FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

În perioada 1948 – 1962, de-a lungul şi de-a latul ţării, din Dobrogea şi până în Bucovina, din Delta Dunării şi până în Banat, s-au înfiinţat grupări de rezistenţă anticomuniste.

Ştiri pe aceeaşi temă

Rezistenţa în munţi a fost un fenomen unic în sud-estul Europei, acolo unde s-a instaurat regimul comunist cu ajutorul tancurile sovietice.

Cele mai importante centre de rezistenţă din Dobrogea au fost cele din zona Pădurii Babadag, condus de Gogu Puiu, şi Delta Dunării. În Bucovina, lupta anticomunistă s-a organizat în 11 grupuri, în Banat 12, Vrancea 6.

Gogu Puiu este copilul preotului paroh din Mihail Kogălniceanu. S-a născut la 23 ianuarie 1918 în Macedonia. În 1939 a fost încorporat în regimentul 40 Infanterie de la Bazarcic, având gradul de caporal. Apoi, a fost trecut la batalionul de gardă al generalului Ion Antonescu. În anul 1942, legionarul este descoperit şi trimis pe front.

A fugit în Bulgaria pe la Negru Vodă şi a ajuns la Sofia ca emigrant politic. Aşa ajunge la grupul legionar format din români. După ce trece prin Austria şi Germania a ajuns la Viena, acolo unde erau două grupuri legionare: al lui Gheorghe Sima şi Ilie Gârneaţă, la care a aderat. În 1942 aproape toţi membrii grupului au fost arestaţi de Gestapo, însă el reuşeşte să fugă din Viena şi a ajuns în Roma, unde a colaborat cu serviciile de informaţii francez şi american.

În urma unui conflict cu un ofiţer austriac a fost condamnat la şase luni de închisoare. Când a ieşit, a luat legătura cu Pitulea Enache şi împreună au hotărât să se întoarcă în ţară. A ajuns la Oradea cu paşaport fals, cu numele de Osman Ali Ahmed din Albania. El şi Pitulea au fost arestaţi şi torturaţi, scrie Constatin Ionaşcu în „Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea“.


În mijlocul rezistenţei anticomuniste

După ce a ieşit din închisoare, a ajuns în Dobrogea, la Mihail Kogălniceanu, unde existau deja nuclee de rezistenţă anticomunistă. Principalii capi erau Nicolae şi Dumitru Fudulea, Iancu Beca, Iancu Ghiuvea, Stere Hapa, Nicolae Haşoti şi Iancu Cuşu. Urma să se înfiinţeze o organizaţie de rezistenţă, însă apariţia lui Gogu Puiu a tulburat apele în Dobrogea.

Parte din membrii grupării de rezistenţă din Dobrogea nu au fost de acord acţiunea armată pe care voia să o întreprindă el. Erau încă mulţi ruşi în ţară. I s-a spus direct: „În Dobrogea, cu trupe care împânzesc satele şi oraşele, ar fi o nebune curată să declanşezi revoltă armată. Suntem izolaţi de ţară, nu avem munţi, păduri unde să ne adăpostim, satele sunt rare şi izolate“.

„Pentru noi, cei din sat, a rămas până astăzi un mister felul în care şi-a făcut apariţia în ţară. Prins, anchetat, judecat şi condamnat la doar un an de închisoare ni s-a părut o diversiune şi am ajuns la concluzia că totul a fost o manevră a Securităţii. Adică a fost eliberat cu scopul de a fi urmărit să vadă legăturile lui cu elemente din rezistenţa ce se conturase deja în mediile rurale. Şi pe care Securitatea le localizase prin informatorii sau agenţii ei“, spune un membru al grupării.

În septembrie 1948, în casa lui Stere Grasu din Ceamurlia de Sus, liderii nucleelor de rezistenţă au înfiinţat organizaţia de rezistenţă anticomunistă, unde au participat delegaţi din 25 de comune din Constanţa şi Tulcea. Conducători au fost aleşi Iancu Fudulea şi Gogu Puiu. Timp de un an, împreună au acţionat împreună. Securitatea a început prigoana, încercând să ajungă la nucleu. Gazdele, călăuzele sau curierii erau bătuţi, torturaţi şi împuşcaţi.
Gogu Puiu umbla doar în haină militară . Era înarmat cu două revolvere. Întotdeauna avea asupra sa o grenadă, de care nu se despărţea niciodată.

Securitatea infiltrase informatori printre legionari

Haiducii Dobrogei, aşa cum li se zicea, erau înzestraţi cu armament şi primeau bani şi alimente de la oameni din comunele pe care le organizaseră. Printre ei, Securitatea îşi infiltrase informatori.
Conform unui extras din dosarul 130, vol. 1 de anchetă a Securităţii, în august 1948 Tofan Gheorghe a luat legătura cu fraţii Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Beca ce aveau misiunea de organizare în satele dobrogene şi recrutau noi aderenţi. Înfiinţau organizaţii locale şi se pregăteau pentru lovitura de stat, şi în caz de conflict între URSS şi SUA să treacă la rebeliune.

Haiducii Dobrogei, deconspiraţi

Iată cum erau deconspiraţi cei din rezistenţă, conform unui document din arhiva Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii:  „Subsemnatul Petru N Ploscaru, de profesie agricultor, ştiu 4 clase primare, începând din Devrie 1948, într-una din zile ducându-mă la Vasile Papazică am găsit la el acasă pe fraţii Fudulea, care erau fugari  fiind urmăriţi se adăposteau la Vasile Papazia, unde au dormit o noapte şi a doua zi au plecat.

Între timp am discutat cu Papazică şi mea spus că nu sunt numai fraţii Fudulea şi mea spus că este şi Gogu Puiu, Iancu Ghiuvea, Niculaie Ciolacu, Niculaie Fudulea, care căutau să se organizeze prin comuni contra Regimului actual. Astfel, prin luna ianuarie 1949, vin acasă la Papazică fugarii Gogu Puiu, Iancu Ghiuvea, Niculaie Ciolacu, Niculaie Fudulea, iar din sat am fost eu subsemnatul şi gazda. Gogu Puiu a început să ne spună că el este venit din Germania pentru a organiza o organizaţie care să treacă la răsturnarea Regimului la momentul oportun prin forţa şi că oamenii care recrutau să fie deblocaţi legionari oameni înstăriţi care sunt contra regimului de azi. A doua noapte toţi cei patru fugari au plecat spre Sinoe, Mihai Viteazu, Panduru, rămânând înţeleşi ca să colaborăm“.
După ce erau prinşi, legionarii, în marea lor majoritate, erau duşi pe câmp sau în păduri şi puşi să reconstituie faptele. Acolo erau fotografiaţi.


S-au despărţit pentru a nu fi prinşi cu toţii de Securitate

Pentru a nu fi prinşi cu toţii de Securitate, mişcarea de rezistenţă şi-a schimbat tactica. Fraţii Fudulea s-au retras în Pădurea Babadag, iar Gogu Puiu şi Stere Hapa s-au retras în nord, unde s-au întâlnit cu liderii din zonă: Gheorghe Filiu, preotul Mihăilescu, Nicolae Cocoş.

Iată o declaraţie a preotului, care acum se află în posesia Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii: „Subsemnatul preot Dumitru Mihăilescu, domiciliat în comuna Ciocârlia de Jos, declar: activitatea mea de la data intrării în rândurile bandei condusă de Gogu Puiu a fost de a-l pune pe Gogu Puiu în legătură cu oameni din comunele noastre. Să organizez în comuna mea şi să merg la Constanţa şi să fac legătura cu elemente de la oraş cunoscute de banditul Puiu, în scopul de a forma un comitet de conducere care să dirijeze fondurile pe care el cu bandiţii lui urma să le procure“.

În declaraţia dată erau apoi trecute şedinţele la care a participat, dar şi ce s-a întâmplat la fiecare întâlnire. Iată un exemplu: „La Cobadin la Gh. Filiu acasă între 10 – 15 iunie 1949 unde au mai luat parte: Gogu Puiu şeful bandei, Beca şi Haşoti, oamenii lui Puiu, Gh. Filiu, gazda. Hotărârea luată în această şedinţă a fost de a se trece la o organizare a satelor din această regiune a sudului Dobrogei“.  

Lupte dintre Securitate şi legionari

În arhiva CNSAS se află şi o declaraţie dată de angajaţi ai Securităţii, care au încercat să înfrângă rezistenţa armată. Iată cum suna ea: „Proces verbal făcut astăzi, 26 martie. Noi, Sarchiz Jan, locotenent maj. de Securitate. Pentru depistarea bandelor subversive teroriste din regiunea Dobrogei, condusă de numiţii Vasile Baciu, Gheorghe Dinu zis Donica şi Jipa Niculae, dispăruţi de la domiciliile lor, şi ascunşi pe dereaua dintre comuna Vulturu şi Dulgheru judeţul Constanţa.

În ziua de 25 martie 1950, stabildu-se că cei trei capi de bandă arătaţi mai sus sunt ascunşi într-o groapă săpată pe locul chiaburului Tudor Gh. Lepădatu (…) trecându-se în dimineaţa zilei de 25 martie 1950 la măsuri de încercuire a zonei, am constata existenţa groapei în care bandiţii însă nu au fost găsiţi. Trecând în cursul de după amiezi aceleiaşi zilei, chiar în timpul apropieri noastre de terenul în cauză, bandiţi scot capul din groapă şi trec pe poziţia de apărare, astfel că după ce suntem în apropierea lor au deschis foc de pistoale mitralieră, combinând focul cu mişcarea reuşim să facem o semi încercuire a grupei bandiţilor mergându-se târâş susţinuţi de foc s-a putut arunca în apropierea groapei câteva grenade la care bandiţii răspund prin intensificarea focului lor“.



Casa în care a murit Gogu Puiu

Sfârşitul unui legionar

Pe data de 18 iulie s-a convocat o mare adunare a luptătorilor din Cobadin, sub comanda lui Gh. Filiu şi Gogu Puiu, unde au fost convocaţi delegaţi din zonă, dar şi din Bucureşti, Constanţa, Medgidia şi Cernavodă. La întâlnire erau aşteptaţi şi preoţi din satele învecinate. Unii delegaţi au fost arestaţi în drum spre Cobadin şi, după cu au fost torturaţi, au mărturisit unde mergeau. Autorităţile au încercuit localitatea. La întâlnire a venit şi Olimpia, iubita lui Gogu Puiu, cea care urma să-i dăruiască un copil.

Despre acea zi se vorbeşte în cartea „Rezistenţa“ a Olimpiei Cotan şi Taşcu Beca. „Casa lui Ion Adam unde erau cazaţi Gogu Puiu şi logodnica sa Olimpia, este încercuită. Gogu Puiu, îmbrăcat sumar, iese din casă deschizând foc asupra atacanţilor. În lupta crâncenă despre care martorii spun că se trăgea ca la asalt, Gogu Puiu şi-a epuizat tată muniţia, după care, realizând că nu va putea ieşi viu din încercuire, se aruncă pe ultima grenadă pe care o purta la şold, ţinându-şi promisiunea să nu se lase viu în mâna «vânătorilor de oameni»“.

Fiica sa, Zoe, s-a născut în închisoare. Copila a stat acolo până a împlinit un an şi patru luni. Mama ei, Olimpia, a rămas în închisoare, cinci ani, fiind condamnată pentru că nu l-a denunţat pe trădător. După câţiva ani, a murit. Zoe a fost crescută de sora lui Gogu Puiu. Acum, are 64 de ani şi trăieşte în Bucureşti.

Iancu Ghiuvea, Hapa Stere, Neculai Haşoti şi Iancu Beca au fost condamnaţi la moarte prin sentinţa nr 544 din 7.10.1949 a Tribunalului Militar Constanţa. Cuşa Iancu a fost împuşcat mortal în 1949 în timpul luptelor cu Securitatea, la Gălbiori.  

Vă mai recomandăm:

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului

„Statuia Libertăţii“ a românilor, lăsată pradă hoţilor. Monumentul Tineretului de la Straja este demontat bucată cu bucată

POMENIRE Mănăstirea martirilor de la Canal şi-a serbat hramul: Duminica Sfinţilor Români

FOTO Femeile, victime şi călăi în lagărul de muncă forţată de la Canal

FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei

FOTO Canalul care leagă Dunărea de Marea Neagră a fost populat cu sirene

 

citeste totul despre: