziua Dumnealui,/ La mulţi ani şi bine./ Celui care pentru om/ Face tot ce face/ În contrastul planetar,/ La mulţi ani şi pace./ Celui simţitor la tot/ Şi pe care-l doare/ Tot ce-i om şi omenesc,/ La mulţi ani şi soare./ Celui ce iubeşte mult/ Mintea indrăzneaţă,/ Pentr-un şi mai viu curaj,/ La mulţi ani şi viaţă./ Celui care e garant/ Pentru libertate,/ Întru sfântul drept la ea,/ La mulţi ani şi toate”. (Adrian Păunescu)


Vă recomandăm să citiţi şi:

Cum se turnau scriitorii la Securitate pentru Nicolae Ceauşescu: „Evu l-a numit voievod şi a spus bancuri pe seama lui”

Scriitorul Eugen Evu şi-a publicat dosarul său din Arhivele fostei Securităţi, iar notele pe care unii dintre foştii săi apropiaţi le-au dat despre el l-au uimit. Un astfel de denunţ împotriva lui Evu a avut loc cu ocazia vizitei din 1972 a lui Nicolae Ceauşescu în Hunedoara. Scriitorul a fost acuzat de „colegi” că l-a numit „voievod” pe Ceauşescu şi că a făcut bancuri pe seama lui.

Ceauşescu, ridiculizat de oficialii americani în notele secrete despre greva minerilor din 1977. WikiLeaks: „În Valea Jiului, l-au huiduit şi i-au arătat pumnii“

Mai multe note informative secrete, provenite de la reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii, publicate de wikileaks.org, dezvăluie modul în care americanii priveau greva minerilor din 1977, considerată de unii istorici cea mai mare mişcare anticomunistă dinainte de 1989. Informaţiile oficialilor din anii 1970 prezentau evenimentele din Valea Jiului cu totul diferit de modul în care le „zugrăveau” autorităţile comuniste.

Cum a acţionat Securitatea regimului Ceauşescu în Valea Jiului după Greva din 1977: sute de securişti şi miliţieni s-au infiltrat printre mineri

Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: