Secretele nedescifrate de pe Columna lui Traian: moartea lui Decebal, eroismul dacilor din Sarmizegetusa, măcelul de la Tapae şi răpirea prinţesei dace

Secretele nedescifrate de pe Columna lui Traian: moartea lui Decebal, eroismul dacilor din Sarmizegetusa, măcelul de la Tapae şi răpirea prinţesei dace

Scena sinuciderii lui Decebal pe columna lui Traian FOTO Arhivă

Scena morţii regelui Decebal a fost ilustrată pe Columna lui Traian în detaliu, iar sculptorii care au realizat-o au fost apreciaţi pentru măiestria de care au dat dovadă. Sinuciderea regelui dac se numără printre imaginile memorabile ale monumentului triumfal al Romei antice, alături de secvenţe la fel de dramatice, cum sunt cea a răpirii prinţesei dace şi a luptelor încrâncenate de la Sarmizegetusa Regia şi Tapae.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ridicată din ordinul împăratului Traian, pentru a comemora războaiele romanilor de cucerire a teritoriilor Daciei, Columna lui Traian oferă informaţii impresionante despre strămoşii noştri. Columna prezintă şi numeroase scene emoţionante.

Moartea regelui dac

Una dintre cele mai dramatice secvenţe este cea a morţii regelui Decebal, după cucerirea Sarmizegetusei de către armatele romane. Urmărit şi încolţit de legiunile romane, Decebal îşi curmă viaţa înainte de a cădea în mâinile duşmanilor. Scena CXLV (116) este descrisă astfel de cercetătorul Radu Vulpe, autor al volumului „Columna lui Traian”:

„Opt călăreţi romani, cu coifuri, scuturi şi lănci, vin din stânga, pe două drumuri diferite. Mişcările lor sunt cu atât mai violente, cu cât sunt situaţi mai aproape de centrul scenei. Trei dintre ei ameninţă cu lăncile un pileat căzut la rădăcina unui stejar – personajul principal al scenei, regele dacilor. Încercarea de a se refugia dincolo de munţi i-a fost zadarnică.

Duşmanii, informaţi asupra drumului ce-l alesese, l-au încercuit şi i-au tăiat calea: în dreapta stejarului – care, de data aceasta, nu închide scena – se văd doi călăreţi romani sosind de la dreapta spre stânga. Forţele romane implicate în acţiunea de capturare a lui Decebal sunt însemnate; cei 10 călăreţi care le reprezintă poartă pe scuturi emblemele a cel puţin 5 unităţi. Ele au lichidat garda regelui: doi pileaţi zac printre picioarele cailor, cu stânga încleştată pe scut, cu sabia curbă căzută din mână.

Numai Decebal trebuia cruţat, pentru a împodobi, la Roma, alaiul triumfal al împăratului biruitor. Gestul comandantului roman care, aplecat mult pe gâtul calului, întinde mâna cu degetul mare întors în sus, îi promite celui înfrânt viaţa. Zadarnic! Înainte de a fi atins de mâinile urmăritorilor, Decebal, într-o atitudine maiestuoasă şi sfidătoare, îşi taie gâtul cu sabia-i curbă. Artistul Columnei l-a surprins în cădere, cu genunchiul stâng în pământ, cu mâna stângă, crispată pe marginea mantiei, atingând rădăcina stejarului. Piciorul drept a alunecat lângă scutul mare, bogat împodobit. Cu ultima privire îşi înfruntă duşmanii”, scrie Radu Vulpe, în „Columna lui Traian” (ciMEC, 2002).

Următoarea scenă îi prezintă pe cei doi fii ai regelui dac, smulşi de lângă cadavrul acestuia, de soldaţii romani. Trupul lui Decebal a fost decapitat, iar capul său a fost adus la Rainstorum, o localitate necunoscută unde ar fi existat un castru roman, apoi a fost adus ca trofeu la Roma. A fost expus pe „Scările Gemonii“ de pe râpa Capitoliului, iar în final a fost aruncat în apele Tibrului, potrivit istoricilor.

Sinucidere în masă sau moarte eroică

Imagini macabre sunt prezentate în mai multe scene de pe Columna lui Traian. Scena XXIV, care înfăţişează Bătălia de la Tapae, prezintă soldaţii din legiunile auxiliare romane ţinând în mâini două capete de daci, pe care le arată împăratului Traian. Alte scene prezintă soldaţi ai Daciei decapitaţi sau capete de daci înfipte în pari. Secvenţe ale tragediilor arată cât de crâncene au fost luptele dintre daci şi romani.

Emoţionante sunt scenele care prezintă asediul final al romanilor asupra capitalei Daciei, Sarmizegetusa. Una dintre ele (CXVIII) prezintă un sol dac, îngenuncheat în faţa lui Traian, cerând îndurare, dar fiind refuzat de împăratul roman.

În secvenţele următoare acesteia, dacii sunt ilustraţi dând foc clădirilor şi tunului de lemn din interiorul cetăţii, din dorinţa de a devasta aşezarea, înainte de a fi cucerită de romani. Un episod ciudat este înfăţişat în scenele CXX-CXXI (101-102), în care apărătorii cetăţii dace întind braţele pentru a primi vase din care sorb apă sau otravă. În aceeaşi scenă este prezentat un pileat întinzând mâinile spre cer. Dacii înfrânţi şi ucişi în luptă sunt alăturaţi tabloului tragic al asediului final asupra Sarmizegetusei.

„Până în zilele noastre, cercetătorii au explicat unanim aceste dramatice scene drept aspecte ale unei sinucideri în masă a fruntaşilor daci, care ar bea otravă pentru a nu cădea vii în mâinile cuceritorilor romani. Numai că, în această interpretare, concepută sub obsesia doctrinei dispreţului de moarte, atât de lăudat de autorii antici la geto-daci, se neglija amănuntul esenţial că respectiva doctrină exalta nu sinuciderea în sine, ci moartea eroică în luptă”, afirma Radu Vulpe, în volumul de cercetare "Columna lui Traian".

Scena dramatică a capturării prinţesei dace

O scenă aparte de pe Columna lui Train prezintă episodul capturării surorii lui Decebal. În scena cu numărul XXX este ilustrat Traian, însoţit de doi adjutanţi, asistând la îmbarcarea pe o corabie a unei tinere femei dace, de rang înalt. Prizoniera este arătată ţinând un prunc la sân şi salutând de despărţire un grup de femei dace. Împăratul este înfăţişat acordându-i femeii o atenţie deosebită.

„O dată acceptată interpretarea scenei XXX ca referindu-se la deportarea unei femei dace de rang deosebit, nu e decât foarte normal să ne gândim la identitatea acesteia cu sora lui Decebal, care a fost capturată de către Laberius Maximus”, informa Radu Vulpe. Potrivit istoricilor, momentul este semnificativ pentru modul în care au decurs tratativele de încheiere a primului război daco-roman, din vremea împăratului Traian. Poporul dac, afirma Radu Vulpe, nu i-ar fi iertat regelui său sacrificarea evitabilă a unui membru al familiei sale, de aceea, răpirea surorii lui Decebal a contribuit la acceptarea chiar a unei păci umilitoare pentru daci.

„Traian cuceri munţii fortificaţi şi găsi între zidurile lor armele, maşinile de război şi steagul, care fuseseră mai înainte luate de la Fuscus. De aceea şi mai ales pentru că Maximus capturase în acelaşi timp şi pe sora lui Decebal, şi o cetate puternică, regele dac se arăta gata să consimtă la tot ceea ce i s-ar porunci, nu în intenţia de a se ţine de cuvânt, ci de a mai răsufla deocamdată“, informa istoricul antic Dio Cassius.


Vă recomandăm şi:

Secretele templelor dacilor: altare de sacrificii, locuri de observaţii cereşti şi sanctuare de iniţiere a războinicilor. De ce au fost distruse din temelii de romani

Cel mai mare complex de temple şi sanctuare a fost înfiinţat în Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Daciei din vremea regelui Decebal. Aici aveau loc, potrivit unor istorici, ritualurile de iniţiere a războinicilor daci, dar şi sacrificii, iar forma unor aşezări misterioase i-a dus pe cercetători la concluzia că locurile erau punte de observaţie astronomică.

Sarmizegetusa Regia şi conspiraţiile: oraşul subteran scanat de ruşi pentru aur, tunelurile ascunse şi portalurile yoghinilor spre lumea astrală

Cele mai ciudate mituri care circulă pe seama aşezării dacice Sarmizegetusa Regia spun că locul se suprapune unui oraş subteran întins pe zeci de hectare, că în incinta sacră din capitala Daciei ar putea exista un portal energetic, care face legătura cu universuri paralele, că dacii au construit tuneluri între cetăţile dacice. Astfel de ipoteze, apărute după 1990, sunt contestate cu vehemenţă de istorici.

Descoperirile uimitoare din cetatea dacilor Sarmizegetusa Regia: comori de aur, obiecte stranii şi mii de kosoni

O legendă veche din Munţii Orăştiei spune că în noaptea de Sânziene flăcările bat pe comori, iar oamenii pot vedea, deasupra locurilor unde acestea au fost ascunse, scântei ridicându-se spre cer. Mirajul aurului i-a îndemnat pe oameni, de secole, să scotocească ascunzişurile munţilor unde s-au aşezat strămoşii noştri. O serie de descoperiri din Sarmizegetusa Regia a scos la iveală bogăţia vechilor locuitori ai acestui ţinut.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările