Fotografia unică de la înmormântarea lui Avram Iancu. Mii de români în doliu la mormântul „Crăişorului munţilor”

Fotografia unică de la înmormântarea lui Avram Iancu. Mii de români în doliu la mormântul „Crăişorului munţilor”

Imaginea de la înmormântarea lui Avram Iancu şi Crăişorul ân ultimii ani ai vieţii.

Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea în septembrie 1872. Doar o fotografie a rămas cunoscută de la înmormântarea „Crăişorului Munţilor”, într-o zi de doliu pentru românii din Transilvania.

Ştiri pe aceeaşi temă

Avram Iancu, conducătorul românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei din anii 1848 – 1849, a murit în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, nu departe de Ţebea, locul unde a fost înmormântat. Iancu avea doar 48 de ani, iar istoricii susţin că în ultimii ani din viaţă era bolnav şi prefera să rătăcească prin satele muntenilor din Apuseni, nedespărţit de fluierul cu care doinea. La începutul anului 1872, boala i s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, judeţul Hunedoara, din cauza unei hemoragii şi a tusei chinuitoare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă.

„Peri în 1872 în tinda casei unui sărac din Baia de Criş, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâţia alţii din Baia de Criş, care n-au o biserică şi un cimitir acolo, la Ţebea. El zace în locul unde ostreţe negre înconjură o cruce verde purtând inscripţia scurtă: Avram Iancu, advocat, prefect Legiunii gemene române 1848-9, + 1872. Cununile ce i s-au adus, uneori cu zgomot, totdeauna cu o mărginită pietate, au fost adăpostite de confiscări, batjocoriri şi sfâşieri. Mormântul în care se odihneşte învingătorul învins şi nebunul care nu mai avuse de ce să rămâie cuminte e acesta, sărac şi umil cum e soarta poporului care-l păstrează ca urnă a sfintelor moaşte. Şi lângă dânsul vechiul stejar cu trunchiul mândru mai răsfiră crengile puternice, ce cad pe rând şi se înnoiesc într-una, vuind în vântul serilor cântece de taină, între crucea mortului din groapă şi crucea suferinţei învietoare de pe lăcaşul românesc al credinţei”, scria Nicolae Iorga, în volumul Neamul Românesc şi Ţara Ungurească (1906).




Doliul românilor

O mulţime de români au venit la înmormântarea „Crăişorul Munţilor”, din 13 septembrie 1872. Singura fotografie cunoscută din ziua de doliu a ajuns în posesia unui clujean,Virgil Comşa. „În 1/13 septembrie a fost înmormântat la Ţebea Avram Iancu, în preajma Gorunului lui Horia şi a vechii bisericuţe de lemn. Sobor de preoţi şi popor îndurerat se adună în jurul sicriului simplu, de brad vopsit, în care zăcea chinuitul trup al eroului. Gorunul lui Horea pe atunci era încă sănătos, viguros”, informa revista „Carpaţii”, într-un număr din 1939, în care era publicată fotografia.

Istoricul Gheorghe Bariţiu, întemeietor al presei româneşti din Ardeal, a oferit mărturii rare despre Avram Iancu, în două numere consecutive ale ziarului Transilvania (1 noiembrie 1872 şi 15 noiembrie 1872), la câteva săptămâni după moartea sa. Bariţiu deplângea moartea fostului său prieten, primită cu durere de români, dar însoţită de „blesteme barbare” de unele publicaţii neromâneşti.

„Această manifestare de doliu general la români pentru moartea lui Avram Iancu este un adevărat fenomen, apariţiune pe care orice popor ajuns la conştiinţa de sine îl va lua în cea mai de aproape consideraţiune. Au nu era Avram Iancu mortu pentru sine şi patria sa încă din anul 1852? El petrecea între noi, conversa cu noi, aşa este. Iancu însă nu mai simţea nici durerile noastre alăturea cu noi, contemporanii săi, nici nu mai participa la bucuriile noastre, când ni se întâmpla să avem şi noi una între legiunile de dureri. Şi cu toate acestea, Avram Iancu mort pentru sine şi pentru societate vieţuia în spiritele şi în inimile noastre, ale acelora care acum ştiu să aprecieze meritele lui, zelul şi amorul lui pentru naţiunea căreia i se devotase, până când îşi sacrificase el toată existenţa sa”, scria Gheorghe Bariţiu.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Episoadele cutremurătoare ale bolii care l-a ucis pe Avram Iancu. Tortura suferită în temniţă l-a urmărit tot restul vieţii

Mărturii rare despre Avram Iancu, publicate la câteva zile de la moartea lui de prietenul său Gheorghe Bariţiu, ofereau explicaţii pentru boala care l-a îngenuncheat pe cel mai ilustru personaj al Transilvaniei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Celebra scrisoare a lui Avram Iancu, după măcelurile Revoluţiei din Ardeal: „Fraţilor maghiari, ascultaţi cuvintele din adâncurile sufletului unui român sincer“

Cea mai celebră scrisoare a lui Avram Iancu, păstrată în arhive, a fost redactată în 15 iulie 1849, la sfârşitul mişcărilor revoluţionare din Transilvania anilor 1848 – 1849, în timpul cărora au murit mii de români şi maghiari. „Libertate, egalitate, frăţietate. Fraţilor maghiari!”, a fost îndemnul dat de Avram Iancu, la începutul scrisorii manifest, semnată în calitate de prefect.

VIDEO Români învrăjbiţi de politicieni la mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea. „De ce le daţi atâtea facilităţi ungurilor?“

Peste 5.000 de oameni au participat la Serbările Naţionale – Ţebea 2017, organizate ca omagiu adus lui Avram Iancu, liderul românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849. Liviu Dragnea şi Ludovic Orban s-au numărat printre politicienii prezenţi la ceremonii. Nu au lipsit discursurile naţionaliste şi defulările împotriva maghiarilor.

citeste totul despre: