Profesoara care predă poeziile eminesciene cu ajutorul picturilor lui Monet

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Teodora Coman FOTO proiectulmerito.ro
Teodora Coman FOTO proiectulmerito.ro

Teodora Coman este opusul dascălului tradiţional. Ea şi-a adaptat limbajul şi stilul de predare nevoilor elevilor săi, creând un univers special, unde lecţiile se învaţă cu ajutorul artei.

Teodora Coman (44 de ani), profesoară de Limba şi literatura română la Şcoala Generală nr. 18 din Sibiu, a fost desemnată profesor Merito în 2021. A absolvit Liceul de Artă şi Facultatea de Litere din Sibiu, având o carieră de 22 de ani în învăţământ. Ne mărturiseşte cu o notă de umor că nu prea a ştiut ce vrea să facă în viaţă pentru că nu este genul de om care îşi setează ţinte pe termen lung.

La clasă este opusul profesorilor pe care i-a avut în perioada comunismului: „Mi-am dat seama, încă din primii ani, că încerc să fac dreptate copilului care am fost. Eram marginalizată pentru că nu aveam părinţi cu meserii bine văzute şi am avut profesori şi diriginţi care aveau copii preferaţi. Se simţea discriminarea. Noi, copiii simpli, care nu dădeam bani pentru cadouri, nu intram în sistemul acesta de linguşire“, mărturiseşte profesoara.

Pe înţelesul copiilor

După mulţi ani la catedră, Teodora a ajuns la concluzia că răbdarea este cheia, alături de o atitudine calmă, echilibrată şi cu un strop de seriozitate. La începutul carierei a fost destul de ezitantă în relaţia cu copiii şi preda în stilul clasic, cu creta la tablă. A realizat treptat că valoarea ei ca profesor va creşte doar în măsura în care copiii au încredere în ea şi abia atunci îi vor permite să lucreze cu ei. În egală măsură, şi elevii o modelează, pentru că de la fiecare generaţie a învăţat câte ceva. „Mulţi profesori înţeleg predarea doar ca un simplu transfer de informaţii, fără să adapteze limbajul la experienţa elevilor. Mi-am dat seama că asta trebuie să fac: să fiu un bun traducător în limba română a unui limbaj de specialitate la nivelul copiilor“, crede ea.

Vorbeşte cu elevii săi şi neconvenţional, despre ce filme şi ce muzică le place şi le povesteşte la rândul ei cum era şcoala în perioada comunistă. Prin tot ceea ce face cu ei la clasă, îi învaţă să nu devină simpli executanţi ai unor directive venite de la unii sau alţii în viaţă, ci să îşi dezvolte simţul critic şi autocritic şi să vină cu propriile idei atunci când este cazul.

Poezia face casă bună cu pictura

Dincolo de metodele interactive pe care le foloseşte la clasă, cum sunt softurile sau platformele educaţionale, comunică mult cu copiii, se adaptează permanent la nevoile lor şi vine mereu cu explicaţii personalizate. Pentru că a făcut Liceul de Artă şi are cunoştinţe de istoria artelor, susţine partea teoretică cu cea vizuală, astfel încât elevii să fie mai atraşi spre lecţie şi să reţină mai uşor. De exemplu, îi introduce în universul poetic prin intermediul picturii: lacul cu nuferi al lui Monet funcţionează perfect ca imagine pentru lacul eminescian. 

teodora coman FOTO proiectulmerito.ro 2

FOTO proiectulmerito.ro

„Copiii sunt deja scârbiţi de poezie. Nu rezonează cu excesul de emoţii, de sentimente. Poezia este predată de multe ori clişeistic, printr-un limbaj îmbogăţit cu figuri de stil. Tocmai de aceea, eu plec întâi de la imagine, deci vreau să creez în primul rând emoţia. Când se întâmplă acest lucru, le spun copiilor că acesta este şi scopul poeziei: să îi sensibilizeze“, explică profesoara.

Un alt secret al succesului său de la clasă este lectura dirijată. Elevii pun întrebări în timp ce citesc când descoperă ceva sau despre emoţia pe care le-o transmite poezia. Nu e uşor, iar acest exerciţiu necesită timp, dar în acest fel elevii înţeleg ceea ce citesc, ies din indiferenţa cotidiană, dar le trezeşte şi apetitul şi nevoia de poezie. Se foloseşte în egală măsură şi de desen, de sculptură sau chiar de film pentru ca elevii să înţeleagă lecţiile.

Plan de predare personalizat

Interesant la stilul Teodorei Coman este că lecţiile pe care le predă nu urmează un plan previzibil – fiecare lecţie e altfel în funcţie de ritmul elevilor de învăţare, de interesul lor. Unii sunt mai curajoşi şi pun întrebări şi atunci insistă mai mult pe conexiunea între lecţie şi viaţa reală. Alţii sunt atraşi de mesajul textului, iar în acest caz merge mai mult pe mesaj şi mai puţin pe context. Alţi elevi au dificultăţi mari în a înţelege ce le predă, astfel că vine cu mai multe explicaţii, iar ritmul este puţin mai lent. Cert este că nicio oră nu se aseamănă cu alta. 

„Suntem invadaţi de informaţii care nu sunt organizate, or, mesajul este exact asta: informaţie organizată. Nu degeaba se vorbeşte de analfabetismul funcţional. Copiii citesc şi nu pot extrage mesajul. Prin întrebări dirijate asta fac. Sunt cuvinte-cheie, enunţuri de tip idee principală. Este o muncă ce durează patru ani, dar ideea este ca elevilor să le fie un pic mai uşor să identifice aceste lucruri“, spune profesoara. Le recomandă mereu cărţi de citit, dar acelaşi lucru îl fac şi elevii, în special din literatura pentru adolescenţi şi tineret, iar în final sunt câştigaţi cu toţii.

„Copiii mă obligă la sinceritate“

Teodora se bucură de fiecare dată când elevii o întrerup cu întrebări, dar şi de felul în care întorc un anumit aspect al lecţiei şi modul în care îl plasează în alt context. A avut nevoie de mulţi ani ca să le schimbe gândirea şi să îi facă să înţeleagă că nu este o greşeală când îi pun întrebări. Vede astfel mintea copiilor la lucru, este ceea ce numeşte „un zgomot de fond productiv“. Asta înseamnă că sunt foarte implicaţi şi curioşi în legătură cu lecţia. „Mă adaptez tot timpul şi asta face ca lecţia să nu fie o rutină. Îmi place că mă provoacă tot timpul şi mă obligă la sinceritate. Sunt întrebări atât de complexe, încât îmi ia ceva timp să răspund la ele, iar la unele chiar nu am răspuns“, este lecţia de sinceritate a Teodorei Coman.

teodora coman FOTO proiectulmerito.ro 3

FOTO proiectulmerito.ro

Unele întrebări ale elevilor săi au fost atât de bune, încât i-au schimbat chiar perspectiva de predare. De pildă, la o lecţie despre „Vrăjitorul din Oz“, o fetiţă a ajuns la concluzia că vrăjitorul este, de fapt, un bun psiholog. Personajele vin la el ca să îi ceară calităţi pe care le au deja, dar de care nu sunt conştiente. „De fiecare dată când abordez textul, merg pe această linie. La fel este şi când predau «Amintiri din copilărie». Copilăria nu este clişeul celei mai fericite vârste, pentru că Nică se confruntă totuşi cu greutăţi materiale, tatăl era mai mult plecat de acasă, iar mama era împovărată de sarcinile casnice. Şi atunci, la întrebarea «De ce Nică face năzbâtii?», un copil a spus că aşa este el, are curajul să fie el însuşi, nu se lasă înfrânt. Este o abordare de o valoare foarte mare“, remarcă profesoara.

„Respectul nu vine de la sine“

Chiar şi acum, după 22 de ani la catedră, are emoţii când intră la clasă. Ştie că elevii au aşteptări mari de la ea şi face tot ceea ce îi stă în putinţă ca să nu îi dezamăgească. „Nu le place să le ignori întrebările, să te plasezi pe o poziţie de putere şi doar să dictezi. Nu se simt valorizaţi şi devin agitaţi sau chiar se revoltă. Nu am o reţetă despre cum le captez şi menţin atenţia la ore. Cred că este vorba, în primul rând, de respect. Dacă respecţi elevul, te va respecta şi el pe tine. Respectul nu vine de la sine, ci trebuie să îl câştigi prin comportament şi prin comunicarea didactică”, explică Teodora Coman.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Antreprenorul care predă fizică la sat. La orele ei se vorbeşte despre misiuni pe Marte şi rezonanţa magnetică

O educatoare de importanţă naţională: cum a salvat o şcoală rurală. „Nu-i o ruşine să fii ţăran“

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite