Oraşul în care trăiesc mai mulţi şomeri decât salariaţi, dar oamenii nu acceptă orice job. Cum arată dezastrul pieţei muncii din fostele centre industriale

Oraşul în care trăiesc mai mulţi şomeri decât salariaţi, dar oamenii nu acceptă orice job. Cum arată dezastrul pieţei muncii din fostele centre industriale

Aninoasa. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Un oraş din Valea Jiului numără mai mulţi şomeri decât salariaţi. În alte oraşe foste monoindustriale rata şomajului este aproape zero, însă numărul angajaţilor a scăzut de până la 12 ori în ultimele trei decenii.

La începutul anilor 1990, Hunedoara se afla în topul judeţelor României în ce priveşte dezvoltarea industrială. Peste 150.000 de oameni munceau în industria grea, reprezentată de exploatările aurifere din nordul judeţului, uzinele siderurgice din Hunedoara şi Călan şi minele din bazinul carbonifer al Văii Jiului.

Ultimele trei decenii au transformat definitiv situaţia economică a fostelor oraşe monoindustriale. Locul marilor întinderi ocupate de uzine şi fabrici a rămas pustiu în cele mai multe dintre oraşe, iar investitorii mari care puteau salva comunităţile de la declin s-au lăsat aşteptaţi.

Bilanţul pieţei locurilor de muncă în fostele localităţo monoindustriale este, de cele mai multe ori, sumbru, chiar dacă acestea înregistrează, cu unele excepţii, o pondere de şomeri aproape de zero la sută.

Un raport al Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că numărul salariaţilor a scăzut vertiginos în ultimele trei decenii, în fostele oraşe industriale din judeţ, în unele cazuri de 12 ori.

Oraşul şomerilor
Aninoasa avea peste 4.000 de salariaţi la începutul anilor 1990, aproape cât numărul locuitorilor înregistraţi în prezent.

Mina oraşului din Valea Jiului, în care cei mai mulţi dintre ei îşi desfăşurau activitatea, s-a închis în 2006. Un deceniu mai târziu, numărul localnicilor cu serviciu a scăzut sub 700, iar Aninoasa a ajuns în pragul falimentului, din cauza datoriilor.

O fabrică de cablaje a funcţionat la marginea fostului oraş minier şi a mai absorbit din forţa de muncă, însă anul trecut a fost închisă definitiv. În locul fostei fabrici, un investitor englez a plănuit să deschidă o nouă capacitate de producţie, însă a întâmpinat greutăţi mari în a găsi personal.

„Sunt oameni care vin şi întreabă mai întâi ce salariu vor primi. Când li se spune de salariu minim zic: <<Domnule, pentru aşa ceva nu merită să mă duc>>. Din experienţa mea, cei mai mulţi angajatori mari, din multinaţionale, dau un salariu minim în prima fază, dar după două - trei luni, dacă văd că angajaţii sunt serioşi, le merge mâna şi nu comentează le mai măresc salariul. Ei vor din prima tură salariu imens, cu muncă puţină. Nu se poate aşa ceva, trebuie să muncim dacă vrem bani”, relata, în ianuarie 2018, Nicolae Dunca, primarul oraşului Aninoasa.

Aici rata şomajului depăşeşte 22 la sută. Practic, oraşul cu aproape 700 de şomeri, înregistraţi în luna aprilie 2018, numără mai mulţi şomeri decât salariaţi.

Aninoasa mai avea circa 80 de asistaţi social, dintre care 30 sunt folosiţi la muncă, de primărie, informa, în luna ianuarie, primarul Nicolae Dunca.

În urmă cu un an, numărul şomerilor era de peste 1.000, arată un raport al INS. În Aninoasa funcţionează o fabrică de canapele.

 

Petroşaniul îmbătrânit
Aproape 24.000 de oameni lucrau în anul 1991 în municipiul Petroşani, cei mai mulţi la minele de cărbune şi uzinele din Valea Jiului, arată rapoartele INS. La sfârşitul anului 2016, numărul salariaţilor a ajuns la 11.388, însă a continuat să scadă, nefiind înregistrate investiţii importante în zonă.

Mai puţin de 1.000 dintre salariaţii din Petroşani muncesc în sectorul minier, la Livezeni. O veste proastă pentru comunitate a fost închiderea recentă a fabricii de cablaje auto din municipiu, unde lucrau circa 300 de oameni. Mulţi dintre ei s-au mutat la fabrica din Haţeg a companiei SEW-S.

Ceilalţi pot concura pentru cele circa zece locuri de muncă oferite, prin AJOFM Hunedoara, în Petroşani.

În lipsa ofertelor, în ultimele luni în Valea Jiului nu au mai avut loc burse ale locurilro de muncă. Totuşi, în această săptămână, câteva zeci de oameni au fost recrutaţi pentru a munci la construcţia magistralei de gaz metan ce va traversa Bulgaria, Ungaria şi  România, şi va trece şi prin Valea Jiului. „Capitala” Văii Jiului se numără printre oraşele cu cea mai îmbătrânită populaţie, dar şi celelalte localităţi din judeţ prezintă situaţii asemănătoare. Staţiunea montană Parâng este principalul avantaj al Petroşaniului, care speră la revigorare.

Vulcan, de la 12.000 la 4.000 de salariaţi

În anul 1991, municipiul Vulcan avea 12.371 de salariaţi, potrivit INS, cei mai mulţi în unităţile minere şi la termocentrala Paroşeni. La sfârşitul anului 2016, numărul lor era mai mic de 4.000 şi a continuat să scadă pentru că în anii următori companiile mari nu s-au arătat interesate să investească în oraşul din Valea Jiului. De asemenea, numărul minerilor de la EM Vulcan a continuat să scadă, sub 1.000 de salariaţi, la fel şi cel al angajaţilor Termocentralei Paroşeni, circa 350. Conducerea primăriei speră că zona turistică Pasul Vâlcan, dotată cu o telegondolă şi o şosea modernă, dar fără canalizare şi reţea de energie electrică, va revigora în următorii ani situaţia economică a municipiului. Mai puţin de 15 locuri de muncă sunt disponibile în Vucan, potrivit AJOFM Hunedoara.

Lupeni, de 15.000 la 5.000 de salariaţi
Şi municipiul Lupeni şi-a redus numărul salariaţilor de aproape trei ori în ultimele trei decenii. În 1991, aici lucrau 15.000 de oameni, cei mai mulţi la exploatările miniere şi la combinatul Vâscoza. Până la sfârşitul anului 2016 numărul lor a scăzut sub 5.000. Mina Lupeni, cu mai puţin de 1.000 de angajaţi, se află în proces de închidere, iar pe cea mai recentă listă a locurilor de muncă oferite prin AJOFM Hunedoara, în dreptul localităţii Lupeni figurau două joburi. În această săptămână, primarul Lucian Resmeriţă a anunţat că în localitate a fost deschisă o fabrică de mobilier, care va angaja 80 de oameni. Speranţele pentru dezvoltarea economică a municipiului vin din Staţiunea Straja, care se animă cu mii de turişti în lunile de iarnă.

Parcul industrial pustiu, pe ruinele combinatului
În Călan, oraşul învecinat Hunedoarei, întregul combinat Victoria a dispărut în mai puţin de un deceniu, vândut pe bucăţi la fier vechi, deşi fostele uzine de fontă şi cocs, întinse pe 60 de hectare, aveau o vechime de un secol şi jumătate. Aici în 1991 lucrau cei mai mulţi dintre cei aproape 8.000 de salariaţi ai oraşului. În 2017, un raport al Institutului Naţional de Statistică indica puţin peste 1.100 de salariaţi în Călan. În ultimii ani, circa 40 de hectare pe care a funcţionat fostul combinat siderurgic din Călan au fost ecologizate şi transformate într-un parc industrial.

Investiţia, finanţată de Consiliul Judeţean Hunedoara şi de Uniunea Europeană, urma să revigoreze parcul, dar aşteptările localnicilor au fost înşelate. Din 2016, trei investitori au concesionat teren în parcul industrial: un constructor de hale industriale şi două companii de producţie farmaceutică. Doi dintre ei au reziliat contractul înainte de a derula investiţiile, iar a treia societate, de producţie a medicamentelor, nu şi-a început investiţia. Cinci locuri de muncă sunt oferite prin AJOFM în Călan.

Declinul Petrilei
Peste 11.500 de oameni lucrau în Petrila în anul 1991, potrivit INS. Minele Lonea şi Petrila erau cei mai mari angajatori. Din noiembrie 2015, mina Petrila, cea mai mare şi una dinter cele mai vechi din Valea Jiului, s-a închis definitiv, iar la Lonea mai lucrează mai puţin de 700 de oameni. Numărul salariaţilor din Petrila  a scăzut la 3.200 în 2017, potrivit INS, iar investiţiile s-au lăsat aşteptate, astfel că declinul pieţei de muncă a continuat. În prezent, două locuri de muncă sunt oferite prin AJOFM Hunedoara, la Petrila.

Minele care au pecetluit soarta oraşului
Numărul salariaţilor din Uricani a scăzut de 12 ori în ultimele trei decenii. În 1991, cel mai izolat oraş al Hunedoarei, aflat la poalele retezatului, înregistra peste 6.500 de angajaţi. Cei mai mulţi munceau în minele Uricani, Valea de Brazi şi Câmpu lui Neag, iar alţi 400 la exploatarea de cuarţ. Minele Valea de Brazi şi Câmpu lui Neag s-au închis la sfârşitul anilor 1990, iar exploaterea minieră Uricani la sfârşitul anului 2017. Circa 500 de salariaţi mai înregistrează oraşul cu aproape 10.000 de locuitori din Valea Jiului.

Municipiul Hunedoara avea peste 38.000 de salariaţi în anul 1991, cei mai mulţi lucrând în combinatul siderurgic şi la Întreprinderea de Construcţii Siderurgice Hunedoara (ICSH). Combinatul mai are 700 de angajaţi, iar în municipiul Hunedoara, la sfârşitul anului 2016 erau înregistraţi 14.500 de angajaţi. Cei mai mari angajatori sunt fabrica de cablaje auto Draexlmaier şi alte câteva unităţi industriale. Oferta de pe piaţa muncii cuprinde în prezent peste 150 de joburi în Hunedoara, potrivit AJOFM.

Dintre fostele oraşe monoindustriale, doar Aninoasa are un şomaj ridicat, de 22,2 la sută. În Hunedoara, ponderea şomerilor este de 1,2 la sută, în Uricani este de 2,7, în Călan este de 2,2 la sută, în Petrila de 1,1, în Petroşani, 0,8, în Vulcan 0,5 şi în Lupeni 0,5.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Oraşul salvat din faliment unde nimeni nu vrea să muncească. „Când aud de salariul minim zic: nu venim pentru aşa ceva. Vor salariu imens şi muncă puţină”

Poveştile fascinante despre momârlani, urmaşii dacilor în Valea Jiului. „Ciobanul dăruit cu puterea vrăjitoriei“ al lui Jules Verne, păstorii miţoşi descrişi de Iorga

Iadul negru al Petroşaniului, descris de Nicolae Iorga: "mulţimea lucrează chinuită în pământ, la cărbunele negru care umple de duhoare aerul umed"

Documentarul „Vin Românii”. Cât adevăr este în povestea lui Adrian din Lupeni, românul imigrant care doarme sub pod



 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: