Evadare din iadul sirian, pe malul Mării Negre

Evadare din iadul sirian, pe malul Mării Negre

Mustafa, soţia şi fiica lui. FOTO: Sînziana Ionescu

O tânără familie de sirieni s-a refugiat în ţara noastră, pentru a scăpa de teroarea războiului civil. Cei doi şi-au adus cu ei fetiţa de doar patru ani, dar şi un copil purtat în pântecele mamei, o fiinţă concepută pe un tărâm al panicii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un tânăr de 27 ani, soţia lui de 21 ani, însărcinată, şi o fetiţa lor de patru ani au luat calea pribegiei, au părăsit Siria şi şi-au găsit liniştea abia în România, la Constanţa. Ghinionul lor: s-au născut într-o ţară sfâşiată de un război civil. Când a văzut cum sunt executaţi oamenii pe stradă, sirianul Mustafa Bdewey a ştiut că, pentru el, nu mai există „acasă“.

Diferenţa dintre viaţă şi moarte

Până la izbucnirea conflictului între armata preşedintelui Bashar al-Assad şi restul populaţiei civile, familia lui Mustafa se bucura de un trai pentru care mulţumeau lui Allah. Aveau o mică fabrică de lactate în Latakia, pe malul Mării Mediterane. În 2011, liniştea Siriei s-a transformat în haos. A izbucnit revoluţia pe care preşedintele Bashar Al-Assad încearcă să o înăbuşe prin forţa armată. Latakia este principalul oraş-port al Siriei, aproape de graniţa cu Turcia, vital pentru comunicaţii, iar oraşul a fost asaltat de grupările militare care au impus violenţa. Agresiunile sângeroase la care au asistat i-au făcut pe civili să încerce să riposteze. Ca să elimine din faşă orice tentativă de apărare, armata a recurs la opresiuni greu de imaginat şi, drept urmare, a început să execute civili.
„Acolo, dacă eşti bărbat, eşti din capul locului vinovat. «Eşti de-al lor, eşti rebel», urlă militarii şi trag fără să mai ţină cont că eşti neînarmat. Teroarea este de nedescris“, povesteşte Mustafa, încă marcat de cele trăite.

Acum este în siguranţă, la Constanţa, un oraş care seamănă din multe privinţe cu Latakia lui. Coincidenţă, cele două oraşe-port sunt înfrăţite. Dar deosebirea dintre ele face diferenţa dintre viaţă şi moarte: aici este pace, acolo este război.

Salvat de fratele său

Prins într-o confruntare stradală, acum trei luni, tânărul de 27 ani a fost grav rănit. A sărit să-şi salveze un prieten împuşcat de militari, pe care a vrut să-l scoată din tirurile armatei. Mustafa a primit două gloanţe: unul în abdomen, altul în picior. Şi-a pierdut cunoştinţa pe loc. Asta i-a fost poate scăparea, pentru că, odată doborât, n-a mai fost o ţintă.

L-a scăpat de la moarte fratele său, care l-a recuperat de pe asfaltul înroşit de sânge şi a plecat cu el peste graniţă. În primul spital din Turcia, în Antakya, Mustafa a primit îngrijirile care i-au salvat viaţa. A stat aproape două luni în spital şi se consideră norocos. Anul trecut, fratele lui a avut nevoie de şase luni de internare ca să se recupereze după o bătaie primită de la militari.

Drumul spre Constanţa

Soţia lui Mustafa, Wissal, a reuşit să treacă graniţa în Turcia împreună cu fetiţa lor, Dalya, ajutată de dubla cetăţenie siriano-română. Wissal are 21 ani, este născută în Siria, din mamă româncă şi tată sirian. Acum aşteaptă al doilea copil, despre care nu ştie nici dacă este sănătos, nici ce sex are.

Din Turcia, drumul spre România a fost mai uşor. Cum Ministerul Afacerilor Externe recomandase evacuarea de urgenţă a tuturor cetăţenilor români din Siria, Ambasada României la Ankara a acordat familiei Bdewey viză de şedere pe timp de cinci ani. Tinerii au ales să vină la Constanţa, unde şi-au dat toţi banii pe chiria unei locuinţe. Cu hrana îi mai ajută patronul iordanian de la un restaurant local, al cărui fiu, Motaz Jamal Shalash, este mediator intercultural pentru comunitatea arabă din Constanţa. „Sunt oameni loviţi de soartă, au trecut printr-o experienţă traumatizantă. Vrem să îi ajutăm cât putem, au dreptul la o viaţă normală, ca noi“, spune Motaz, care este student.

Cum sorocul i se apropie, Wissal se simte din ce în ce mai rău. A fost inclusiv la Urgenţă, dar ca să fie luată în evidenţa unui medic trebuie să aibă asigurările plătite, iar de îngrijire privată nici nu poate fi vorba.

„Sincer, nu ştiu ce ne va aduce ziua de mâine. Sufleteşte sunt chinuit de ce am lăsat în urmă. Casa şi fabrica noastră au fost bombardate, iar părinţii mei au fost siliţi să se refugieze în Turcia. Mă gândesc cu groază la cei rămaşi în ţară. Ultima veste primită m-a dat peste cap: un prieten de-al meu a fost găsit mort, tăiat în două. Dar jumătate din cadavru lipsea“, spune sirianul.

Mustafa şi Wissal doresc ca măcar copilul care va veni pe lume să nu fie născut sub zodia războiului. Tot ce-şi doreşte tânărul este să îşi ştie familia în siguranţă. „Eu vreau să-mi găsesc de lucru, să muncesc şi să am grijă de familia mea. Mulţumesc Cerului zi şi noapte că putem să trăim fără să mai fim ameninţaţi! În Siria, la culcare, ne rugam să ne mai trezim a doua zi dimineaţa. Să nu fim bombardaţi, să nu fim executaţi. Aici, încercăm să uităm coşmarul“, îşi încheie Mustafa mărturia.

Demersuri pentru migranţi

Centrul pentru Resurse Civice din Constanţa consiliază tânăra familie de sirieni. Centrul este partener într-un program de ajutorare a migranţilor în România, co-finanţat prin Fondul european pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe. Proiectul Migrant în România Interculturală este susţinut de Inspectoratul General pentru Imigrări.

„Ajutăm străinii din afara Uniunii Europene, cu drept de şedere în România, să se integreze în comunitate. Constanţa este unul dintre oraşele unde aceşti migranţi caută găzduire. Aşa se întâmplă şi în Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca şi Bucureşti“, relatează Cosmin Bârzan, coordonatorul centrului. În proiectul Migrant în România Interculturală mai sunt parteneri Institutul Intercultural Timişoara, în parteneriat cu Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului – filiala Cluj şi Asociaţia ADIS Bucureşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările