FOTO Certej 30 octombrie 1971: povestea dezastrului ecologic care a ucis 89 de oameni

FOTO Certej 30 octombrie 1971: povestea dezastrului ecologic care a ucis 89 de oameni

Ruperea digului a dezlănţuit dezastrul. ARHIVELE NAŢIONALE.

TRAGEDIE În urmă cu exact 42 de ani, aproape 100 de oameni au murit la Certej, judeţul Hunedoara, după ce digul iazului de decantare aflat la marginea localităţii s-a rupt, iar nămolul toxic a înghiţit un întreg cartier.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fostul orăşel minier Certej îşi trăieşte în anonimat tranziţia dintre epoca apusă a celor peste două secole de exploatare a minelor de aur şi minereuri complexe şi cea a exploatărilor aurifere care vor demara în următorii ani. Mica localitate aflată în apropierea municipiului Deva supravieţuieşte în sărăcie, păstrând povara celui mai mare dezastru ecologic petrecut în ultimul secol în România.

În urmă cu 42 de ani, în dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, digul iazulului de decantare al minelor din Certej s-a rupt din senin. Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Nămolul cu cianuri şi steril s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti, peste 20 de gospodării, o popicărie şi alte construcţii care urmau să facă din Certej unul dintre orăşelele de seamă ale epocii comuniste.

OFICIAL, 89 DE MORŢI

Avalanşa de steril toxic a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi 76, potrivit Procuraturii judeţene, care a anchetat timp de doi ani împrejurările dezastrului. Foştii mineri din Certej îşi amintesc că numărul victimelor a fost mai mare, însă procurorii din acea vreme au dorit să minimalizeze urmările catastrofei. Multe dintre cadavre, cu hainele arse şi feţele tumefiate, nu au mai putut fi identificate. Ancheta a durat doi ani, însă nu a fost găsit niciun vinovat pentru catastrofă.

„Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă“, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. Potrivit datelor oficiale păstrate în Arhivele Naţionale, Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una dintre laturi, din cauza creşterii peste limita critică în înălţime.



DESTINUL CRUD AL ŞEFULUI DE POST

Patru decenii au trecut de la tragedie. Între timp, proiectul construirii orăşelului Certej a fost abandonat, chiar dacă aproape 20 de blocuri au luat locul caselor, iar o nouă exploatare minieră a fost deschisă în anii ’80, în imediata apropiere a fostului iaz de decantare, pentru ca în prezent să arate ca un complex de clădiri părăsite. 

Amintirile nopţii de groază din 30 octombrie 1971 încă îi bântuie pe foştii mineri. Unii au încercat să dea o explicaţie catastrofei. „Digul iazului de decantare s-a tot înălţat, pentru că exploatarea minieră se afla în plin avânt. Peste sterilul provenit din spălarea minereului de aur au fost depozitate zeci de mii de metri cubi de steril de mineruri complexe, care este mai greu, şi astfel a dus la ruperea digului“, povesteşte Petru Vasiu, un fost operator la Preparaţia minieră Coranda din Certej.

Locul dezastrului
FOTO: Aşa arată acum locul vechiului iaz de decantare.

Alţi foşti angajaţi ai minelor nu-şi mai amintesc decât de morţii purtaţi de valurile de nămol din acea dimineaţă. „M-au trezit gemetele şi urletele din depărtare. Ceaţa groasă acoperise locul dezastrului, iar când negura s-a risipit, am văzut cum nămolul măturase blocurile. Am văzut cadavrele sfârtecate, copii şi oameni. Printre morţi se afla şi şeful de post din Certej. Cu o seară în urmă se mutase cu chirie, singur, într-unul dintre apartamentele noi. A murit sub dărâmături în chiar prima noapte petrecută în noua locuinţă“, a povestit Costică Sauciuc (57 de ani), care era elev la vremea tragediei.

Foto

AU MURIT ŞI MILITARI ADUŞI SĂ CAUTE VICTIMELE

Localnicul îşi aminteşte că în următoarele două săptămâni de la momentul catastrofei, Certejul fusese izolat de restul lumii. La faţa locului au fost mobilizaţi militari şi miliţieni, iar Securitatea supraveghea toate activităţile. 

Morţii erau depozitaţi în căminul cultural, unde erau spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi înhumaţi. S-a încercat minimalizarea tragediei şi ştergerea urmărilor ei. Totuşi, nu sunt puţini cei care spun că, în realitate, numărul morţilor a depăşit o sută de persoane. În timpul acţiunilor de căutare a victimelor îngropate în nămol, mai mulţi militari şi-au pierdut viaţa.

„Atunci, patru sau cinci militari aduşi să caute cadavrele au murit înecaţi în fântânile care erau acoperite de nămol. Cădeau în ele şi pur şi simplu erau înghiţiţi de pământ. În blocurile prăbuşite nu se ştia câţi oameni locuiau. Au murit mai mulţi decât spuneau anchetatorii“, povesteşte fostul miner Dumitru Burdea (65 de ani). Bărbatul a trăit intens clipele de groază care au urmat ruperii digului. Sterilul s-a prăvălit cu o viteză ameţitoare, purtând cu el rămăşiţe de blocuri, case şi oameni. 

Cadavrele înecate au fost purtate de valul de nămol până în curtea sa, aflată la aproape doi kilometri de locul vechiului iaz minier. Peste iazul de decantare a fost plantată, în anii următori, o pădure, iar pe locul fostelor blocuri distruse din temelii a fost înfiinţată exploatarea Coranda. Sinistraţilor le-au fost acordate apartamente în Deva. Au fost şi oameni care au „fentat“ moartea în dimineaţa catastrofei. „O bătrână adormise pe o căpiţă de fân, păzindu-şi animalele. Claia a fost luată de avalanşă, iar femeia s-a trezit a doua zi, pe ea, la capătul Certejului. Cu o seară în urmă avusese loc un botez. Se spune că, în afara pruncului, toţi cei prezenţi la botez au murit“, povesteşte Ionel Stângaciu, un alt fost miner.

Deşi se află la doar 20 de kilometri de reşedinţa judeţului Hunedoara, Certeju de Sus pare izolat de civilizaţie. Cea mai mare parte a fostei localităţi miniere este ocupată de ruinele exploatării. Zona industrială a fost lăsată în grija câtorva agenţi de pază şi a haitelor de câini. În partea „urbană“ a localităţii, blocurile de locuinţe nu au căldură, iar apa de la robinet nu prea are presiune. Un pârâu roşiatic curge dinspre gurile fostelor mine, trecând prin gospodăriile sătenilor. În atmosfera comunei care nu a mai devenit oraş, puţini dintre localnici îşi mai păstrează optimismul.


„M-au trezit gemetele şi urletele din depărtare. Ceaţa groasă acoperise locul dezastrului, iar când negura s-a risipit, am văzut cum nămolul măturase blocurile". Costică Sauciuc, localnic

Lumânare aprinsă la ora 4.55

Protestatarii care se opun proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană organizează astăzi, chiar în faţa Ministerului Mediului din Capitală, un eveniment de comemorare a tragediei de la Certej. În faţa instituţiei, prima lumânare va fi aprinsă dimineaţa, la 4.55, aceeaşi oră la care valul de cianură s-a revărsat în comuna Certej acum 42 de ani. Evenimentul e organizat pe Facebook şi oamenii sunt invitaţi, pe tot parcursul zilei, pentru a depune flori şi lumânări. Evenimentele vor culmina cu un flash mob, la ora 17.00, iar cei prezenţi vor scrie „CERTEJ“ din candele şi vor pune în scenă accidentul de acum 42 de ani, pentru „a ne reaminti cât de periculos e mineritul cu cianuri“.

Vă recomandăm şi:

FOTO Supravieţuitorii din coloniile care n-au mai devenit oraşe

Minele închise în ultimii ani au dat peste cap viaţa locuitorilor din Teliuc şi Ghelar, judeţul Hunedoara. Mulţi dintre ei au ales să rămână acolo şi să supravieţuiască în fostele colonii miniere, "orăşele" oprite abrupt din dezvoltare.

FOTO Muntele de aur al Hunedoarei: povestea vechiului orăşel minier Săcărâmb, Eldorado din secolele trecute

Un ţinut fascinant se dezvăluie turiştilor într-o zonă izolată de munţi şi de păduri, nu departe de municipiul Deva, la capătul unui urcuş de aproape zece kilometri. Despre Săcărâmb, istoricii spun că în secolele trecute a fost unul dintre cele mai căutate locuri de către europenii cuprinşi de febra aurului. Aici s-au stabilit pentru a munci în minele înfiinţate la mijlocul secolului XVIII, oameni din toate părţile continentului.

Hunedoara secolului XIX, descrisă de un londonez: şocat de traiul ţiganilor, dar fascinat de castel şi de ţinutul aurului

Un publicist şi geolog englez a dezvăluit într-un jurnal de călătorie apărut în Londra, în 1862, cât de mare a fost şocul primelor sale întâlniri cu comunităţile de ţigani care locuiau în tabere de corturi pe malul râurilor Mureş şi Strei şi la marginea orăşelelor hunedorene ale secolului XIX.

Minele morţii: cele mai mari dezastre petrecute în istoria recentă a Hunedoarei

Cel mai grav accident petrecut într-o mină a avut loc în urmă cu nouă decenii, la Lupeni: în urma unei explozii cauzate de acumularea de gaz metan în galeriile minei au murit peste 80 de ortaci. În localitatea minieră Certej (25 de kilometri de municipiul Deva), în 1971, o alunecare de teren care a prăvălit halda de steril a exploatării miniere peste un cartier de blocuri a provocat moartea a 89 de oameni.

30 octombrie 1971, ora 5 dimineaţa, Certej. Halda de steril la marginea căreia fuseseră construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc SURSA: Arhivele Naţionale.

Imagini din aceeasi galerie
  • 30 octombrie 1971, ora 5 dimineaţa, Certej. Halda de steril la marginea căreia fuseseră construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc SURSA: Arhivele Naţionale.
  •  Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră SURSA: Arhivele Naţionale.
  • Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării. Avalanşa a lăsat în urma ei 89 de morţi SURSA: Arhivele Naţionale.
  • Multe dintre cadavre, cu hainele arse şi feţele tumefiate, nu au mai putut fi identificate. 76 de persoane au fost rănite. Ancheta a durat doi ani, însă nu a fost găsit niciun vinovat pentru catastrofă  SURSA: Arhivele Naţionale.
  • Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi datorită creşterii peste limita critică în înălţime. „Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. SURSA: Arhivele Naţionale.
  • Intrarea în Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Intrarea în vechea mină. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Mina Coranda. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Localnici care îşi amintesc tragedia. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Petre Vasiu. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Zona industrială Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Imagini din punctul muzeistic din Certej. Nu au fost păstrate aici amintiri despre tragedia din 1971. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Construcţii miniere. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Poluare. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Poarta exploatării. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Locul fostului iaz. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Costică Sauciuc. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Construcţie industrială. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Locul unde au fost blocurile distruse. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Dumitru Burdea. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
  • Actualul iaz cu steril. Certej. FOTO: D.G. ADEVĂRUL
Distribuie imaginea
citeste totul despre: