Economist la Banca Mondială explică de ce 250.000 de români ar fi dispuşi să se mute la Cluj în următorii 5 ani

Economist la Banca
Mondială explică de ce 250.000 de români ar fi dispuşi să se mute la Cluj în
următorii 5 ani

Economistul Marcel Ionescu-Heroiu a prezentat studiul la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicătrii din cadrul UBB. FOTO: Remus Florescu

Circa 2,4 milioane de români s-ar muta din localitatea în care trăiesc acum, cei mai mulţi preferând un alt oraş din România şi nu o altă ţară, arată un studiu al Bancii Mondiale. Economistul Marcel Ionescu-Heroiu, autorul studiului, a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce Clujul se află în topul oraşelor în care românii ar fi dispuşi să se mute, devansând Bucureştiul şi Timişoara.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara – acesta este topul oraşelor în care s-ar muta românii, conform unui chestionar realizat de Banca Mondială la nivel naţional în perioada martie – aprilie 2017 pe un eşantion reprezentativ naţional de 1.250 de persoane. 18% dintre respondenţi au susţinut că se gândesc să se mute din localitatea în care trăiesc acum. Asta înseamnă circa 2,4 milioane de români.

„Interesant este că 66% vor să se mute în România, nu în străinătate. Dacă între 1990 şi 2011 am avut 5 milioane de imigranţi şi, din aceştia, 3 milioane au plecat afară, trendul s-a schimbat”, a susţinut Ionescu. Marea majoritate dintre cei care s-ar muta în România preferă oraşul. „Am întrebat oamenii în ce oraş ar fi dispuşi să se mute. Aici, Clujul a ieşit pe primul loc. 15,3% dintre cei care vor să se mute undeva în România au ales Clujul. Chestionarul a relevat că circa 250.000 de oameni vor să se mute la Cluj în următorii 5 ani. Bineînţeles pentru asta trebuie să aibă loc de muncă, locuinţă şi aşa mai departe”, a precizat economistul. La Bucureşti s-ar muta 14,46%, iar la Timişoara - 11,88%. 

Economistul de la Banca Mondială, Marcel Ionescu-Heroiu, autorul studiului – „Oraşe Magnet: Ce pot face oraşele româneşti pentru a fi mai atractive pentru oameni” – care a fost prezentat la final de săptămână la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul UBB, a explicat într-un interviu pentru „Adevărul” care este explicaţia acestui top. Întrebaţi de ce s-ar muta în oraşele menţionate, respondenţii au pus pe primul loc calitatea vieţii, cu excepţia Bucureştiului, unde cel mai mult a contat locul de muncă. Mai contează locuri de muncă, calitatea asistenţei sanitare, educaţia. Ionescu susţine că „ingredientul secret” al succesului Clujului sunt oamenii.  
 

 
Din studiul „Oraşe Magnet: Ce pot face oraşele româneşti pentru a fi mai atractive pentru oameni”. 
 
 

Cluj-Napoca se află pe primul loc în chestionarul privind oraşul în care s-ar muta românii, respondenţii arătând că cel mai important element pentru ei în ceea ce priveşte alegerea făcută este calitatea vieţii? Care este „ingredientul secret” al calităţii vieţii din Cluj-Napoca care i-a convins pe respondenţi?

 
Oamenii se mută altundeva pentru alţi oameni. Faptul că există implicare civilă, că există mişcări, grupuri, oamenii se asociază şi încearcă să rezolve problemele comunităţii împreună este unul dintre atuurile oraşului. Mişcări ca Salvaţi Roşia Montană au pornit de aici, mişcări ca Fabrica de pensule, care pe partea artistică au devenit foarte cunoscute; se vede la fel forţa societăţii civile şi în modul în care s-au mobilizat oamenii la proteste în anii din trecute. Acesta cred că e avantajul cel mai mare al oraşului, oamenii vin aici pentru alţi oameni. 
 

Care credeţi că sunt priorităţile pe care un primar de oraş precum Clujul, Timişoara sau Bucureştiul ar trebui să le aibă în vedere? 

 
Din chestionarul făcut cu eşantion reprezentativ la nivel naţional. Calitatea vieţii este cea care contează cel mai mult. Oamenii vor să trăiască în oraşe care să arate ca în Vest, cu drumuri bine întreţinute, troturare bine întreţinute, verdeaţă clădiri cu faţade curate, lucruri simple şi de bun simţ; cu opţiuni de petrecere a timpului liber şi aşa mai departe. La nivel strategic, economic trebuie să fii foarte activ implicat şi agresiv pe atragerea de investitori privaţi, Nu poţi să menţii un oraş competitiv dacă sectorul privat nu se dezvoltă cum trebuie. 
 
 

Cluj s-a aflat întotdeauna în competiţie cu Timişoara. Dacă în primii ani de după Revoluţie, oraşul din Banat a luat faţa capitalei Ardealului, în ultimii ani, o arată şi chestionarul citat mai sus, Clujul pare să fie în frunte. Ce credeţi că se va întâmpla în urma câştigării titlului de Capitală Culturală Europeană 2021?  

 
Cel mai important lucru este să existe competiţie. Dacă te uiţi la nivel internaţional, la oraşele care produc inovaţie sunt oraşele care încearcă să vină din urmă, cum a fost Detroitul- prin anii 30-40 cu industria auto, cum este acum Silicon Valley şi aşa mai departe. Oraşele primare de genul New York sau Londra sunt mereu în top şi atunci nu există un puseu care să motiveze o dezvoltare. Inovarea vine, de cele mai multe ori, când ai competiţie. Pentru  Cluj, o Timişoară puternică e un avantaj nu un handicap pentru că forţează oraşul să fie mai bun, îl împinge să fie mai competitiv. Sper din tot suflectul ca obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană 2021 să ducă la dezvoltarea oraşului, lucru care va fi, repet, pozitiv şi pentru Cluj. Nişte colegi din Polonia îmi spuneau că au avut tot aşa o competiţie pe oraş capitală culturală: Wroclaw era în competiţie cu alte oraşe. Wroclaw a devenit capitala culturală pentru că merita cel mai mult. Acum polonezii spun că era mai bine ca alt oraş, gen Poznan sau Szczecin, să câştige, deoarece Wroclaw avea deja avantajul economic şi ar fi permis şi altor oraşe să se dezvolte. În cazul de faţă, trecând peste patriotismul local (Marcel Ionescu-Heroiu este originar din Cluj-Napoca-nr.), trecând peste faptul că pe toţi indicatorii Clujul ar fi meritat să câştige, e bine totuşi că a câştigat Timişoara pentru că pun un pic de presiune şi pe administraţia locală, pe mediul cultural de aici să se mişte şi să facă performanţă. 
 

S-a vorbit mult despre Cluj ca despre un Silicon Valley. Ştiu că aţi studiat foarte mult dezvoltarea Silicon Valley-ului, credeţi că această comparaţie stă în picioare? 

 
Că exstă un sector IT performant este clar pentru toată lumea din România, clar pentru Comisia Europeană şi pentru alţii. Dar ca un punct de comparaţie, 15 .000 de oameni care lucrează în sectorul ăsta, dacă-i compari numa cu firma Apple care are vreo 120.000 de angajaţi îţi dai seama că e greu să spui că Clujul este Silicon Valley-ul Europei. Mai avem cale lungă. Al României este în mod cert. Dacă te uiţi pe exporturile din sectorul IT, Clujul este peste Bucureşti şi asta e un lucru mare. 
 

Ce poate Clujul învăţa din modelul Silicon Valley? 

 
Nu există o formulă tip. Un lucru care a fost foarte important în Silicon Valley a fost intervenţia guvernului SUA, care a făcut investiţii masive în industria de apărare. Într-o zonă în care aveau numai copaci, câmpii şi dealuri frumoase, au adus investiţii masive, au avut două universităţi de top, Berkeley şi Stanford, care cumva au hrănit industria de asta şi apoi un ecosistem regional care s-a dezvoltat propice – oameni care porneau din firmele mari cu propriile firme şi au început să inoveze. E o combinaţie de factori, nu poţi să spui că e o formulă care poate neapărat să fie copiată. 
 

 

Există un oraş din Vest a cărui dezvoltare ar putea inspira administraţia din România?

 
Cel mai important pentru noi este că suntem într-un moment foarte interesant, fără precedent în istoria omenirii, există un număr foarte mare de ţări care au făcut tranziţia de la ţară în curs de dezvoltare la ţară dezvoltată. Avem ţări care sunt cultural şi geografic apropiate nouă, precum Polonia, Slovacia, Ungaria, care sunt mai avansate şi la care avem acces foarte uşor. Oraş precum Cracovia, Poznan, Wroclaw sunt, să spunem, 8-9 ani în faţa Clujului. Uitându-ne la oraşele acestea, să vedem ce au făcut, cum au făcut, care e experienţa prin care au trecut, noi putem să ardem câţiva paşi. Înainte de a mers la Stockholm, Copenhaga, Londra şi aşa mai departe, ar fi bine să ne uităm mai aproape de grădina noastră, să vedem care e procesul prin care au trecut oraşele astea. 
 

Spuneaţi despre Cluj şi Timişoara că sunt oraşe în care populaţia va ajunge la 800.000 – 1 milion de locuitori? Pe ce se bazează o astfel de estimare? 

 
Toate ţările care s-au dezvoltat organic au un oraş primar de genul Bucureştiului, care este sus acolo, apoi unul-două oraşe cu populaţia undeva la jumătate din populaţia oraşului primar şi două-trei oraşe cu populaţia undeva la o treime. La noi, după ani de planificare centrală, nu avem oraşe de mijloc, avem Bucureştiul şi 7 oraşe de 300.000 de locuitori. Când ne-am uitat pe ultimele date recente, vedem că lucrurile încep să se dreagă. Bucureştiul a început să scadă şi în oraşe precum Clujului şi Timişoara creşte populaţia. Vrând-nevrând, aceste oraşe sunt împinse de forţele pieţei spre 800.000 – 1 milion de persoane. Cam asta e tendinţa şi aşa funcţionează mecanismele pieţei în alte ţări.  
 

Suntem în plin proces de reinventare a Europei, ce credeţi că ar trebui să ceară România de la noua structură?

 
Europa este cea mai mare reuşită a umanităţii. Nu există în istoria omenirii o entitate care să zică: „luăm bani de la noi, vă dăm vouă, vă ajutăm să vă dezvoltaţi pentru că ştim că dacă vouă vă merge bine, o să ne meargă şi nouă bine pe viitor”. Este fără precedent. Noi pe de o parte, pentru tot ajutorul pe care ni l-au dat ţările din Vest,  ar trebui să fim susţinători convinşi,  să trecem peste scepticismul care există acuma în Polonia de exemplu.  Pe de altă parte, ar trebuie să susţinem extinderea UE, din motive pragmatice – dacă Ucraina şi Moldova intră, noi nu vom mai fi periferia Europei, beneficiile sunt clare pentru noi, iar din punct de vedere filosofic, faptul că noi am fost ajutaţi de alţii ar trebui să fie un imbold pentru noi să gândim precum au gândit ţările din Vest când ne-au lăsat pe noi în UE. 
 

Pe crezi că ar trebui să se concentreze sistemul de Educaţie pentru a susţine dezvoltarea oraşelor?

 
Sectorul privat, inclusiv la Cluj, a trecut printr-o transformare atât de profundă într-un timp atât de scurt, încât e foarte greu să spui: ce va trebui mâine sau poimâine. Am trecut de la industria grea, gen CUG, la textile, la auto, acum la IT. E cel mai bine să existe parteneriate între sectorul privat şi sectorul academic, iar acesta din urmă în mod constant să se adapteze la nevoile sectorului privat. Ieri, Nokia avea nevoie clare, acuma au apărut Bosch, DeLonghi şi IT. Dialogul acesta trebuie să existe permanent, trebuie încurajaţi oamenii din firme să predea în universităţi, profesionale, licee pentru a exista o simbioză cât mai mare între ceea ce învaţă tinerii şi ceea ce are nevoie sectorul privat. 
 

Spuneai că se va ajunge la situaţia în care un primar va fi mai important pentru comunitatea locală decât un premier. De unde luăm politicienii care să asigure dezvoltarea oraşelor? 

 
Nu sunt neapărat pesimist şi nu cred că putem generaliza ceea ce se întâmplă în clasa politică. Clasa politică e o reflexie a unei comunităţi, practic avem politicienii pe care-i merităm. Oamenii votează politicienii care le reprezintă interesele, în momentul în care ceri de la un politician atenţie pentru calitatea vieţii, genul acela de primar o să votezi. Dacă te interesează asistenţa socială, votezi cu un primar care asta livrează. 
 
Citeşte şi
 
 
citeste totul despre: