„Dana a dormit pe preşul lui Nicolaescu“

„Dana a dormit pe preşul lui Nicolaescu“

Dana Nicolaescu a fost însoţită tot timpul de familia ei FOTO Adevărul

Cascadorul Paul Petrovici, omul de încredere al lui Sergiu Nicolaescu, face destăinuiri în legătură cu viaţa regizorului.

Ştiri pe aceeaşi temă

UPDATE 8 ianuarie, ora 0.00 Sora regizorului, Iolanda Nicolaescu, îl apără pe Paul Petrovici.

Ea a declarat luni seara, într-o intervenţie televizată, că Petrovici este prietenul lor de-o viaţă, iar de vină pentru neînţelegerile dintre el şi Dana este diferenţa de temperament şi de educaţie dintre cei doi.

„Paulică este un om tare bun şi liniştit, foarte la locul lui. Dana este dură şi rece. Alt temperament, altă educaţie“, a explicat sora regizorului.

Iolanda Nicolaescu a confirmat, de asemenea, că Dana a fost cea care a iniţiat relaţia cu Sergiu Nicolaescu, mai bătrân decât ea cu 47 ani.

Paul Petrovici, prietenul de-o viaţă al lui Sergiu Nicolaescu, stă exilat de bunăvoie în casa de vacanţă a regizorului, pe malul mării, la 2 Mai.

Fostul cascador în vârstă de 77 ani a rămas să aibă grijă de clădire şi chiar să locuiască acolo. Încrederea pe care i-o câştigase lui Nicolaescu i-a dat lui Petrovici acces la reşedinţă şi acte pe căsuţa făcută în spatele vilei.

Paul Petrovici nu vorbeşte deloc măgulitor despre Dana, văduva lui Nicolaescu. Prietenul regizorului spune despre Dana că are o fire dificilă.

„Nu se potriveau deloc. Era fiecare cu viaţa lui. Ea cu afacerile, el cu filmele. El lăsase totul pe mâna ei, iar ea îi vorbea foarte urât. Mie nu-mi plăcea deloc cum se purta.

Odată a venit Sergiu şi m-a luat de umeri: «Hai să-i ceri Danei iertare». Am mers, de dragul lui. Ea era pe şezlong, făcea plajă. A început să urle la noi să o lăsăm în pace, să plecăm dracului de acolo amândoi“, adaugă Paul Petrovici.

Când s-a săturat de certuri, Petrovici a vrut să lase baltă căsuţa de la 2 Mai. „Când a auzit Sergiu, i-au dat lacrimile: «Mă laşi şi tu?». Am rămas. Dar acuma precis o să plec“, mai spune bărbatul.

Cascadorul este întristat de finalul vieţii regizorului. Pasiunea pentru femei i-a fost fatală, consideră el. Asta i-a permis Danei, adolescenta de 17 ani pe atunci, să pătrundă în viaţa sexagenarului Nicolaescu.

„Dana a dormit pe preşul lui, a plâns la uşă. Lui i s-a făcut milă, a băgat-o în casă, a lăsat-o să facă baie. Şi n-a mai avut cale de întoarcere. Cine i-a trimis-o a ştiut ce face. Acum locuiesc şi socrii lui la parterul casei din Zambaccian. Ea are totul pe mână. Credeţi că mai era viaţă cu ea?

Îi spuneam mereu lui Sergiu ce mă nemulţumeşte, că nu-mi place cum este tratat. El era resemnat. Spunea doar atât: «Acum e prea târziu»“, adaugă, revoltat, cascadorul.

Istoria unei prietenii

Paul Petrovici şi Sergiu Nicolaescu s-au cunoscut la Timişoara, încă din adolescenţă. Petrovici este bănăţean şi are o pasiune neţărmurită pentru cai. Asta a fost şi principalul motiv pentru care s-au împrietenit. Când a ajuns să regizeze filme, Nicolaescu a făcut imediat echipă cu Petrovici, pe care l-a cooptat în distribuţie.

În 1989, după ce a turnat „Coroana de foc“ pe colinele de la 2 Mai, Sergiu Nicolaescu a decis să îşi cumpere teren pe malul mării. Aici şi-a ridicat, din piatră albă, o casă de vacanţă cu terasă, obloane de lemn şi felinare în curte.

Cascadorul a fost însărcinat cu supravegherea lucrărilor, punând umărul la aducerea materialelor de construcţie. Sergiu Nicolaescu îi propusese un târg: să se mute din Constanţa, unde Petrovici avea un atelier de făcut brichete. Regizorul voia pe cineva de încredere să aibă grijă de proprietate şi i-a făcut o căsuţă în care cascadorul a rămas. Iar Petrovici mai avea o sarcină: grija cailor pe care regizorul îi folosea la filmări.

Socrul, cu 10 ani mai tânăr ca ginerele

Câtă vreme au avut acces la baza estivală a Centrului Naţional al Cinematografiei situată la ieşirea din 2 Mai spre Vama Veche, totul a fost perfect. Nicolaescu preluase incinta, iar Petrovici se ocupa de administrare. Cineva din conducere a decis însă scoaterea animalelor din bază, astfel că armăsarii au fost adăpostiţi prin curţile părăsite din jur, iar hoţii le dau târcoale. „Am pistol, dar tot cu pumnul îi pun pe fugă pe hoţi“, afirmă cascadorul septuagenar.

Pistol avea şi regizorul, pistol şi-a procurat şi socrul lui. Ultima dată când a fost la mare, chiar înainte de Crăciun, Nicolaescu a venit adus de socrul Mihai Ionică, tatăl Danei, care este mai tânăr cu 10 ani decât ginerele său. „Socru-său avea o geacă scurtă şi i-am văzut pistolul la brâu. Am zis: «Ce faci, Mihai, te-ai înarmat şi tu?“. A zis: «Păi trebuie să-l păzesc pe ăsta (n.r. pe Sergiu Nicolaescu)». Au venit pentru că voiau să facă nişte modificări în casă“, relatează omul de încredere al artistului.

Cascadorul a fost martor al aventurilor regizorului şi nici nu mai ţine şirul femeilor care i-au călcat pragul. Oficial, în vizită veneau puţini oaspeţi: regizorii Mircea Veroiu şi Dan Piţa, actriţa Ioana Pavelescu şi soţul Mihai Bujor-Sion (copilul de suflet al lui Ion Iliescu), vecinii Stela Popescu, Vladimir Găitan, Alexandru Arşinel.

„Pentru fetiţa lui Găitan, Gloria, care a ajuns şi ea actriţă, avea o mare slăbiciune. O ridica într-o singură mână şi o ţine aşa, sus. O îndrăgea foarte tare, mai ales că el n-avea copii. Despre fiul său nelegitim am auzit si eu. Era un băiat de prin Canada. Acolo e şi prima lui soţie, Mariana. Iar Gabriela, cea de-a doua, era tare de treabă şi talentată. Artist plastic, dar fără priză la public“, mai spune cascadorul.

Paul Petrovici este nemulţumit de cum s-a aranjat viaţa regizorului. „Aşa a fost el, toată viaţa i-au plăcut femeile. Le voia întruna compania, numai că iubea cu adevărat doar filmele, nu şi femeile. Le găseam aici, în miez de noapte, plângând pe trepte. «Ce s-a întâmplat? A păţit Sergiu ceva?». «Nu, doarme adânc». Ele voiau ca Sergiu să fie tot cel din tinereţe, cel de pe ecrane, marele erou, marele cuceritor. Niciuna n-a rămas lângă el. Avea un stil autoritar faţă de femei, nu rezistau cu el. A fost extraordinar ca regizor, ca artist, ca om, dar avea o latură greu de suportat“, mărturiseşte prietenul său.

Refugiul de la 2 Mai

Casa de la 2 Mai, de pe faleză, a fost mereu pentru Nicolaescu un loc de refugiu, unde a putut să scape de lume. Când se simţea dezamăgit de politică, Sergiu Nicolaescu se retrăgea la 2 Mai. „I-am dat culori, i-am dat pensule, să picteze ce simte. A pictat flori şi un autoportret. Tablourile sunt în casă. Era chiar talentat“, spune cascadorul, el însuşi pictor amator.

Conform dorinţei regizorului, o parte din cenuşa lui va fi împrăştiată în mare, la 2 Mai.

Marea este locul unde Sergiu Nicolaescu şi-a dorit dintotdeauna să trăiască. „Dintotdeauna mi-am dorit să fiu marinar“, mărturisea el visul său de-o viaţă.

El a intrat primul, de altfel, la Şcoala Navală din Constanţa, pe care a fost nevoit să o părăsească din cauza regimului comunist care făcea ravagii.

Cu cei mai apropiaţi colegi a păstrat legătura.

Sergiu Nicolaescu a fost deosebit de marcat de dispariţia unuia dintre ei.

Altul i-a fost colaborator important la filmul său „Mihai Viteazul“.

Paul Petrovici, fostul cascador şi prietenul care are grijă de casa de vacanţă a lui Sergiu Nicolaescu FOTO Mariana Iancu

Imagini din aceeasi galerie
  • Paul Petrovici, fostul cascador şi prietenul care are grijă de casa de vacanţă a lui Sergiu Nicolaescu FOTO Mariana Iancu
  • Sergiu Nicolaescu, în intimitatea căminului FOTO Adevărul
  • Casa de vacanţă de la 2 Mai a regizorului Sergiu Nicolaescu FOTO Mariana Iancu
  • Sergiu Nicolaescu, într-unul dintre cele mai îndrăgite roluri ale sale de comisar FOTO Adevărul
  • Sergiu Nicolaescu a fost dezamăgit de politică şi s-a retras la 2 Mai, unde s-a apucat de pictat FOTO Adevărul
  • Sergiu Nicolaescu, epitaf: „Eu o să plec, dar nu o să mor niciodată“ FOTO Adevărul
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările