Tânără genială de la noi, cu doctorat în Olanda, explică felul în care se obţine acest titlu în Vest: „Mă revoltă ce se întâmplă în România“
0
La 28 ani, Andra Stroe este singura româncă din corpul de experţi de la Observatorul European de Sud (ESO) din München, Germania. Deţine un titlu de doctor în astrofizică, obţinut în Olanda după ani de cercetare şi o descoperire importantă în spaţiul cosmic. Specialista a împărtăşit, pentru „Adevărul“, din experienţa ei, dar şi a altor doctoranzi de la universităţi renumite din lume, cum se obţine peste hotare un titlu de doctor.
La 28 ani, Andra Stroe, o tânără cercetătoare în astrofizică, are o vastă experienţă în instituţii educaţionale de prestigiu din ţară şi din străinătate. Fostă elevă a Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, membru şi, ulterior, mentor al lotului de liceeni de la competiţiile NASA, Andra Stroe a studiat fizică, ştiinţele pământului şi spaţiului la Universitatea Jacobs din Bremen - Germania, şi-a dat masteratul în fizică la Unversitatea Cambridge - Marea Britanie, iar în 2015 a obţinut titlul de doctor în astrofizică la Universitatea din Leiden - Olanda.
Pentru această distincţie, Andra a făcut patru ani muncă de cercetare la Observatorul Astronomic din Leiden. Studiul intens a dat roade nesperate chiar de specialişti: românca a descoperit un fenomen extrem de rar, prin care roiurile de galaxii inactive nasc stele în urma unui „tsunami cosmic“. Această descoperire a făcut-o pe Andra Stroe candidatul cu şanse maxime la titlul de doctor în astrofizică. Confirmarea valorii i-a adus un loc de muncă în echipa de cercetare de la Observatorul European de Sud (ESO) din München, Germania. La 28 ani, Andra este acum singura româncă din corpul de experţi ESO.
„Nu există să îţi «plăteşti» doctoratul“
Tânăra cercetătoare a relatat, pentru „Adevărul“, cum a decurs drumul către obţinerea, la numai 28 ani, a distincţiei supreme pentru un om de ştiinţă. Ce este demn de reţinut este faptul că din comisia de acordare a titlului de doctor în astrofizică au făcut parte specialişti de talie mondială, a căror autoritate profesională este de necontestat. În România, mediul academic a permis accesul la calitatea de conducător de doctorat al unor indivizi care sunt aproape agramaţi.
Andra ne-a împărtăşit din experienţa ei şi a altor doctoranzi la specializări diferite, de la universităţi renumite din lume - Europa, SUA, Japonia. În străinătate, doctoratul durează între trei şi şase ani (în funcţie de ţară) şi este o muncă în care lucrezi cu normă întreagă, ca la un serviciu, fiind plătit pentru asta - spre deosebire de România. Şi tot spre deosebire de practica din România, doctorandul este un candidat care are o activitate ştiinţifică dovedită, nu cumpărată.
„Foarte rar am văzut oameni care să aibă un alt serviciu şi să lucreze la doctorat în acelaşi timp. Doctoratul, pentru că este făcut din pasiune şi motivaţie personală, implică mult lucru peste program. Se munceşte foarte mult, iar doctoratul este plătit în străinătate ca orice serviciu. Doctorandul nu este la şcoală, nu este acolo ca să absoarbă informaţie de la îndrumător. Doctorandul este cercetător şi face descoperiri noi. De aceea, nu doctorandul plăteşte universitatea, ci universitatea sau centrul de cercetare plăteşte doctorandul. Nu există să îţi «plăteşti» doctoratul, şi să nu faci muncă, şi să primeşti titlul“, spune Andra Stroe.
Plagiatul, chiar şi plagiatul propriei munci publicate deja, este strict interzis de toate universităţile din Vest. Toate sursele care conţin rezultate utile pentru cercetarea ta trebuie să fie menţionate clar. Şi nu este voie să copiezi cuvânt cu cuvânt text din altă lucrare, chiar dacă sursa este citată! Andra Stroe cercetător
Cunoştinţele unui doctorand nu trebuie să fie doar în domeniul ştiinţific. Unui aspirant la titlul de doctor i se cere creativitate, pentru a aduce ceva nou în domeniu. Altfel, cum să îţi meriţi titulatura? „Un doctorat necesită creativitate, pentru a avea idei de cercetare noi, tenacitate - pentru a continua şi atunci când lucrurile nu merg tocmai perfect. Trebuie să ai cunoştiinţe solide de programare pe calculator, calităţi de interacţiune socială, pentru că lucrezi în echipe de cercetare. Doctorandul trebuie să fie capabil să vorbească în public, pentru a-şi prezenta rezultatele în faţa unei audienţe de specialitate, dar şi în faţa unei audienţe generale. Foarte important este şi managementul timpului. Nu stă niciun îndrumător după tine să zică «Fă aia, fă aia»; trebuie să te organizezi singur ca să termini lucrurile la timp. Nu este corectă imaginea de tocilari care ne este asociată. Dimpotrivă, trebuie să fii creativ, nu bun la reproduceri“, explică Andra Stroe.
Venind vorba despre reproduceri, cum este construită o lucrare de doctorat? Se fac lucrări din alte lucrări, cu citări sau pasaje copiate din alte surse, aşa cum se obişnuieşte în România? Astrofizicianul lămureşte lucrurile: „Doctorandul este un model pentru colegii mai tineri şi pentru comunitate şi trebuie să se ridice la cele mai înalte nivele de etică. De aceea, plagiatul, chiar şi plagiatul propriei munci publicate deja, este strict interzis de toate universităţile, centrele de cercetare şi de orice jurnal care aplică metoda de «peer-review» (în care se face selecţia rezultatelor ştiinţifice care merită publicate - n.r.). Toate sursele care conţin rezultate utile pentru cercetarea ta trebuie să fie menţionate clar. Şi nu este voie să copiezi cuvânt cu cuvânt text din altă lucrare, chiar dacă sursa este citată!“
„Un titlu foarte greu de obţinut în Vest“
Ca să fie admis la doctorat, un candidat trebuie să treacă printr-o selecţie foarte riguroasă. La Leiden, Andra a învins o concurenţă de 30 candidaţi din toată lumea pe un loc. După acest prim pas, candidatul este supus unor evaluări anuale, unde specialiştii verifică progresul făcut. Toată munca din anii de doctorat trebuie prezentată în seminarii, în departamentul propriu, apoi la altă universitate şi la cel puţin o conferinţă internaţională. În acelaşi timp, trebuie să fi participat la şcoli naţionale, unde înveţi, de exemplu, cum să ţii o prezentare ştiinţifică. „Cel mai important este să faci cercetare, cu rezultate demne de a fi publicate în jurnalele de specialitate, unde sunt evaluate de specialişti în domeniu. Aceste articole trebuie să fie scrise de tine, în marea majoritate, pentru că sunt bazate pe cercetarea făcută de tine“, arată Andra Stroe.
Toate aceste articole ce reflectă munca de cercetare, împreună cu o introducere, un rezumat, un CV şi alte documente cerute sunt strânse într-o singură lucrare, teza de doctorat, care trebuie aprobată de îndrumător. Apoi este trimisă unui comitet de vreo şase-şapte specialişti de la diferite universităţii, dintre care unii să nu fi colaborat niciodată cu candidatul. Ei o evaluează şi apreciază dacă teza are destul conţinut ştiinţific nou. Odată primită aprobarea, teza trebuie susţinută în faţa comitetului care te supune unor întrebări foarte detaliate despre studiul tău. Susţinerea tezei de doctorat a româncei a durat 45 minute şi a fost publică.
„În alte domenii/ţări, teza poate fi scrisă ca o carte. Conţinutul său trebuie să fie la nivelul la care, ulterior susţinerii tezei, va fi publicat în jurnale de specialitate. În Marea Britanie şi Germania, susţinerea nu este publică şi poate dura ore în şir. Căci nu eşti verificat numai la subiecte legate de teza în sine, dar poţi fi întrebat orice din domeniu general“, spune românca. Dacă totul decurge bine, comisia îţi acordă titlul de doctor. „Cred că este inutil să mai spun că nu oricine îşi obţine doctoratul în Vest. Doctoratul este un titlu foarte greu de obţinut şi este obţinut doar de cei care îşi doresc să devină lideri în cercetare, care arată că sunt specialişti în domeniul respectiv. Este o dovadă a muncii continue, a cunoştinţelor, creativităţii şi talentului în domeniul respectiv. Fără doctorat nu poţi evolua în domeniul academic. Este dovada că poţi fi cercetător independent, ai idei proprii şi le poţi duce singur la bun sfârşit. De aceea, titlul este luat foarte în serios. În Germania, odată ce îţi obţii doctoratul, lumea ţi se adresează cu «Doctore», în loc de «doamna» sau «domnul». Acesta devine titlul tău“, afirmă Andra Stroe.
„Marfa“ din România
Tânăra cercetătoare nu îşi ascunde dezamăgirea pentru degradarea procesului de acordare a titlului de doctor în România, distincţie care a ajuns o marfă traficată de oameni pe care nu-i recomandă nicio activitate ştiinţifică. „În contextul lucrurilor care se întâmplă în România, sunt puţin revoltată şi mi se rupe sufletul pentru cei care chiar muncesc pe rupte pentru a-şi obţine doctoratul. Puţinele persoane pe care le cunosc dintre cele care şi-au dat doctoratul pe merit în ţară sunt foşti profesori de liceu. Ei şi-au făcut doctoratul în timp ce lucrau cu normă întreagă la liceu“, menţionează Andra Stroe, românca doctor în astrofizică de la Observatorul European de Sud (ESO) din München.
Pe aceeaşi temă:
Despre lucruri care ar putea să fie: cum creştem calitatea studiilor universitare de doctorat?
Se încarcă comentariile...
