Imagini rare cu oraşul Galaţi în Al Doilea Război Mondial. De ce au construit naziştii un alt oraş la malul Dunării

Imagini rare cu oraşul Galaţi în Al Doilea Război Mondial. De ce au construit naziştii un alt oraş la malul Dunării

Galaţi sub ocupaţie germană FOTO Arhiva Muzeului de Istorie

Mărturiile scrise relevă faptul că trupele germane au acţionat la Galaţi ca forţe de ocupaţie, practicând un jaf la scară industrială. Fabricile au fost demontate şi trimise spre Vest, iar oamenii au fost deposedaţi de lucrurile de valoare şi de alimente. La plecare, soldaţii nazişti au aruncat în aer clădirile care scăpaseră de la bombardamentele americane.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre Galaţiul sub ocupaţie germană, în Al Doilea Război Mondial, există foarte puţine mărturii, probabil pentru că perioada 1940-1944 a fost extrem de frământată, dar şi pentru că, pe alocuri, este o pată ruşinoasă pe obrazul urbei, fiind caracterizată în linii mari de un soi de entuziasm al autorităţilor în sprijinirea maşinii de război germane.

De fapt, naziştii au avut la Galaţi un centru de operaţiuni foarte important, de unde au coordonat flota de pe Dunăre, flota de la Marea Neagră şi trupele ce urmau să pornească (sau să suţină) frontul de Est. Puţinele mărturii (printre şi care o serie de fotografii şi de filmări) arată un oraş împăcat cu situaţia, contrazicând flagrant propaganda bolşevică ulterioară despre sabotaje şi lupte între germani şi partizani.

Primul val german a venit şi din Vest, dar şi din Est

Deşi în lucrările istorice se vorbeşte despre faptul că prezenţa germană la Galaţi a fost numeroasă doar în perioada 1941-1944, de fapt primul val important de militari nazişti a ajuns în oraşul de la malul Dunării încă din mai 1940.

Urmare a tratatului prin care URSS confisca României Basarabia, în iunie 1940, zeci de mii de etnici germani au cerut să fie evacuaţi (la un loc cu exodul românilor), iar Wermachtul organizase, cu o lună înainte (semn că toate „cărţile” fuseseră făcute deja, înainte ca totul să devină oficial), o uriaşă tabără de refugiaţi  la Galaţi.

În acest scop, o parte dintre hangarele aeroportului din partea de nord a oraşului (obiectiv dispărut între timp, acum acolo se află un mall şi un cartier de case ce se numeşte Aurel Vlaicu), au fost rechiziţionate de nazişti, care au organizat acolo, pentru o perioadă de mai bine de trei luni, un adevărat oraş nemţesc.


Organizarea era germană, însă misiunea aprovizionării cu haine, obiecte de igienă şi alimente a căzut în sarcina autorităţilor române, care au alocat sume importante  pentru cei aproximativ 22.000 de etnici nemţi (cifrele sunt menţionate în rapoartele oficiale din arhivele statului) care au fost evacuaţi apoi către Germania şi Austria. Suma cheltuită este incomparabil mai mare decât cea alocată pentru cele câteva sute de mii de români care au fugit din Basarabia ocupată de tăvălugul bolşevic.

Galaţiul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Din acest moment, militarii germani aveau să fie o prezenţă contantă în zona oraşului Galaţi. La fel şi rechiziţiile pentru îndestularea „trupelor aliate” (în fapt o armată de ocupaţie) însă lucrurile se făceau cu o subtilitate interesantă.

Mai exact, în oraşul Galaţi nu s-au făcut rechiziţii de la populaţie decât în situaţii rare, fiind în schimb jefuite localităţile rurale. După cum scrie în memoriile sale învăţătorul Gheorghe Popoiu, din  Târgu Bujor, până în toamna lui 1942 gospodăriile din satele gălăţene fuseseră golite de animale, de pânzeturi, de grâne.

„Prima dată au luat prin înjumătăţire. Dacă aveai doi porci, trebuie să predai unul pentru front. La fel la vaci şi la boi. Şi din grâu se lua jumătate. Apoi, din toamna lui 1942, au început să ia tot ce prindeau. Eram copil pe atunci, dar tot mi-am dat seama că între rechiziţii şi tâlhărie nu era nicio diferenţă. Dacă nu te apucai să ascunzi agoniseala bine, sub pământ, rămâneai muritor de foame cât ai clipi”, scrie învăţătorul.


Cum vedeau germanii rolul lor în Europa este relevat şi de faptul că prima clădire pe care au ocupat-o la Galaţi, pentru a-şi instala un comandament, a fost (după câte spune profesorul Valentin Bodea) Consulatul Cehoslovaciei, stat proapăt desfiinţat de maşina de război germană.

Fabricile evreilor, demontate şi duse

Relatările din perioada tulbure a războiului spun că, după 1 septembrie 1944, bolşevicii ar fi demontat numeroase fabrici din Galaţi pentru a le duce în oraşele ruseşti. Evident, realtările sunt adevărate, însă se ştie foarte puţin că tonul a fost dat, în 1943, de nemţi.

Tot Gheorghe Popoiu rememorează faptul că fratele lui mai mare, Ion, elev la Şcoala Normală în acea vreme, a văzut cum militarii germani au demontat zeci de fabrici aparţinând unor afacerişti evrei (care evident, fugiseră), le-au urcat la trenuri şi le-au expediat către Germania.


Bolşevicii n-au făcut, aşadar, decât să continuie politica de jefuire a României, singura diferenţă fiind aceea că ei au spoliat, pe principii „egalitariste”, pe toată lumea, nu doar pe evrei.

Beţii, violuri, jafuri

Însă dincolo de maşina de război şi jaful organizat, la Galaţi au fost numeroase incidente neprogramate, determinate de decizii individuale ale unor soldaţi şi ofiţeri nazişti.

Ulterior, în mai multe jurnale ale unor locuitori ai oraşului, regăsim relatări despre transformarea a cel puţin zece restaurante în cluburi cu circuit închis ale ofiţerilor germani, în vreme de vardiştii (poliţiştii de stradă) era folosiţi pentru a procura prostituate şi băutură pentru ocupanţi. Nu de puţine ori, beţiile degenerau în orgii şi violuri.

Şi jefuirea colecţiilor particulare de artă este o realitate. Conform unui inventar depus la Prefectura Covurlui în data de 4 decembrie 1944, proprietarii gălăţeni raportaseră la autorităţi deposedarea abuzivă, de către militarii germani, de aproape 12.000 de obiecte de mare valoare, în mare parte bijuterii de familie, dar şi tablouri, sculpturi, tapiserii.

Mărturiile profesorului Brezeanu

Însă cea mai grea încercare prin care a trecut oraşul a fost distrugerea lui sistematică, atât prin bombardamentele năpraznice ale aviaţiei americane, cât şi prin acţiunile nimicitaore ale germanilor şi ruşilor. Născut în timpul Primului Război Mondial, prof. univ. dr.  doctor Ioan Brezeanu, general de brigadă în retragere, este autorul unor mărturii impresionate despre perioada amintită,

Pe 26 august, sublocotenentul Brezeanu ajungea la Galaţi, după o retragere de 6 zile, pe jos, de la Iaşi. Înainte de a ajunge la Brăila, spune că a fost martor la minarea centrului vechi al oraşului de către hitlerişti, după trei bombardamente ruseşti.

Autorităţile şi civilii se refugiaseră după bombardament, iar soldaţii nemţi, doi câte doi, făceau găuri în zidurile caselor de pe Domnească, în apropierea Pieţei Regale, plasând dinamita: distrugeau cât mai mult în calea ruşilor. A urmat o noapte de vuiet şi flăcări, văzute de refugiaţi la Brăila. Profesorul are şi o listă impresionantă cu locuinţele şi fabricile distruse. 

citeste totul despre: