Remarcabila poveste a româncei elevă la 88 de ani şi pictoriţă de succes. „Dacă nu aş face asta, aş sta la coadă la psihiatru“

Maria Gheorghe la şevalet FOTO Valentin Trufaşu

Maria Gheorghe este un exemplu că vârsta nu constituie un impediment dacă vrei cu adevărat să faci ceea ce te pasionează. A fost învăţătoare şi profesoară de română la cele mai prestigioase licee din Galaţi, iar activitatea ei se întinde pe aproape un sfert de secol. În prezent, este elevă la clasa de pictură a Şcolii de Arte din Galaţi.

Este suficient să schimbi câteva cuvinte cu Maria Gheorghe (88 de ani) pentru a realiza că întreaga sa viaţă reprezintă o împletire între talent, muncă şi perseverenţă. Absolventă a Liceului Teoretic din Tecuci în 1952, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie-Filosofie-Istorie  din Iaşi, fiind învăţătoare şi profesor de română la Liceul
„Vasile Alecsandri“ din Galaţi şi apoi dascăl şi director la Liceul „Costache Negri“ din acelaşi oraş. 

Marea sa pasiune este pictura, din 2016 fiind membru al Asociaţiei Internaţionale a Pictorilor. S-a înscris în 1992 la clasa de pictură a Şcolii de Arte din Galaţi, iar pentru că îi place atât de mult şi legea îi permite, continuă să vină şi astăzi pentru a lua lecţii. „Vă spun sincer că dacă nu mă motiva doamna Olimpia Ştefan, profesoara de la clasa de pictură, nu mai continuam“, ne dezvăluie Maria, care recunoaşte că este dependentă de încurajări, chiar şi la vârsta sa.

Pasiune pentru icoane

De-a lungul anilor, a organizat mai multe expoziţii personale şi de grup atât cu picturi, cât şi cu icoane, iconografia fiind o altă pasiune de-a sa. „Când am văzut că o bătrână care avea cancer stătea cu icoana mea în braţe, am plâns“, ne mărturiseşte cu emoţie artista.

O parte din lucrările sale au fost licitate în 2018 la o casă de licitaţii din SUA, iar pe altele le-a donat unor spitale şi locaşuri de cult.

Spectacole cu păpuşi pentru copii

A fost premiată pentru prestaţia teatrului de păpuşi din Galaţi pe care l-a coordonat mulţi ani. De asemenea, creează costume populare. Acum, printre multele activităţi pe care le are zilnic, intenţionează să organizeze periodic spectacole cu păpuşi pentru copii la o biserică din Galaţi.

A învăţat croitorie şi broderie

Maria Gheorghe nu a ezitat niciodată când a fost vorba să înveţe lucruri noi, chiar dacă asta a presupus mereu un risc. De pildă, a decis să renunţe o perioadă la catedră pentru a învăţa croitorie, la Bucureşti. „Am spus că trebuie să învăţ şi o altă meserie, considerând că profesia de dascăl nu este de ajuns“, ne spune simplu artista, care cântă şi la pian, şi la muzicuţă. Şi asta nu e tot. A făcut şi dansuri populare în tinereţe. De asemenea, a învăţat să coasă şi să brodeze şi a avut cu ani în urmă şi o expoziţie de haine la Focşani.

Le dă lecţii de gramatică colegilor de clasă

În cazul în care vă întrebaţi dacă mai are energie şi pentru altceva, ei bine, răspunsul este da. Săptămânal vorbeşte cu foştii săi elevi şi se întâlneşte cu ei, un lucru cu care nu mulţi profesori se pot lăuda. În ciuda vârstei înai-ntate, este mereu în activitate şi consideră că a fi pensionar echivalează cumva cu moartea.

Maria alături de tinerii săi colegi de la clasa de pictură FOTO arhiva personală

Nu a rezistat niciodată prea mult să stea departe de şevalet, iar acum, la 88 de ani, ne spune că se simte în elementul său printre copiii şi adolescenţii care vin la clasa de pictură a Şcolii de Arte din Galaţi. „Dacă nu aş face asta, aş sta la coadă la psihiatru. Implicarea mea în pictură înseamnă viaţă, dar şi relaxare intelectuală şi informare în acelaşi timp“, ne spune Maria, care mai discută cu elevii de la clasă şi despre probleme de gramatică şi literatură, ţinând cont de experienţa sa ca profesor.

A schimbat destine

Ca dascăl a fost destul de severă, iar legat de asta are şi o poveste cu un fost elev căruia i-a schimbat destinul, însă în bine. „L-am picat la examenul de treaptă, iar când m-am întâlnit cu foştii mei elevi, mi-am cerut iertare de la el. A devenit între timp preot. Mi-a spus că nu am de ce să îmi cer iertare, pentru că dacă trecea acel examen de treaptă, ar fi ajuns un învăţător pârlit la ţară, ori acum este un preot foarte bine văzut şi apreciat de enoriaşi“, ne povesteşte bătrâna profesoară.

Culegerea de gramatică „deturnată“ de Revoluţie

La lista lungă de activităţi a Mariei trebuie adăugată şi cea de colecţionar. Când era director la Colegiul „Costache Negri“, a strâns numeroase costume populare, farfurii şi oale tradiţionale, dar şi obiecte unice în lume, cum ar fi o călimară de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din păcate, comuniştii nu doreau să vadă astfel de obiecte în sălile de curs, astfel că le-a depozitat în subsolul liceului, iar o inundaţie le-a distrus pe toate.

Maria şi Olimpia Ştefan, profesoară la Şcoala de Arte şi o pictoriţă cunoscută FOTO Valentin Trufaşu

A scris şi o culegere de gramatică, ce reuneşte experienţa sa de ani de zile la clasele I-IV, pe care nu a mai apucat să o publice fiindcă exact în acea zi a început Revoluţia şi a plecat din Capitală pentru a nu fi prinsă în haosul care s-a produs în acele zile. A donat lucrarea unor educatoare şi învăţătoare, iar peste ani a aflat cu satisfacţie că acestea au folosit intens exerciţiile sale la clasă pentru a-i învăţa pe elevi să vorbească corect limba română.

O perfecţionistă convinsă

„Sunt un om plin de viaţă, care nu stă locului niciodată, nu îmi place să pierd timpul. Vreau să fac mereu ceva cu propriile mâini şi să am mulţumirea sufletească că las ceva în urmă“, ne mărturiseşte Maria. Va dona o bună parte din cărţile sale unui muzeu care se va deschide în localitatea gălăţeană Iveşti, comuna sa natală, dar şi mai multe icoane şi picturi, astfel încât, peste ani, lumea să îşi amintească de ea.

„Deşi a făcut foarte multe lucruri minunate până acum, este permanent nemulţumită. Când vine la oră, spune mai întâi că nu poate, iar apoi face nişte lucruri pe care mulţi prin exerciţiu şi, vorba aceea, mai tineri, nu reuşesc să le facă“, spune  Olimpia Ştefan, profesoară de pictură la Şcoala de Arte din Galaţi şi o pictoriţă foarte cunoscută, la rândul său.

„Foamea“ pe care Maria o are pentru pictură se explică prin faptul că nu a avut timpul necesar când era mai tânără pentru marea sa pasiune, iar acum îi este greu să mai lase penelul din mână. Singurul său regret este că nu mai are puterea de altădată pentru a face toate lucrurile pe care şi le-a propus.