Festivalul de jazz din România cu buget de jumătate de milion de euro, unde biletele sunt opţionale: „Avem o abordare mai socială“
0
Cel mai mare festival de jazz gratuit din ţară, care începe joi şi va dura până duminică, aşteaptă 90.000 de spectatori în Parcul Central din municipiul Cluj-Napoca. „Adevărul“ a vorbit cu directorul festivalului, Alin Vaida, despre conceptul biletelor opţionale, despre cum se susţine un festival grauit şi cum jazz-ul revine în prim-planul industriei muzicale.
Organizatorii Jazz in the Park, cel mai mare festival de jazz gratuit din ţară, doresc să bată recordul de audienţă anul acesta: dacă anul trecut au avut 70.000 de spectatori, la ediţia 2019 estimează că vor veni 90.000 de iubitori de muzică (20.000 de spectatori pe zi joi şi vineri, iar în weekend, 25.000 de spectatori pe zi). La festivalul cu buget de jumătate de milion de euro, cu toate că intrarea este gratuită, există posibilitatea de a plăti opţional un bilet – care costă 20 de lei- iar o parte din banii strânşi vor fi donaţi pentru ca persoanele nevoiaşe să aibă acces la alte festivaluri, la care se intră cu bilete plătite. Anul trecut, din biletele neobligatorii s-au strâns 13.500 de euro.
Anul acesta, invitatul special este Marcus Miller, unul dintre artiştii de jazz din topul 10 mondial. Adevărul a vorbit cu directorul Jazz in the Park, Alin Vaida, despre proiectul biletelor opţionale, despre festivalurile gratuite, revenirea la modă la jazz-ului şi despre motivele pentru care marii artişti ocolesc România.
Adevărul: De unde a venit ideea cu biletele neobligatorii?
Alin Vaida: Noi din 2015 am introdus bilete neobligatorii. Festivalul a avut întotdeauna două valenţe: partea muzicală ce ţine de aducerea de noi artişti pe care publicul nu a avut ocazia să-i vadă şi, pe de altă parte, direcţia comunitară care se reflectă în mesajul şi ce atitudinea pe care le lasă festivalul.
Noi avem un festival la care vin foarte mulţi oameni care nu au nicio obligaţie, practic pot veni cu punguţa de acasă, deşi e aiurea să vii cu berea de acasă şi să nu bei una rece pe care o poţi lua de la festival.
Ideea era: dacă fiecare om ar avea o contribuţie cât de mică s-ar strânge ceva semnificativ şi, de fapt, ar ridica nivelul şi ar uni comunitatea. Evenimentele sunt ceva efemer, se întâmplă în câteva zile, apoi pauză un an. Mi se pare că implicarea în comunitate dă o notă de seriozitate, o relaţie mai stabilă şi mai semnificativă cu oamenii.
În 2015, am iniţiatul fondul Jazz in the Park , pornind de la un bilet de 10 lei care nu era obligatoriu, primeai în schimb o brăţară simbolică de acces simbolic - am zis întotdeauna că banii nu sunt pentru noi, noi reuşim să mobilizăm resurse din alte surse. Am vrut să înfiinţăm un fond cu ajutorul căruia să stimulăm oamenii să se implice în comunitate.
Banii îi dăm unde credem că este nevoie – noi credem că până acum e nevoie în sectorul cultural.
În primul an de implementare al acestui sistem - 2015 – s-au strâns 10.000 euro din donaţii de la circa 4.000 de persoane care au donat. Anul acela am avut spre 50.000 de vizitatori în total.
La ultima ediţie – la care am avut 9 zile ploaie din 11 – s-au strâns 13.500 de euro de la vreo 6.000 de participanţi; în total am avut peste 70.000.
Care este bugetul de anul acesta? Care sunt sursele de finanţare?
Bugetul operaţional de cheltuieli este de 400.000 de euro, iar dacă aici adăugăm bugetul administrativ care include salariile persoanelor care lucrează, cheltuieli cu sediu etc – depăşim puţin jumătate de milion de euro.
Avem 3 categorii de surse – bani privaţi/corporate/sponsorizări / contracte de publicitate, care reprezintă un pic peste jumătate, 55% din bugetul festivalului; undeva la 30-35% sunt finanţări nerambursabile, culturale, publice locale, finanţări europene şi de la AFCN.
Diferenţa – 15% sunt venituri generate direct, am avut concerte pe bilete, noi ne administrăm barurile, chiriile de la vendorii care comercializează mâncare, târguţuri de artizanat , viniluri şi veniturile direct generate de festival.
Pe termen lung, ne-ar plăcea ca procentele să fie mai balansate- când am gândit festivalul, am dorit să ne facem o strategie pe termen lung. O dorinţă importantă a fost să nu depindem de o anumită sursă de finanţare, astfel că dacă piezi o sursă suferi, dar nu mori. Visul nostru este să rămână aceste trei surse, dar mai balansate, fiecare să reprezinte o treime.
Sunt organizatori de evenimente care susţin că nu este în regulă să se creeze în mentalitatea oamenilor ideea conform căreia cultura este gratis, pentru că astfel ei nu vor ajunge niciodată să plătească bilet pentru un concert de jazz de exemplu. Ce părere ai?
Sunt de acord, dar nu văd aşa de alb şi negru. Subiectul merită o abordare mai deschisă. Citeam un interviu cu directorul orchestrei Filarmonicii din Viena, care face renumitul concert de Anul Nou, care spunea că dacă ar face în fiecare zi a anului spectacolul de Anul Noi şi ar fi sold out la preţurile acelea s-ar acoperit 40% din bugetul necesar. Unele lucruri au nevoie de mecena, de sprijin – există lucruri de care noi ar trebui să ne îngrijim din bugete locale pentru că pur şi simplu nu au structura sustenabilă financiar şi nici nu ar trebui s-o aibă, ar trebui să fie proiecte ideologice din perspectivă artistică.
Ideea de mecena a fost importantă tot timpul, gândiţi-vă la pictorii noştri mari, ei au fost sponsorizaţi de boieri bogaţi putând astfel crea. E o chestie la nivel mondial.
În acelaşi timp, dacă dai gratis acte artistice care au devenit industrie rişti să-i încurci pe organizatorii de evenimente. Sunt de acord cu lucrul acesta. Noi am fost criticaţi de-a lungul timpului pentru acest lucru. Abordarea noastră este următoarea: jazzul nu se vindea la Cluj când noi am început acest festival. În Cluj nu existau concerte de jazz când am început noi.
Impactul Jazz in the Park nu a fost despre muzică, ci despre loc. Noi am spus oamenilor: vino şi calcă pe iarbă în parc.
Eu cred într-un echilibru: noi am devenit un promoter important de jazz în România, am făcut concerte pe bilete şi vom face şi anul acesta. Eu sunt propriul meu competitor şi asta nu mă dezavantajează, ci mă ajută. În anumite domenii trebuie să formezi un gust, să dai oamenilor un demo pentru a vedea despre ce este vorba, pe ideea: dă omului gratuit o felie de pizza înainte să ţi-o cumpere pe toată. Eu cred că noi acum nu încurcam piaţa, ci lucrăm la formarea unei pieţe.
A început să existe o piaţă de jazz la Cluj?
De la prima ediţie din 2013 a Jazz in the Park eu cred că începe să existe o piaţă de jazz care începe să crească. Oamenii încep să se informeze mai mult şi mi-ar plăcea să avem m multe surse de informare. Eu cred că la nivel mondial jazz-ul este într-un trend ascendent în care n-a mai fost niciodată, deoarece toţi marii muzicieni care vând milioane de albume au nevoie de prestaţii live – a trecut perioada playback-ului - şi atunci toţi vor formaţii bune. Şi cine sunt cei mai buni? Jazz-işti, pentru că tu nu poţi să cânţi jazz dacă nu ai studiat foarte mult şi este foarte bun instrumentist. Există foarte mulţi artişti care-şi creează glorie şi popularitate pe baza gloriei şi numelui altor artişti, cum ar fi de exemplu, Robert Glasper, care a împărţit un Grammy cu Kendrick Lamar, unul dintre cei mai bine cotaţi hip-hop-eri ai tuturor timpurilor. A contat mult că a lucrat cu Kendrick Lamar, ş-a creat un nume, iar oamenii curioşi vor descoperi şi albumele sale.
Pe lângă asta, începem să asistăm la modernizarea jazz-ului: muzica electronică nu mai poate fi neglijată şi era clar că şi instrumente şi sunete noi vor pentera şi jazz-ul.
Pe artişti de jazz nu se mai bat doar festivaluri de jazz, ci şi festivaluri de muzică electronică sau de muzică main stream.
Noi avem o abordarea mai socială, am vrea să dăm tuturor muzică de calitate, să accesibilizăm muzica. Dacă luăm un artist bun cere un onorariu mare şi atunci noi ar trebuie să cerem foarte mult pe bilete. Problema este că pe artişti nu-i prea interesează o piaţă ca România, o piaţă emergentă pentru că în primul rând noi nu cumpărăm muzică, noi piratăm. Nici măcar nu ne plătim conturile alea de 5 euro pe Spotify sau altele, ascultăm YouTube şi piratăm. Atunci mulţi artişti nu prea au de ce să vină aici, nu ştiu de ce să vină aici. De exemplu, ştiu că Lady Gaga a vândut câteva mii de albume pe într-o anumită arie din centrul Parisului, atunci e normal că face un concert acolo. Dar la noi, dacă nu ştii dacă oamenii îţi cumpără sau nu muzica, când primeşti o invitaţie, ai vrea să maximizezi chestia aia, ai vrea să iei o sumă cât mai mare pentru concert. Din acest motiv când primesc invitaţie artiştii spun: „venim în România, dar ne trebuie bani”, nu te prea iartă nimeni la onorarii, chiar dacă nivelul nostru raportat la salariul minim pe economie este mult sub Franţa, Spania, Germania etc.
Apoi, e greu să găseşti sponsori pentru concrete în săli închise. Oricât de bun e artistul, locurile în sală sunt limitate şi, în plus, nu ai unde să te promovezi. La festivaluri există o expunere, un trafic mai mari. Atunci tu trebuie să te axezi pe bilete pe care le vinzi. Din această sumă circa 30% sunt diferite taxe, TVA , impozit pe venit, taxă de vânzare de bilete. Astfel că tu din 70% din banii obţinuţi pe bilete trebuie să acoperi toate cheltuielile cu organizarea, promovarea, onorariu şi să-ţi rămână şi ţie ceva, pentru că dacă nu poţi trăi din asta trebuie să te apuci de altceva. E un risc mare să faci concerte. Atunci ca să te acoperi ceri foarte mult pe bilete, unii o fac şi le iese, dar eu mă simt prost câteodată să fac asta, pentru că poate cerem mai mult decât ar merita actul artistic.
Care este cauza pe care se vor duce anul acesta banii din biletele opţionale?
Tema de anul acesta la fondul Jazz in the Park este „cum facem cultura accesibilă grupurilor mai vulnerabile şi spart în 3 fondul: 50 % vor merge către un program care se numeşte voucher cultural şi este administrat de Centrul cultural clujean şi, practic, vom crea vouchere la toate instituţiile culturale – la teatre, operă, galerii de artă, festivaluri, cluburi, librării. Astfel, vom pune la dispoziţie nişte vouchere pentru asociaţiile care lucrează cu persoane din grupuri discriminate sau cu venituri reduse. Practic mesajul va fi îţi cumperi un bilet neobligatoriu la Jazz in the Park şi plăteşti un bilet obligatoriu la un alt festival sau eveniment cultural.
Celelalte două proiecte care împart restul de 50% este Creat act enjoy, care au un proiect de terapie prin artă în spitale şi Reactor, care lucrează cu tineri liceeni, fac workshopuri şi grupuri de lucru, ideea fiind ca la final să genereze nişte piese de teatru
Anul acesta ce nu trebuie ratat la Jazz in the Park?
În primul rând este Marcus Miller, care este din punctul meu de vedere unul dintre cei mai mari artişti de jazz ai lumii şi dacă te respecţi ca festival de jazz trebuie să-l ai măcar o dată invitat. Poate e cel mai mare concert de jazz pe care l-a avut Clujul vreodată. Va fi în deschiderea festivalului - 4 iulie, el deschide festivalul, de la 21.00. la scena principală.
Interesant este anul acesta faptul că am pus foarte mult accent pe conţinutul legat de muzică. Am încercat anul trecut un târg de muzică în parc şi acum îl dezvoltăm. Se pot testa echipamente, instrumente, avem o tabără de tobe unde poţi învăţa să cânţă la tobe, un târg de viniluri.
În plus, festivalul e gândit să nu-ţi lipsească nimic şi să stai cânt de mult timp poţi. Sunt 4 scene active în festival.
Pentru cei care nu ascultă jazz, dar vor să vadă, le recomand scena principală, iar celor care vor să vadă lucruri deosebite, le recomand scena experimentală, care e cu foarte mulţi artişti mai puţin cunoscuţi, dar foarte variaţi. Ne-am dus mult într-o tentă electronică. Avem mulţi artişti israelieni care inovează foarte mult. Vor găsi la această scenă multă influenţă post-rock şi electronică, deci nu e doar jazz.
Se încarcă comentariile...
