Satul crucilor de piatră care spun poveştile eroilor din războaiele trecute

Satul crucilor de piatră care spun poveştile eroilor din războaiele trecute

Sătenii din Cerişor  lucrau în exploatarea de talc din zonă. Cei mai mulţi au fost trimişi pe front. Printre cei care nu s-au mai întors se află şi Gheorghe Vinca. FOTO. Arhiva personală Dan Bera.

Sătenii din Cerişor au păstrat un obicei vechi de secole. Aproape fiecare gospodărie a satului de munte din Ţinutul Pădurenilor dezvăluie, prin crucea de piatră din faţa ei, povestea unui erou care a luptat pe fronturile războaielor din trecut, pentru a-şi apăra patria.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Locul unde poveştile eroilor din războaiele trecutului sunt scrise pe crucile de piatră din faţa caselor se află pe munte, la capătul unui drum întortocheat, care străbate vechile mine de talc ale Hunedoarei. În satul Cerişor, din Ţinutul Pădurenilor, monumente vechi şi cruci din piatră, împodobite cu flori, străjuiesc aproape fiecare gospodărie.

Cele mai multe au fost ridicate în amintirea eroilor care nu s-au mai întors de pe front. Le spun povestea acestora, fiind adevărate mărturii istorice. Luca Vinca are 76 de ani şi este unul dintre fiii militarilor români căzuţi pe front, în timpul celui de-al doilea război mondial. Avea şapte ani când a murit tatăl său.

În faţa gospodăriei bătrânului din Cerişor, trecătorii pot vedea o cruce din marmură, împodobită cu fotografii ale unui tânăr militar, Gheorghe Vinca, decedat în 1944.

Eroii care nu s-au mai întors acasă
„Această Sf. Cruce s-a ridicat întru amintirea eroului sergent Vinca Gheorghe, Cont. 1939 din Bat. II V.M., căzut în faţa tunului său, pe 12 decembrie 1944 pentru dezrobirea Ardealului. S-a ridicat de către îndoliaţii săi părinţi, soţie, fiu şi frate şi cumnată. Fie-ţi şărâna uşoară pe obraz. Ai răposat, dar numele îţi va rămâne Istorie veşnic neuitat”, este inscripţionat pe crucea eroului. Gheorghe Vinca nu s-a mai întors de pe front, însă familia sa îi păstrează amintirea şi speră să ajungă la mormântul său.

„Crucea a fost ridicată în memoria tatălui meu, care a murit în război în decembrie 1944. Nu ştiu pe ce front a decedat, în Ungaria sau Cehoslovacia. Se spune că a murit lângă tunul său, în timp ce trăgea după avioanele inamice. Am aflat apoi că ar fi înmormântat într-un sat de lângă Debrecen. Eu aveam şapte ani când a murit şi nu am apucat să îl cunosc, pentru că în perioada aceea era mai mult în armată. Ultima dată când l-am văzut, venise pentru scurt timp acasă şi îmi amintesc că avea o rană de glonţ în antebraţul stâng şi avea degetele mâinii drepte bandajate de la alte rănit. Cei de la primărie, ajutaţi de o asociaţie, au făcut demersuri pentru a afla unde este înmormântat tatăl meu, iar eu vreau să merg la mormântul lui”, spune Luca Vinca.

Tradiţia crucilor din faţa caselor, veche de secole
Aproape fiecare gospodărie din Cerişor îşi are proprii eroi, cei mai mulţi căzuţi pe fronturile celor două războaie mondiale. Oamenii care le-au ridicat monumente înaintaşilor lor au avut grijă ca pe acestea să pună frânturi din poveştile de viaţă sau faptele de vitejie de pe front.

„Pe crucile de piatră au fost puse fotografii, dar şi câteva cuvinte despre cei care nu s-au mai întors de pe front. Familiile acestora primeau scrisori de la ei şi de acolo au aflat informaţii despre faptele lor. Există şi cruci din lemn, pe care însă nu erau trecute date despre cei căzuţi în rărboaie”, povesteşte Ciprian Achim, primarul comunei Lelese, de care aparţine satul Cerişor. Obiceiul monumentelor ridicate în onoarea eroilor care nu s-au mai întors de pe front se păstrează în satele din Ţinutul Pădurenilor ca un semn de apreciere pentru oamenii acestor locuri.

„Întotdeauna oamenii din satele Pădurenimii au ştiut să îşi aprecieze înaintaşii, o dovadă fiind această tradiţie a monumentelor funarare, dar şi faptul că locurile de veci şi cimitirele sunt foarte bine îngrijite. Oamenii din zonă au fost încă din secolele trecute obişnuiţi cu activitatea militară. De aici erau recrutaţi cei care păzeau Castelul Corvinilor în trecut. De asemenea, exista obieceiul punerii crucilor de lemn şi apoi a celor din piatră pentru eroii căzuţi în luptă, care de sărbători erau împodobite”, a spus Ciprian Achim.


Vă recomandăm şi:

Supravieţuitoarele blocului fantomă construit în munţi          Două femei locuiesc într-o fostă zonă industrială de lângă Hunedoara, în apropierea carierei de dolomită din cătunul Crăciuneasa. Bătrânele au rămas unicele locatare ale unui bloc ridicat de comunişti în mijlocul sălbăticiei.

FOTO VIDEO Povestea satului înmărmurit. Alun, ţinutul de poveste cu 80 de case pustii        În cel mai pustiu sat al judeţului Hunedoara locuiesc mai puţin de cinci oameni. Două călugăriţe au grijă de biserica de marmură, un ajutor de cioban s-a stabilit de curând într-una din casele din Alun şi câţiva bătrâni îşi împart timpul şi grijile între gospodăriile din sat şi casele din Deva şi Hunedoara. Aproape 80 de gospodării au rămas însă goale.

Simbolul „Târgului de fier” se dărâmă sub ochii hunedorenilor. Cum poate fi salvat Furnalul din Govăjdia    Furnalul din Govăjdia a intrat în ultimii ani în categoria monumentelor istorice cu care autorităţile se mândresc, însă nu fac mai nimic pentru a le schimba soarta pecetluită de trecerea timpului. Lăsat în paragină de ani buni, monumentul istoric se prăbuşeşte cu zile, spun cei care încă îl consideră un simbol al oraşului, din vremurile în care Hunedoara era cunoscută în lume ca „Târgul de fier”.

VIDEO Povestea mocăniţei de la Hunedoara: va deveni traseul acesteia noua atracţie turistică a zonei?    Un grup de tineri din Hunedoara organizează la sfârşitul acestei săptămâni o acţiune de ecologizare a vechiului traseu al mocăniţei care lega Castelul Corvinilor de Ţinutul Pădurenilor. Zeci de hunedoreni şi-au anunţat deja prezenţa la evenimentul devenit o tradiţie locală, organizat şi în anii trecuţi la Hunedoara, pentru promovarea zonei.

FOTO Povestea satelor strămutate pentru lacul Cinciş şi a statuilor misterioase, salvate de furia apelor    La începutul anilor 1960, comuniştii au hotărât transformarea unei văi de la poalele Ţinutului Pădurenilor, străbătută de râul Cerna, într-un lac de acumulare din care urma să fie aprovizionată Hunedoara şi combinatul siderurgic al municipiului. Patru sate hunedorene au fost strămutate din vale, iar oamenii au fost nevoiţi să îşi demoleze casele, şcoala, muzeul şi bisericile şi să îşi înfiinţeze gospodării noi în altă parte.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: