Cum s-au cheltuit 4 milioane de euro pentru „salvarea” romilor de la Pata Rât din Cluj

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alex Fechete se va muta de la Pata Rât într-un bloc din comuna Baciu. FOTO: Alex Fechete
Alex Fechete se va muta de la Pata Rât într-un bloc din comuna Baciu. FOTO: Alex Fechete

4 milioane de euro din fonduri norvegiene au fost cheltuite în cadrul proiectului „Pata Cluj“ de desegregaţie a celor 300 de familii care trăiesc în zona gropii de gunoi a oraşului. Spre două obiective a fost canalizată o mare parte din bani: mutarea a 35 de familii din Pata Rât şi salariile angajaţilor proiectului - câte 1,3 milioane de euro fiecare obiectiv. Am analizat în ce măsură este un alt proiect de „tocat” bani pe „experţi şi gunoieri”.

„Sunt instituţii care au tocat câteva zeci de milioane şi n-au lăsat în urmă decât experţi şi gunoieri. Şi oamenii tăt în sărăcie îs. Eu îs de principiu că dreptul fundamental e casa, degeaba mă duci la şcoală dacă eu mă întorc pe rampă”, spune simpaticul protagonist al documentarului Chanell 4 „Vin românii”, Alex Fechete, care este de asemenea unul dintre membri echipei de implementare a Pata Cluj, proiectul de 4 milioane de euro din fonduri norvegiene care are ca scop „desegregrarea şi incluziunea socială a familiilor care trăiesc în prezent în Pata Rât”. Vorbesc cu Alex în sediul iniţiatorului proiectului Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ADI ZMC) din Piaţa Unirii, în perioada când se derulează „punctul culminant” al proiectului: mutarea a 35 de famii din Pata Rât, care trebuie finalizată până pe 31 iulie. Alex se numără printre cei care vor părăsi zona gropii de gunoi. 
 

Proiectul „Pata Rât” a fost demarat în toamna lui 2014 de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ADI ZMC), ai cărei  membri sunt Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj şi primăriile din 19 comune din judeţ şi a fost finalizat în luna aprilie. 

cluj pata rat romni. foto pata cluj

Circa 300 de familii locuiesc în apropierea gropii de gunoi a Clujului. FOTO: Pata Cluj

35 de familii „scapă” de Pata Rât  

Alex, care locuieşte de 7 ani în Pata Rât, fiind printre cei evacuaţi de pe strada Coastei în 2010, sintetizează foarte bine modul în care a fost folosită comunitatea de romi din România de către diferite ONG-uri: au fost zeci de proiecte dedicate persoanelor aflate în dificultate, în cadrul cărora s-au „tocat” multe milioane de euro pentru salariile unor experţi, ale căror rapoarte redactate într-o ONGeză greu de înţeles arată excepţional pe hârtie, dar sunt sărăcăcioase în ceea ce priveşte rezultatele concrete. În tipologia unor astfel de proiecte s-a înscris şi Pata Cluj, în cadrul căruia 60% din buget era pentru „salarii şi servicii”.  

Lucrurile s-au schimbat când s-au obţinut de la finanţator fonduri suplimentare pentru proiectul de locuire. Concret, 35 de familii din Pata Rât se vor muta în apartamente achiziţionate sau construite în cadrul proiectului cu un buget total de 1,36 de milioane de euro. Cu 942.000 de euro s-au cumpărat 23 de apartamente la un cost mediu de circa 40.000 de euro astfel: 11 apartamente la Cluj-Napoca, 3 în comuna Baciu, 9 în comuna Floreşti. Cu restul de bani, circa 400.000 de euro s-au cumpărat două terenuri în Apahida, comună învecinată cu municipiul, şi s-au construit pe acestea două locuinţe colective a câte 6 apartamente. Construcţiile s-au făcut din lemn deoarece „sunt dublu izolate: vată bazaltică la interior (15 cm) între montanţii de lemn şi polistiren expandat la exterior (10 cm). Acest aspect are impact major asupra cheltuielilor de încălzire: o reducere de 15-20% a consumului de gaz faţă de clădirile de cărămidă şi beton”, au explicat reprezentanţii Habitate pentru umanitate, partenerul din proiect care s-a ocupat de construcţia locuinţelor. 
 

Au fost selectate familii care să poată să menţină aceste locuinţe în bună stare şi să plătească utilităţile şi chiria de 100 de lei lunar, printre condiţiile esenţiale fiind existenţa a cel puţin unui salariat în familie şi a unor copii şcolari. Ideea era să se „spargă” comunitatea de la Pata Rât, iar familiile să fie mutate în diferite zone ale Clujului pentru a putea fi mai uşor de integrat. 

cluj pata rat romni. foto remus florescu

Şase familii se vor muta în curând în această locuinţă construită în Apahida. FOTO: Remus Florescu

 

S-a ridicat ştacheta?

Alex Fechete susţine că prin această componentă s-a ridicat ştacheta unor proiecte similare şi astfel explică criticile aduse de unii activişti  care se ocupă de problemele romilor: „Pe ei îi doare că ei au făcut proiecte de 5 milioane de euro sau 3 sau 10 milioane de euro, dar n-au făcut case, frate. Şi acuma, când ei mărg cu vrăjeală să prindă o nouă finanţare în comunităţile de romi, mărg, de exemplu, la Craica, în Baia Mare, şi le zice la oameni: „Am venit să vă aducem o vrăjeală şi un săpun”, oamenii le vor spune: „Bă, du-te de aicea să nu te iau la şuturi. Ai văzut ce le-o făcut la ăia de la Cluj, locuinţe. Eu asta cred că mulţi se tem pentru că s-a ridicat ştacheta şi o să le ceară oamenii şi lor.” Pe de altă parte proiectul are o importantă componentă „soft”, concretizată în ceea experţii Pata Cluj numesc „salarii şi servicii”. 

Boc aşteaptă banii norvegieni pentru a-i rezolva problemele 

„Adevărul” a analizat proiectul cu ajutorul lui Adrian Dohotaru, parlamentar USR şi unul dintre cei mai activi membri ai societăţii civile care au militat pentru drepturile comunităţii de romi din Cluj, el fiind autorul volumului „Pata”, în care  este disecat din toate perspectivele subiectul comunităţii de romi de la groapa de gunoi a Clujului.  Dohotaru susţine că proiectul trebuia să responsabilizeze şi Primăria Cluj-Napoca, care nu a oferit terenuri pentru relocări, nici locuinţe publice, deşi este principala responsabilă pentru crearea „unuia dintre cele mai mari ghetouri din ţară, în preajma unor depozite neconforme de deşeuri”. „Potrivit unui studiu United Nation Development Program (UNDP), 42% dintre cei 1.500 de patarâteni au fost evacuaţi forţat de autorităţi”, a precizat activistul. 
 

Practic din banii de pe proiect s-au cumpărat două terenuri în Apahida pentru două locuinţe colective a câte 6 apartamente fiecare, în timp ce Primăria ar fi putut pune la dispoziţie, gratuit, suprafeţele necesare. „S-a apelat la Primărie pentru alocarea de teren, Primăria ne-a şi propus câteva opţiuni, dar toate s-au dovedit a fi neviabile, fiind necorespunzătoare din punct de vedere urbanistic (PUG-ul nu permitea construcţia de locuinţe colective)”, arată echipa de management într-un răspuns către „Adevărul”.  Asta în condiţiile în care Primăria are circa 200 de hectare de teren în zona Bulevardului Muncii care au rămas libere după ce a căzut „afacerea Cartierul Tineretului” şi 267 de hectare în urma falimentului proiectului „Cartierul Dealul Lomb”. 
 

Întrebat de ce nu a alocat teren pentru proiect, primarul Emil Boc nu a invocat urbanismul, ci a ocolit răspunsul: „Politica ce vizează integrarea romilor nu se mai bazează pe construirea de locuinţe în acelaşi loc pe sistem ghetou, ci în mai multe zone pentru a favoriza integrarea. De aceea avem şi în Cluj, şi la Floreşti, şi la Apahida şi la 50 de metri de casa primarului e un bloc social, pe Sighişoarei”. Întrebat, din nou, de ce nu s-a alocat teren în cadrul proiectului Pata Cluj, Boc s-a eschivat din nou: „Am achiziţionat locuinţe în Cluj-Napoca în cadrul proiectului”. Într-adevăr s-au cumpărat 11 apartamente în oraş, dar asta s-a făcut cu bani norvegieni, fără nicio contribuţie a municipalităţii.

„Dacă Primăria oferea mai multe terenuri şi locuinţe, ghetoul putea fi desegregat. Nu e îndeajuns să ne bazăm pe bani norvegieni, în fond nu e responsabilitatea lor pentru crearea ghetoului”,

Adrian Dohotaru, parlamentar USR, activist

1,37 de milioane de euro salarii pentru echipa de 47 de angajaţi

Circa jumătate din finanţare s-a cheltuit pe ceea ce reprezentanţii proiectului numesc „salarii şi servicii”. Suma de 1,37 de milioane de euro s-a cheltuit pentru a asigura salariile celor 47 de angajaţi în proiect pentru o perioadă de 31 de luni. 
 

Un pic peste 500.000 de euro au fost alocaţi echipei de management formată din 9 persoane, – un salariu mediu net lunar fiind de 987 de euro. 


Alţi 680.000 de euro au fost plătiţi către cei 38 de membri ai echipei de implementare, care au obţinut un salariu mediu net de circa 466 de euro. 


Ce făceau aceşti oameni? Pe de o parte, echipa de management avea: manager de proiect, doi manageri de proces, un manager financiar, un coordonator dezvoltare, un coordonator educaţie, un coordonator ocupare, un consilier juridic şi un asistent proiect. 


De cealaltă parte, echipa de implementare de 38 de persoane era formată din: echipa managerilor de caz, echipa de facilitatori, echipa de educaţie, echipa de ocupare, echipa de comunicare, echipa de acte de identitate, echipa administrativ. 


Pe lângă aceştia, 190.986 euro s-au plătit echipei de experţi, adică: „expert pe scriere de proiect, psihopedagog, experţi independenţi pentru evaluarea familiilor, consultant în achiziţii, supervizor, evaluatorii pentru terenuri şi apartamente, experţi internaţionali participanţi la conferinţa internaţională, formatorii care au oferit training-urile în proiect, facilitatori de afaceri precum şi taxele de autorizare şi avize aferente construcţiilor inclusiv centrului de tineret”, se arată într-un răspuns pentru „Adevărul”. 


Pe de altă parte, 28.000 de euro s-au plătit pentru o casă de avocatură pentru a-i consilia pe romii de la Pata Rât. Timp de 4 ore pe săptămână, un jurist al firmei asigura consilierea aceastora. 

cluj pata rat romni. foto pata cluj

Copiii de la Pata Rât au fost duşi la teatru, la sport şi au putu participa la diferite ateliere în cadrul proiectului. FOTO: Pata Cluj

 

265.000 de euro pentru „activităţi artistice şi culturale” 

Bugetul proiectului a prevăzut alocări şi pentru asociaţiile partenere. De exemplu, Asociaţia „AltArt” a primit 265.598 de euro pentru activităţi artistice şi culturale. „Activităţile artistice şi culturale au contribuit la bunăstarea comunităţilor din Pata Rât oferind spaţii de întâlnire, conectare, reflexie, creaţie şi dialog. Impactul se produce la nivel individual şi comunitar prin creşterea încrederii în propriile valori şi a forţei de expresie culturală şi civică şi la nivel societal prin dezvoltarea de mecanisme de dialog şi incluziune socială”, se arată în proiect. Practic este vorba despre:  
 

• 14 producţii artistice originale: film documentar, teatru documentar, carte, expoziţie foto, artă în spaţiul public

• 1.540 participanţi la evenimente artistice

• 98 activităţi culturale – ateliere creative, vizionare de spectacole şi film

• 3.300 participanţi la evenimente culturale

• 12 evenimente cadru de expresie culturală comunitară – talent show, campionate de fotbal, amenajare spaţii comunitare

• 210 membri ai comunităţii protagonişti ai activităţilor culturale

• Campanii de conştientizare („Biblioteca vie”, 2 ediţii a „Campaniei celor 16 zile de activism împotriva violenţei de gen”)

• Facilitarea accesului tinerilor talentaţi din Pata Rât la activităţi din viaţa culturală a oraşului (Jazz in the Street, Zilele Clujului, TIFF - Film la Bonţida)”, se arată în răspunsul ADI ZMC

 

 

„Pentru desegregare e nevoie de infrastructură, nu de consiliere”

Reprezentanţii ADI ZMC susţin că nu s-a exagerat cu sumele acordate pentru salarii şi consultanţă deoarece: „fiind un proiect cu numeroase componente soft, acest lucru este normal. La proiectele similare POSDRU procentul salariilor este şi mai mare”. 
 

De ce sunt introduse atât de multe componente „soft”, de genul salarii şi servicii? „Multe proiecte de locuire pentru romi sunt doar proiecte de infrastructură care dezvoltă locuinţe ieftine în care oamenii sunt mutaţi fără asistenţa şi serviciile necesare susţinerii relocării şi incluziunii sociale. Mulţi dintre aceştia ajung în situaţii precare similare în scurt timp”, explică echipa de comunicare pe siteul proiectului. Adrian Dohotaru este de altă părere: „Le-am spus-o celor din proiect de la bun început pentru că Pata Rât are nevoie pentru desegregare de investiţii hard de infrastructură, nu de consiliere şi „expertiză”, lucruri mai greu de cuantificat ca rezultate. Se justificau investiţiile în infrastructura soft de consiliere dacă existau investiţii din Primărie pe partea hard”. Într-adevă, aceste componente „soft” sunt greu cuantificabile. Cum cuantifici valoarea muncii experţilor la obiective de acest gen: „Asistenţă directă a 29 de cazuri în cazuri de proceduri bancare” sau „sesiune de formare pentru 7 poliţişti, 17 asistenţi sociali ai direcţiilor publice şi 18 persoane din cadrul proiectului în domeniul violenţei structurale şi a cooperării inter-instituţionale şi inter-sectoriale”.
 

 Alex Fechete, care este unul dintre cei care au beneficiat de un apartament în cadrul proiectului spune: „Să ofere locuinţe la oameni, nu vrăjeală, supă sau haine şi un săpun. Să ofere ceva practic şi vizibil, să lase în urma lor ceva. Eu îs de principiu că dreptul fundamental e casa, degeaba mă duci la şcoală dacă eu mă întorc pe rampă, şi-s desculţ şi-s vai de capul meu şi n-am ce mânca. Ce mi-ai dat? Nimic nu mi-ai dat, frate! Educaţia e soluţia, dar hai să pornim de undeva. Ai o casă, de acolo poţi să mergi, la lucru, la şcoală, eşti om”. 
 

Pe de altă parte, însă Alex susţine că era nevoie şi de componenta de consiliere:„Dacă mie nu mi-a trebuit consiliere, alţii au avut nevoie. S-au făcut lucruri de care oamenii aveau nevoie. Să nu uităm că a fost un proiect pilot, din care am şi învăţat lucruri. De aia a şi permis finanţatorul. A venit Ambasadorul Norvegiei şi a văzut ce e acolo, au venit oameni cu grade şi au spus că e ok, nu cacamaca de la Bucureşti. Poate la următoarea finanţare nu va permite atâtea fonduri pentru salarii şi consiliere, dar eu din ce am văzut cred că era nevoie”. Alex, care a fost facilitator în proiect– adică a făcut legătura între romii din comunitate şi echipele de experţi, susţine că, de exemplu, pe partea de consiliere juridică (179 de persoane au beneficiat de consiliere juridică-nr) „ar fi fost nevoie de 5 ani de aici încolo”. „Dacă mergem în Pata Rât şi vedem câţi nu au buletine sau acte de identitate sau ce probleme sunt, avocaţii atâta aveau de lucru că dacă mai erau 5 ani încă era nevoie de consiliere”, detaliază el.  

Ajutor pentru romi sau pentru experţi?

L-am întrebat pe Dohotaru ce crede despre afirmaţiile vehiculate în spaţiul public conform cărora proiectele finanţate cu milioane de euro pentru a ajuta romii de la Pata Rat au fost proiecte de ajutare a angajaţilor care le-au implementat proiecte, plus valoarea adusa comunităţii de acolo fiind mică. „E adevărat. Apreciez bunele intenţii ale unor oameni din proiect. Unii chiar au încercat în interiorul acestui proiect, care presupunea nişte compromisuri asumate, să împingă Primăria la politici publice mai responsabile, dar rezultatele sunt minime în raport cu investiţiile”, a răspuns parlamentarul. El mai crede că „nici finanţatorul nu a investit prea inteligent, necunoscând realitatea de pe teren. Finanţatorul putea pune accentul pe un proiect mai inteligent bazat pe un concept de housing first.”
 

Proiectul Pat Cluj a fost implementat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ADI ZMC) care are ca membri Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj şi primăriile din 19 comune din judeţ (Apahida, Baciu, Jucu, Gilău, Feleacu etc). În acest context, echipa care a lucrat la proiect a fost aleasă pe linie politică, susţine Adrian Dohotaru: „Da, e un proiect realizat pe linie politică pe filiera UDMR şi vechiul PDL. Veţi regăsi oameni din amândouă partidele în structură, motiv pentru care criticile la adresa autorităţilor sunt inexistente, chiar şi atunci când erau incendii de proporţii la Pata Rât din cauza depozitării necorespunzătoare.” 

Echipa de management

Din echipa de management face parte Gabriella Tonk, manager de proiect, care a fost între 2006 şi 2009 subsecretar de stat al Autorităţii Nationale pentru Protecţia Drepturilor Copilului pe filieră UDMR, ea având experienţă în două proiecte similare derulate prin Organizaţia Naţiunilor Unite; Adrian Răulea este coordonator dezvoltare în proiect şi a fost şeful Serviciului de Strategie şi dezvoltare locală din Primăria Cluj-Napoca şi este manger în cadrul ADI ZMC; Emilia Botezan, şefa Biroului de Relaţii Externe a Primăriei Cluj-Napoca, este coordonator ocupare în cadrul proiectului. Bela Olimpiu Lăcătuş, manager de proces în cadrul proiectului, a fost inspector asistent la Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală din cadrul Primăriei Cluj-Napoca. Adina Pop, consilierul pentru afaceri europene al Prefecturii, este consilier juridic în cadrul proiectului.           

14 persoane angajate într-un proiect de 4 milioane de euro

Componenta „hard” a proiectului este foarte uşor de cuantificat: s-au plătit 1,3 milioane de euro pentru cumpărarea a 23 de apartamente şi construirea a două locuinţe colective cu 6 apartamente fiecare. În ceea ce priveşte „componenta soft” rezultatele sunt mai greu de cuantificat. 
 

În proiect se arată că „182 persoane au beneficiat de consiliere profesională”, adică un psiholog din cadrul echipei de implementare s-a ocupat de „evaluarea experienţelor, orientarea profesională, întocmirea unui CV, depunerea unui CV pentru angajare, programarea unui interviu, însoţirea la interviu a persoanei care a solicitat serviciile de ocupare, pregătirea dosarului de angajare, activităţi de tutorat, înscriere la cursuri de calificare, întâlniri de grup cu persoanele angajate, şi însoţirea la târguri de cariere.” Rezultatul este exprimat într-unul dintre obiectivele bifate prin proiect: „70 persoane au fost angajate cu contract de muncă”. Întrebând sub ce formă au fost angajate aceste persoane, am aflat că circa 80% au contract pe perioadă determinată, cu posibilitate de prelungire, deci doar 14 persoane au fost angajate pe perioadă nedeterminată. 
 

Cât despre slujbe aflăm că acestea sunt de: muncitor în construcţii, agent curăţenie supermarketuri, muncitor spaţii verzi, muncitor în salubritate, manipulant mărfuri, operator asamblare. „Majoritatea au salarul minim pe economie, la care se adaugă bonuri de masă şi la unele firme sporuri, transport şi o masă caldă pe zi”, aflăm de la oficiali. 
 

De asemenea, mai aflăm că „unii dintre aceştia şi-au dat demisia şi şi-au căutat între timp alt loc de muncă pe cont propriu.” Asta înseamnă că acum, în timp ce vorbim, e foarte probabil ca mare parte dintre cei 70 de angajaţi să se fi întors la muncă la rampă. Ne explică cel mai bine Alex Fechete: „Colegele au încercat să le găsească un loc de muncă şi oamenii s-au dus cât a fost închisă rampa, dar după ce s-a deschis din nou groapa de gunoi mulţi s-au întors aici”. Şi vorbim asta în condiţiile în care în multe domenii, printre care construcţiile sunt în top, există o criză mare de forţă de lucru mai ales calificată. O altă parte a explicaţiei poate fi că angajările s-au făcut de formă ca să se bifeze nişte indicatori de proiect. 
 

În urma unui proiect de 4 milioane de euro, în cadrul căruia s-au plătit 47 de angajaţi timp de 31 de luni s-a bifat pe partea de ocupare doar 14 persoane angajate pe perioadă nedeterminată dintr-o comunitate de peste 2.000 de persoane înseamnă 0,7%.
 

În plus de aceasta, Adrian Dohotaru susţine că reprezentanţii proiectului trebuiau să se asigură că sutele de romi care încă lucrază la groapa de gunoi şi, practic, nu vor să renunţe la asta vor avea condiţii decente. „Proiectul trebuia pe componenta de muncă să se asigure că oamenii care muncesc în depozite (depozitele de deşeuri de la Pata Rât-nr) să aibă condiţii decente de lucru, în condiţii mai puţin toxice, să-i sindicalizeze ca să îşi apere drepturile. Eu am facilitat înfiinţarea unui sindicat de salubrizatori cu resurse minime, ei aveau mult mai multe resurse să facă astfel de demersuri.”

Au fost consiliate 10 persoane pentru înfiinţarea unei microîntreprinderi. Câte s-au înfiinţat?

Un alt exemplu de „componentă soft” este următoarea: „10 persoane din Pata Rât au fost sprijinite în elaborarea unui plan de afaceri pentru microîntreprinderi”. Întrebaţi dacă vreuna dintre aceste persoane au demarat afacerile planificate în cadrul proiectului, reprezentanţii ADI ZMC au răspuns: „Timpul nu a fost suficient însă pentru pregătirea antreprenorilor pentru implementarea acestor planuri de afaceri în cadrul sistemului destul de complex de finanţare, prevăzut de regulamentul norvegian. În consecinţă, bugetul acestei componente nu a fost cheltuit.”. Amintim că perioada de implementare a proiectului a fost octombrie 2014 – august 2016, cu prelungire până în aprilie 2017, adică în total 31 de luni. Oare de câţi ani ar fi fost nevoie? 
 

Un alt obiectiv bifat în categoria „ocupare” este „35 tineri din Pata Rât au participat la cursuri de calificare profesională în cadrul programului YouthBuild;”. YouthBild este un programul de calificare profesională şi educaţie nonformală, implementat de Habitat for Humanity Cluj şi parteneri, prin care tineri clujeni care nu au un loc de muncă şi nu sunt înscrişi într-o formă de învăţământ, provenind din medii dezavantajate, urmează timp de patru luni cursuri prin care sunt calificaţi în meserii căutate pe piaţa muncii. Practic, programul nu a avut vreun impact asupra bugetului proiectului.
 

Tot la componenta „soft” s-a bifat o conferinţă internaţională cu 300 de participanţi, care a costat circa 24.400 de euro, iar pentru restul evenimentelor -  întâlniri cu instituţii, traininguri, seminarii de lucru etc – s-a decontat circa 3.400 de euro. 


Pe lângă consilierul juridic din echipa de management, proiectul a plătit circa 931 de euro lunar timp de 31 de luni unei case de avocatură contractate pentru acest scop, care a asigurat asistenţă 4 ore/săptămână la Unitatea Mobilă din Pata Rât.

Alte rezultate ale proiectului 

- Din 2014 încoace în fiecare an şcolar au fost asistaţi zilnic în jur de 16 copii care frecventează diferite şcoli.

- circa 60 de persoane au fost susţinute să participe la programul “A doua şansă”, care se adresează tinerilor şi adulţilor care doresc să finalizeze învăţământul primar şi gimnazial. 

-  activităţi de incluziune socială şi conştientizare prin artă şi cultură (buget de 265.000 de euro)

- 297 persoane au beneficiat de consultaţii medicale la Unitatea Mobilă 

-179 persoane au beneficiat de consiliere juridică

Întregul proiect are mai multe componente care pot fi consultate AICI

Pizza de 49 de euro, dulciuri de 2.000 de euro

În cadrul proiectului a fost bugetată suma de 39.900 de euro la capitolul „mâncare pentru copii”, din care au fost cheltuiţi circa 9.500 de euro susţin reprezentanţii Pata Cluj. Aceştia au subliniat că nu s-au cheltuit 10.000 de euro pentru pizza, aşa cum a apărut în presă care a citat din documentele puse la dispoziţie de ADI ZMC: „Categoria de buget este denumita generic „Pizza”, dar aici s-au decontat  cca 49  euro. Mâncarea a fost servita de copii din comunitate . Categoria de cheltuieli „meal for children” a fost împărţită în mai multe capitole: pizza, dulciuri, patiserie, catering şi alimente din alimentare, valoarea bugetata totala a acestora a fost de 39.900 euro din care s-au cheltuit cca 9.500 euro, astfel Pizza  cca 49 euro dulciuri, 2.000 de euro, patisserie 0, catering 4.446 de euro şi alimente din alimentare cca 3.005 de euro. Din cei 9.500 de euro 3.268 de euro au reprezentat pachetele de Crăciun împărţite în cele 4 comunităţi.” De ce nu s-au cheltuit toţi banii bugetaţi? Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală a Primăriei Cluj a asigurat o mare parte din hrana copiilor. 

cluj pata rat romni. foto remus florescu

DCasa familiei Rusu din Apahida este despărţită de un gard de locuinţa colectivă unde se vor muta 6 familii de romi. FOTO: Remus Florescu 

Ce spun oamenii

Pentru 35 de familii de la Pata Rât, adică 10 % din comunitatea de romi de la groapa de gunoi, proiectul a însemnat o şansă la o viaţă nouă. „Mutarea este un vis foarte frumos pentru noi, am aşteptat foarte mulţi ani să primesc o locuinţă de la municipiu. Am avut şi dosar la Primărie depus de 15-20 de ani”, spune Alexandru Balint, de profesie lăcătuş, care se va muta cu soţia şi cei trei copii într-un apartament cu două camere din comuna Floreşti. Uitându-te la el, ţi-ar fi imposibil să ghiceşti că locuieşte la Pata Rât. Alexandru a susţinut că au fost primiţi foarte bine de către vecini: „Le-a părut bine că ne-am mutat acolo”. Nu acelaşi lucru îl pot spune locuitorii din Apahida care se vor învecina cu cele două locuinţe colective unde se vor muta în curând câte 6 familii de romi de la Pata Rât. Când au auzit pentru cine se construiesc cele două case, o parte dintre ei au cerut Primăriei să oprească proiectul, lucru care nu este posibil. 
 

Pe Vasile Rusu, din Apahida, îl desparte un gard de locuinţa colectivă unde se vor muta 6 familii de romi. L-am găsit în curte, meşterind la o Dacia Logan: „Domle, ăştia tot spun că n-o să avem probleme, dar ştiţi cum îi: ţâganu, să mă iertaţi, tăt ţâgan îi. Şi nu sunt la noi destui? Ăştia îs mai răi. Măcar pe ăştia de la noi îi mai cunoaştem. Cât de cât îs mai domesticiţi”. El speră că totuşi vor fi oameni de treabă: „Dacă ştiam mai devreme, poate se putea face ceva, să luăm noi terenul, să facă Primăria un loc de joacă. Acuma după ce e construită casa, e şi păcat de ea să n-o termine”.   

Pâine şi sare sau furci şi topoare

Un alt locuitor din zonă, Alec Păcuraru, de profesie translator, este supărat că oamenii nu au fost informaţi, dar conştientizează că Primăria nu putea refuza autorizarea locuinţelor „pentru că se ajungea la CEDO”.  Reprezentanţii ADI ZMC au discutat cu el şi cu câţiva vecini după izbucnirea scandalului. „Eu le-am zis că să nu fie surprinşi dacă în loc de primirea cu cu pâine şi sare, o să fie cu furci şi topoare. Pentru că chestiile astea trebuiau discutate, nu neapărat cerut permisiunea, pentru că în momentul în care o persoană cumpără un teren poate să construiască ce vrea pe el, dar discutat cu oamenii”.  Îngrijorarea lui este accentuată de faptul că soţia lui va naşte în curând. În plus, un vecin care a încercat să-şi vândă casa s-a trezit că nu are clienţi, unul dintre motive fiind şi scandalul cu mutarea romilor. Alec şi majoritatea locuitorilor din zonă sunt, totuşi, oameni rezonabili: „În momentul când mi-au zis că romii lucrează şi au copii care merg la şcoală s-au mai îndulcit un pic lucrurile. Din păcate niciodată în viaţă nu e cum ne dorim. Va trebui să-i ajutăm fie că vrem noi, fie că nu vrem”, a concluzionat el. 
 

Alex Fechete, care va primi şi el un apartament în Baciu, înţelege îngrijorările oamenilor, dar e optimist: „Le înţeleg îngrijorarea oamenilor de la Apahida, până şi eu când nu locuiam aici, aveam o impresie foarte proastă despre Pata Rât, până am ajuns să-i cunosc. Şi eu eram rasist, îţi spun sincer, poate mai rasist decât românul, până am ajuns să-i cunosc. Înţeleg îngrijorarea oamenilor din Apahida, dar au fost aleşi cam cei mai merituoşi romi din toate comunităţile de la Pata, sunt oameni care merg la muncă şi care-şi văd de treaba lor. Oamenii au fost la fiecare candidat în casă şi au făcut o selecţie foarte serioasă. Nu sa va muta acolo pleava din Pata Rât.” El a sesizat şi absurdul reacţiei unor vecini care ar fi dori să li se ceară acceptul privind mutarea romilor: „Dacă vrea un român să se mute, trebuie să-i întrebe pe locatari dacă îşi dau acceptul sau nu? Să ne trezim un pic la realitate”. „Nu s-au organizat consultări nici înainte, nici după scandalul din presă, fiindcă credem că toţi, fie vorba de familii cu dificultăţi, romi sau de alte etnii au aceleaşi drepturi cetăţeneşti ca şi restul populaţiei”, se arată într-un răspuns al ADI ZMC pentru „Adevărul”.  

În loc de concluzie

Bert Looij, misionarul olandez care de 20 de ani face voluntariat la Pata Rât şi care a construit case pentru peste 100 de familii, spune: „Nu vreau să spun nimic negativ despre nimeni. În acest an, soţia şi cu mine împlinim 20 de ani de când lucrăm la Pata Rât ca voluntari. În primii 15 ani am fost singuri, aşa că mă bucur de orice iniţiativă, oricare pas e un pas înainte”.  Provocarea lui acum este faptul că Primăria a modificat Planul Urbanistic General şi cele 150 de familii din comunitatea „Dallas” nu pot obţine avize pentru a folosi apa şi curentul în mod legal. Terenul pe care sunt construite casele lor e considerat industrial. Spre deosebire de romii din alte comunităţii, foarte mulţi dintre cei din Dallas nu vor să plece: „La noi nu e ghetou, avem locuinţe, grădiniţă, biserică, spălătorie. Marea majoritate a oamenilor nu vor să plece. Părerea mea este, dar eu nu sunt expert în romi, eu sunt misionar, că e mult mai uşor să le asiguri oamenilor curent şi apă, decât să-i muţi. Dacă 1,3 milioane de euro a costat mutarea a 35 de familii, cât va costa mutarea a 150 de familii?”.
 

Activistul Adrian Dohotaru concluzionează „rezultatele proiectului sunt minime în raport cu investiţiile”, în opinia lui trebuia pus accentul pe implicarea Primăriei care „dacă oferea mai multe terenuri şi locuinţe, ghetoul putea fi desegregat”. Pe de altă parte, Alex Fechete, care a fost şi angajat în proiect spune: „Ăştia deocamdată au făcut ceva, mi-au schimbat viaţa mie şi la 35 de familii. Frate, dacă au făcut asta e foarte mult. Dacă sumarizăm câţi copii sunt în aceste familii o să  vezi că pe ăştia i-ai schimbat total”. Rezultatul cel mai important al proiectului Pata Rât va fi schimbarea atitudinii comunităţii rome care nu va mai accepta să mai facă parte din proiecte „soft” dedicate asigurării unor salarii foarte bune pentru „experţi” sau cu vorbele lui Alex: „Acuma, când ei mărg cu vrăjeală să prindă o nouă finanţare în comunităţile de romi, mărg, de exemplu, la Craica, în Baia Mare, şi le zice la oameni: „Am venit să vă aducem o vrăjeală şi un săpun”, oamenii le vor răspunde: „Bă, du-te de aicea să nu te iau la şuturi. Ai văzut ce le-o făcut la ăia de la Cluj, locuinţe”.

Citeşte şi

Olandezul care a căutat în gunoaie alături de romii de la Pata Rât: „Nu le mai ţin predici. E prea uşor să le vorbeşti frumos şi apoi să-i laşi să moară de foame“

EXCLUSIV Eroul documentarului „Vin românii“: „Suntem mai rasişti decât englezii. Cel mai tare m-a durut când românii au susţinut că nu sunt român“

Cum trăieşte eroul serialului britanic „Vin românii“, Alex Fechete: „Când am ajuns la Pata Rât am simţit că nu mai sunt om“


 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite