Apelul unui tânăr din diaspora pentru românii din ţară: „Adriane, Tudore, Moise! Nu ne uitaţi, fraţilor!“

Apelul unui tânăr din diaspora pentru românii din ţară: „Adriane, Tudore, Moise! Nu ne uitaţi, fraţilor!“

Proteste în toată ţara Foto Adevărul

Este absolvent de Cibernetică, a fost jurnalist, acum a plecat în străinătate să-şi câştige o pâine îndestulătoare. Spală vase într-un restaurant de pe malul Atlanticului şi nu se sfieşte să o recunoască.

Teo Tucan, un tânăr de 31 ani din Medgidia, a lansat pe blogul personal un apel către figurile publice care au de transmis ceva din partea societăţii civile, aşa cum a sunat invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis.

„Domnilor,

Vă scriu în miez de noapte, de la 3.000 de kilometri depărtare. Pe malul Atlanticului mi-a fost dat să ajung, la 31 de ani. Acasă eram jurnalist, aici sunt spălător de vase. Dar nu cu gândul la mine vă trimit rândurile astea, ci vă scriu pentru prietenii mei – unii dintre ei liceeni de numai 16 ani – care acum se află pe străzi, strigând pentru decenţă, în numele a trei generaţii desfigurate: a mea, a părinţilor mei şi a bunicilor mei! Minţile lor tinere încă le mai dau puterea de a spera la o viaţă frumoasă în România. Sufletele lor încă sunt curate şi nu au fost atinse de mucegaiul din noi, ăştialalţi, care am învăţat că prin şpagă rezolvi orice.

Mă arde sufletul că îi văd acum, prematur, puşi în situaţia de a conştientiza mocirla în care se află – unii dintre ei, chiar din clipa în care s-au născut. Copiii ăştia ar trebui să-şi petreacă aceste clipe învăţând cum să iubească mai frumos, nu cum să lupte cu un Stat putrezit de corupţie. Ar trebui să meargă să vadă concerte, nu să se gândească la cum ar fi să arzi de viu. Ar trebui să fie fericiţi, să râdă, nu să fie scârbiţi şi să lăcrimeze. Din păcate, doar şirurile astea formate din zeci de mii de tineri sunt suficient de curate pentru a juca rolul Şarpelui ce va strânge de gât Caracatiţa, odată pentru totdeauna! Este o generaţie ce va trebui să se maturizeze extraordinar de repede. O generaţie care are nevoie urgentă de ajutorul vostru!

Veţi fi invitaţi, curând, să staţi de vorbă cu Preşedintele, în numele acestor copii. Mergeţi la întâlnire fără pic de reţinere! Să fiţi siguri că cei din stradă vă vor acolo! Aveţi mandat din partea lor să îl priviţi pe Iohannis în ochi şi să îi cereţi să numească Premier doar un individ capabil să poată implementa, rapid, cele mai moderne instrumente economice, politice şi sociale la care vă puteţi gândi.

Să-i cereţi pentru noi tot ceea ce ştiţi că ne poate face viaţa mai bună! Să-i cereţi spitale cu doctori bine pregătiţi şi plătiţi! Să-i cereţi şcoli care îi învaţă pe copii de importanţa Primului Ajutor, nu de cea a Ultimei Împărtăşanii! Să-i cereţi transparenţă totală în Justiţie! Să-i cereţi obedienţă şi seriozitate faţă de societate, pentru toţi politicienii! Să-i cereţi pedepse aprige pentru corupţi! Să-i cereţi locuri de muncă suficiente pentru toată lumea! Să-i cereţi o viaţă decentă pentru bătrânii noştri! Să-i cereţi să facă tot posibilul pentru a-i convinge pe copii că merită să-ţi trăieşti viaţa în România!

Iar de va îndrăzni să spună că „nu se poate“ sau că „e greu“, atunci să îi cereţi să ne aducă înapoi toate cele 32 de suflete pe care le-am pierdut în Colectiv. Să-i cereţi să-i scape imediat de durere pe copiii a căror carne a ars în hala aia. Să-i cereţi să aducă uitarea şi liniştea în mintea celor care s-au văzut nevoiţi să lupte cot la cot cu pompierii şi medicii pentru a scoate supravieţuitorii din flăcări şi a le da primul ajutor. Să vadă, atunci, ce înseamnă de fapt că „e greu“ şi „nu se poate“!

Adriane, Tudore, Moise! Nu ne uitaţi, fraţilor!

Cu stimă,

Teo Tucan

P.S. Din partea mea, de veţi avea o clipă liberă, să-i spuneţi că vreau să mă întorc acasă, lângă prietenii mei, dar mai ales lângă mama şi tata. Că nu mi se pare corect ca ei să îmbătrânească fără mine acolo şi mă doare tare să-i văd ieşind în stradă, în locul meu“

„Celălalt sunt eu!“

Tot jurnalistul din Constanţa a mai postat ceva pe blogul personal, rânduri intitulate elocvent: „Celălalt sunt eu!“

„Mereu m-am întrebat care ar putea fi motivul ce determină, de obicei, un român să se ridice din fotoliu şi să iasă pe stradă, la proteste. Povestea aia cu oamenii care se revoltă pentru a-şi apăra drepturile nu este altceva decât o poveste la noi şi nimic mai mult. Lideri care să cristalizeze nişte idei demne de urmat nu prea avem pentru că ăia care se vor lideri, sunt inepţi, iar ăia care ar putea fi nişte lideri realizează că nu merită să-şi asume riscurile aferente. Nevoia de a trăi mai bine nu explică nici ea de ce majoritatea celor care ies la păruială sunt tinerii cu locuri de muncă remunerate bine (deşi nu aş spune că sunt oameni plătiţi decent) şi nu miile de muritori de foame. Atunci ce? Ce ne face din când în când să ne adunăm şi să ne transformăm într-un val de schimbare?

Astăzi, în ajunul protestelor care au pus în mişcare zeci de mii de oameni, am reluat firul ăsta de gânduri şi, cumva, cred că am găsit un răspuns. „Celălalt sunt eu!“. Aşa sună el. Nimic nu ne mişcă mai mult decât identificarea cu un seamăn supus pe nedrept suferinţei şi realizarea bruscă a iminenţei pericolului ce planează asupra propriilor noastre fiinţe.

Infernul din Colectiv ne-a adus, din nou, în postura de oameni, care în ciuda diferenţelor individuale, împărtăşesc aceeaşi vulnerabilitate în faţa corupţiei, a ineficienţei şi a nepăsării dintr-un sistem ce are singura obligaţie de a ne servi pe toţi, ireproşabil.

Sistemul a gafat şi a eşuat lamentabil, la aproape toate nivelele, iar fiecare dintre noi a realizat cu câtă uşurinţă ar fi putut fi chiar el unul dintre cei morţi, părintele unuia dintre cei morţi sau prietenul unuia dintre cei morţi. Ieşirea la un concert şi o bere şi-a schimbat, peste noapte, definiţia din „modul favorit de petrecere a timpului liber a actualei şi viitoarei clase mijlocii“ în „greşeală cu consecinţe fatale“. Şi nimeni, vă rog să mă credeţi pe cuvânt, nimeni nu vrea să ajungă un „ce băiat bun era“. Nimeni nu vrea să plângă cu lacrimi de sânge, la propriu, în braţele unui necunoscut care habar nu are să acorde primul ajutor. Nimeni nu vrea să curgă carnea de pe el în ambulanţele insuficiente.

De asta, între 25.000 şi 40.000 de oameni, vibrând pe aceeaşi frecvenţă a mâniei contra a tot ceea ce e putred în sistemul public, au transformat seara asta într-o altă mică „Revoluţie“. Căci, ţin să vă anunţ o treabă: de astăzi, lucrurile nu vor mai fi la fel în România!

„Celălalt sunt eu!“ e mesajul care, odată transmis şi însuşit, va reuşi să adauge alte câteva zeci de mii de nehotărâţi la masa de protestatari. Transmiteţi-le tuturor celor care încă mai ezită să iasă în stradă că cei care au fost sacrificaţi în numele corupţiei sunt ei, sunteţi voi, sunt eu!“

Teo Tucan Foto Arhivă personală

Pe aceeaşi temă:

Constanţa în stradă. Vineri este marea mobilizare, la o săptămână de la tragedia Colectiv. Adunarea se face începând cu ora 18.30, în zona Hartă-Prefectură


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările